3,782 matches
-
ridicol, apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria comprimă uneori energii extraordinare; majoritatea evenimentelor sociale semnificative au fost precedate de o reverie, de o latentă visare cu ochii deschiși: dogmele, creștinarea imperiului roman, reforma, revoluțiile, evenimente capitale din istoria științei au fost fructul copt al unor stări de reverie transformate în expresii concrete, suprarealiste. Aceste transformări au determinat deseori progresul; în multe împrejurări efectul reveriei suprarealiste s-a tradus însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
probabil, fenomenul general al mișcărilor sociale contemporane. * Știința nu poate stabili încă locul cuvenit reveriei. Este un proces care "scapă" metodologiei actuale care utilizează repere (ridicate la rang de adevăr absolut), teste, făcute ferfeniță de multă și inutilă întrebuințare, și dogme, care se clatină în confruntarea cu valurile Adevărului care se instalează ca un cuceritor impetuos, înlăturând, necruțător, micile adevăruri care fie sunt ignorate, fie ingerate, într-un proces de sinteză. Procesul de reformă generală a științelor va duce, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
petrecute în acest regim, măicuța a murit. Nu știm dacă în intenția grupului agresor era chiar asasinarea bolnavei; supoziția pare exagerată și puțin grotescă, deși nu este exclusă nici eventuala intenție de pedepsire; boala este "păcat" și bolnavul, în spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul a fost prea dur și pacienta a murit. Făptașul principal, la un prim examen, s-a dovedit un delirant mistic, un fanatic dotat cu puțină inteligență; în cuvinte simple, "un prost". Apele s-au liniștit, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
altă gândire, aceea medicală, și la alte metode de terapie științifică. În eventualitatea că un psihiatru profesionist este și un om cult, ceea ce nu este imposibil, el va fi tolerant, necondamnând ceea ce nu poate explica, dar păzindu-se de excese. Dogma, adoptată ca singură măsură de judecată, iată excesul. Ceea ce nu se vede, ceea ce este ascuns, ca dracul care se pitește în detalii. Dracul s-a simțit totdeauna acasă în dogmă. Preotul asasin de la Tanacu este varianta umană nenorocită despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
necondamnând ceea ce nu poate explica, dar păzindu-se de excese. Dogma, adoptată ca singură măsură de judecată, iată excesul. Ceea ce nu se vede, ceea ce este ascuns, ca dracul care se pitește în detalii. Dracul s-a simțit totdeauna acasă în dogmă. Preotul asasin de la Tanacu este varianta umană nenorocită despre care Montesquieu spunea că "are mintea în cer și sufletul în subterană". Este o frumoasă definiție a prostiei dogmatice. De fapt, psihiatria se asortează bine cu religia, cu condiția de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fiind șocant, nu era acceptat de cei vizați, a doua oară pentru că nici un învățăcel nu se arăta dispus să iasă de pe orbita circuitului literar - cel mai blând destin ce l-ar fi așteptat într-un regim represiv și înghețat de dogme politico-culturale. Doar Labiș a avut îndrăzneala. De la Fălticeni poetul venise cu o mentalitate de premiant. Asta însemna că Labiș a fost acolo un elev cu toate normele însușite, modelul școlarului ce se bucură de aprecierea oficială. Încă mai era impresionat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
au vorbit despre un congres ecumenic, alții, reducând din importanța colaborării elementului mirean cu clerul în domeniul vieții creștine, au dificultat faptul că din delegația noastră au făcut parte și mirenii. Conferința de la Stockholm n-a fost un sinod de dogme, de la care să fie excluși credincioșii mireni și nici măcar, după cum susține R. Cândea, nu a fost congres ecumenic. Însă sunt și alte păreri care susțin că „cel mai important moment pentru precizarea sensului mișcării ecumenice a fost Conferința de la Stockholm
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
minuțiozitate în carnetul său, a uzat formula «revenire deplină». În fapt, don Calabria a început iarăși să primească persoane și și-a manifestat dorința să viziteze câteva Case ale Congregației. Ar fi dorit chiar să meargă la Roma pentru proclamarea dogmei Asumpțiunii (1 noiembrie 1950). Datorită marelui aflux de pelerini, nu i s-a recomandat călătoria. Urmărea cu mult interes zilnic predica părintelui Lombardi. Și-a manifestat dorința să-l revadă pe cardinalul Schuster. Ar fi voit să meargă să-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
influență...). În schimb, suveranul nostru, căruia îi plăcea să fie numit Nestorul 94 regilor, se simțea foarte apropiat de octogenarul Franz Iosif. În trecerile sale pe la Viena, se regăsea în climatul aristocrației de modă veche, meticulos ierarhizată și ale cărei dogme politice rămîneau neschimbate; împărțea aici decorații românești, fără a-i păsa de faptul că se devalorizau aflîndu-se pe atîtea piepturi, pînă și cel al ușierilor de la Ballplatz și al liftierilor de la hotelul Krantz, iar în ultimii săi ani de domnie
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa, din esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative. Dogma întrupării a putut fi astfel mai bine înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și-a consolidat bazele pentru exercitarea atribuțiilor religioase, monoteismul a impus noua reprezentare figurală a divinității − cu acceptarea interpretărilor locale, unele marcate profund de reminiscențele credințelor păgâne. Pentru a-i sprijini pe muritorii acum penitenți să înțeleagă mesajul creștin și dogma treimii (subiectul marilor controverse teologice), propovăduitorii au adaptat structurile mitologice și schema narativă a mitului la lumea de personaje sacre sau sacralizate ale noii religii (Fecioara, apostolii, apoi martirii, sfinții etc.). Grija instituțiilor puterii pentru păstrarea caracterului universalist al creștinismului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
coercitivă. El a luat forme diferite în credința catolică față de ortodoxie, date fiind credințele bogate și mitologiile păgâne ale tinerelor regate medievale. Istoria motivului purgatoriului (emergent din secolul XI), venit dintre mediul monastic irlandez (Sf. Patrick), oglindește permisivitatea pe care dogma catolică a fost nevoită să o manifeste față de soluțiile "populare" (pe lângă lupta permanentă cu modelul regelui-sacerdot, de inspirație bizantină, preluat și de monarhi occidentali, cu consecințe pentru teoria și exercitarea puterii catolice). Imaginarul pe care îl sondăm în studiul de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Dumnezeu a zis: să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră".). Întâlnirea dintre cele două direcții de interpretare a reprezentării divinului a provocat, cum am subliniat și în capitolul precedent, o conciliere creativă conceptual, realizată de filosofia și de dogma creștină, în baza imaginarului biblic, atât de complex, și a interpretării sale filosofice în iudeo-creștinism. Numit de Iustin "fiu", "Domn", "conducător de oști" (Dialog cu Trifon LXI. 1), Christos apare ca fiind generat de principiul divin, arché − cum înțelegea și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului Pavel, părintele dogmei creștine - va deveni o temă principală în opera Sfinților Părinți și în iconografie și un reper al relației dintre puterea politică și atotputernicie, dintre basileu și divinitate, în interpretarea lui Eusebiu din Cesareea (Impellizzeri 61-71). Viziunea Apostolului se referă și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
între teluric și sub-pământean. Aceste planuri transversale în ierarhia lumii, în care substanțele se amestecă (divinul și negativul său, demonicul) vor da modelul pentru situarea intercesionară a sfinților-martiri sau a eroilor cavaleri ai creștinismului, a autocraților sanctificați, subordonați totuși, în funcție de dogmă - catolică sau ortodoxă −, divinului, figurii christice și Fecioarei, ea însăși înscrisă într-un viziune mediologică. Pe de altă parte, localizat în imaginarul popular într-un "dincolo" față de Olimp, dar și față de lumea reală (a vechilor greci), "infernul" va fi și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
crearea portretului ideal de împărat creștin (în panegiricul dedicat lui Constantin I). Religia a oferit și ea tot suportul, pentru că "le pouvoir de fait ne devient pouvoir de droit qu'en se sacralisant" (Dagron, Empereur 17). Orientul creștin, în baza dogmei sale, a rămas credincios în toată istoria Constantinopolului ideii că fiecare manifestare a puterii basileice este o teofanie (cu atât mai mult la împărații militari iconoclaști). Vaticanul a avut însă o altă viziune, manifestată oficial în secolele VIII-IX, apoi, cum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
́konomía drept ansamblul mijloacelor prin care se poate ajunge la armonia funcțională și la finalitatea organică. Doar că, în interpretarea creștină, termenul este atribuit naturii providențiale și planului Întrupării, ca și adaptării mijloacelor la scopuri, subsumate aceleiași dogme creștine; nu cu abandonarea, însă, a justiției divine, fără de care oíkonomía ar (re)deveni o noțiune cinică și relativă. Polisemia termenului în literatura patristică este relevată mai ales de procesele de "istoricizare" a divinului, prin diseminarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lasă ca nimic altceva să organizeze vizibilul, în afară de un ecran doctrinal (rezultatul procesului de creație). Trecerea însă de la mister (imaginea naturală) la enigmă (imaginea iconică) ajută teologia să se raporteze cu mai mult curaj la divin și să reașeze bazele dogmei, adaptate astfel încât să reziste la presiunile istoriei lumii creștine. Oíkonomía se reflectă în imaginarul colectiv al societății post-bizantine medievale ca plan al puterii, de administrare a imaginii diseminate a divinului, dar și a bunurilor simbolice și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bizantin, care le-a prelucrat cel dintâi, a fost calificat drept "oriental" (ortodox), ignorându-se faptul că din teologia Părinților bisericii se revendica și occidentul, iar ea se instituise ca o lungă reflecție asupra integrării tradițiilor de gândire pre-creștină în dogma noii credințe. Filosofiei antice i-a fost mereu recunoscută autonomia în raport cu religia veche. Totuși, în viziunea patriarhului Nichifor, era sacră însăși cauza gândirii; și icoana la fel, tocmai pentru că fonda chiar posibilitatea de a gândi. Pentru el, problema desemnată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în descendența unei tradiții mixte - vetero-testamentare, dar și (istorice) romane −, asumându-și totodată și grija sacerdoțiului, de a gestiona nu numai lumea creștină, ci și planul spiritual al Întrupării. Acest dublu rol a impus ca argumentația politică să integreze substanțial dogma creștină, ceea ce a dus, încă de la Eusebiu din Cesareea, la elaborarea teoriei naturii duble a basileului, situat în descendența împăratului și judecătorului celest. Oíkonomía (ca umanitate creștină) devenea astfel o moștenire specială, o sarcină "delegată", pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
constitui totuși un câștig pentru cercetare). Imaginarul lumii bizantine se consolidează în jurul problemei majore a creștinismului bizantin, respectiv buna gestionare atât a lumii materiale, cât și a credinței, în toate manifestările sale, materiale, ceremoniale sau spirituale. Dat fiind că, pentru dogma creștină, cunoașterea adevărului însemna de fapt apropierea de divin, prin integrarea sinelui în proiectul colectiv de obținere a iertării, nici imaginarul colectiv nu mai avea cum să mențină distanța dintre cunoaștere și opinie, cândva ireconciliabilă pentru Platon. Ca o consecință
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sunt preluate în cel creștin (secolul XIII), unde configurează modelele și tipurile de comportament oglindite de imaginarul medieval: cumpătarea, prudența, simțul justiției, curajul. Forța modelelor nu s-a dovedit însă suficientă, doar ea, pentru a mobiliza umanitatea în slujba unei dogme, care, de altfel, nu oferea recompense terestre. Pentru a fi mai convingător și pentru a asigura respectarea legii, a statului, implicit a puterii laice și a ecclesiei, imaginarul medieval occidental dezvoltă o reprezentare a "lumii de dincolo" dublu compartimentată: pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atât de texte, cât și de iconografia religioasă (cu mult mai persuasivă într-o cultură predominant orală), purgatoriul devine soluția compensatorie prin excelență. Interesant este însă că promisiunea lasă totuși să acționeze liberul arbitru; și la filosoful grec, și în dogma creștină, nu zeii decid, ci ființa supusă alegerii. Spre diferență de omul antic, care putea alege calea dreaptă doar cu ajutorul practicii filosofice și a accederii la cunoașterea divină (la bine și la adevăr, deci tot la divin), pentru omul creștin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștin. Dacă elementele de teorie politică imaginate de Platon nu au avut ecou în societatea timpului lui, parțial ele s-au regăsit în teocrația bizantină, însă adaptate la noul sistem ideologic, prin conjuncția dintre gândirea iudeo-creștinilor, influențați de filosofia sa, dogma creștină și tradiția politică romană. Tot într-o abordare sintetică, date fiind și comentariile anterioare, în cazul Stagiritului se poate spune că există mai puține puncte de contact între teoria sa cu privire la viața politică a cetății grecești și viziunea basileică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]