6,536 matches
-
la infinit. Când puterea ascunsă a Uniunii Sovietice a surprins lumea în 1943, Stalin a fost perceput drept viitorul stăpân al Europei și al Asiei. În epoca postbelică, monopolul american al armei nucleare a dat naștere concepției „Secolului American”, o dominație mondială bazată pe puterea de necontestat a SUA1. Rădăcina tuturor acestor tendințe ale credinței în caracterul absolut al puterii sau în permanența de la sine înțeleasă a unei anumite configurații a puterii rezidă în contrastul dintre caracterul dinamic, aflat într-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ne spune doar ce spațiu este destinat să găzduiască stăpânitoarea lumii, din cauza poziției față de alte regiuni. Nu ne arată care dintre națiuni va fi aceea. Astfel, grăbită să demonstreze că misiunea Germaniei este de a cuceri spațiul-pivot, locul geografic al dominației mondiale, școala germană de geopolitică a combinat doctrina cu argumentul presiunilor demografice. Germanii erau „un popor fără spațiu”, iar „spațiul vital” de care aveau nevoie urma să fie câmpiile goale ale Europei de Est. Așa cum o întâlnim în scrierile lui
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prin relațiile dintre ele, să se mențină la locul potrivit... Dar cea mai sigură protecție împotriva concentrării graduale a puterii în același departament constă în a oferi celor ce-l conduc mijloacele constituționale necesare și motivele personale pentru a rezista dominației celorlalți... Măsurile de precauție trebuie să fie, în acest caz, ca și în altele, proporționale cu pericolul atacului. Ambițiile trebuie să blocheze ambițiile. Interesul oamenilor trebuie legat de drepturile constituționale ale locului...”. Scopul aranjamentelor constituționale respective „este de a proteja
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să se supună. Națiunea A poate, de asemenea, să implementeze o politică imperialistă față de națiunea C, care fie rezistă, fie se supune; în timp ce națiunea B aplică asupra națiunii C ori o politică imperialistă, ori una a statu-quoului. În acest caz, dominația lui C este obiectivul strategiei lui A. Pe de altă parte, B se opune lui A, fie deoarece dorește menținerea statu-quoului în ceea ce o privește pe C, fie vrea să o controleze. Modelul luptei de putere dintre A și B
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere dintre A și B nu este unul de opoziție directă, ci de competiție al cărei obiect este supunerea lui C - și rivalitatea se desfășoară doar prin intermediari. Formula este vizibilă, de exemplu, în concurența dintre Marea Britanie și Rusia pentru dominația Iranului, în care lupta pentru putere dintre cele două țări s-a manifestat, în mod repetat, în ultimul secol. Este de asemenea evident în rivalitatea pentru influența principală în Germania, care a marcat relațiile dintre Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
putere să atingă stabilitatea, ar fi fragilă și supusă unor ajustări continue în acord cu schimbările survenite. A doua funcție pe care o balanță de putere reușită o îndeplinește în respectivele condiții este de a asigura eliberarea unei națiuni față de dominația alteia. Din cauza caracterului esențial instabil și dinamic al balanței - trăsături care nu sunt întâmplătoare sau trecătoare, ci naturale și eterne -, independența națiunilor implicate este, la rândul său, precară și în pericol. Aici, încă o dată totuși trebuie spus că, date fiind
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rivalitatea dintre China și Japonia. Însăși unificarea din secolul al VII-lea a fost rezultatul intervenției chineze. Din secolul al XIII-lea și până la decăderea puterii chineze în secolul al XIX-lea, Coreea a fost vasala Chinei și a acceptat dominația sa politică și culturală. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, după ce a încercat să ocupe fără succes Coreea, Japonia a opus pretențiilor Chinei propriile sale ambiții de control asupra țării. Japonia a fost în stare să le realizeze ca urmare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în distribuția teritoriilor coloniale și în delimitarea sferelor coloniale și semicoloniale de influență. Africa, în special, a fost atunci obiectul numeroaselor tratate care au delimitat sferele de influență ale marilor puteri coloniale. Astfel, competiția dintre Franța, Marea Britanie și Italia pentru dominația Etiopiei a fost temporar soluționată după modelul polonez, prin tratatul din 1906, care împărțea țara în trei sfere de influență, desemnate pentru a stabili balanța puterii regionale între națiunile implicate. În mod asemănător, rivalitatea dintre Marea Britanie și Rusia legată de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față de B? Riscul major implicat trezește îndoieli asupra calității operaționale a acestei alianțe. Îndoiala respectivă, enunțată pentru prima dată explicit de generalul De Gaulle, a slăbit legătura dintre Statele Unite și unii dintre cei mai importanți aliați ai lor. Alianțele versus dominația mondială Deși balanța de putere ca rezultat natural și inevitabil al luptei pentru putere este la fel de veche ca și istoria politică însăși, de obicei, reflecțiile teoretice sistematice - începute în secolul al XVI-lea și atingând punctul culminant în secolele al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-lea și atingând punctul culminant în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea - au conceput balanța de putere ca pe un instrument defensiv al unei alianțe de națiuni - îngrijorate pentru independența lor - împotriva planurilor altei națiuni de a obține dominația mondială, denumită atunci monarhie universală. Amenințată direct de A, B se coalizează cu C, D și E, aflate într-un potențial pericol, pentru a provoca eșecul ambițiilor lui A. Polibiu a indicat astfel esența acestei configurații în analiza relațiilor dintre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
secolului al XVII-lea, Ludovic al XIV-lea al Franței a preluat rolul Habsburgilor și a declanșat o reacție similară din partea națiunilor europene. Astfel s-au înființat alianțe în jurul Angliei și Olandei, cu scopul de a proteja națiunile europene de dominația franceză și de a stabili un nou echilibru între Franța și restul Europei. Războaiele împotriva Franței din 1789 și împotriva lui Napoleon au arătat aceeași configurație a unei puteri preponderente vizând dominația mondială, care a trezit opoziția unei coaliții pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cu scopul de a proteja națiunile europene de dominația franceză și de a stabili un nou echilibru între Franța și restul Europei. Războaiele împotriva Franței din 1789 și împotriva lui Napoleon au arătat aceeași configurație a unei puteri preponderente vizând dominația mondială, care a trezit opoziția unei coaliții pentru menținerea independenței. Manifestul prin care Prima Coaliție a inițiat respectivele conflicte în 1792 declara că „nici o putere interesată în menținerea balanței puterii în Europa nu poate să privească indiferent regatul Franței, cândva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
frică a adus Rusia în situația de a susține Serbia, iar Franța, Rusia. În mesajul telegrafic din 2 august 1914, adresat regelui George al V-lea al Angliei, țarul rus a rezumat situația foarte bine când a susținut că efectele dominației Austriei asupra Serbiei „ar răsturna balanța de putere în Balcani, care reprezintă un interes vital pentru imperiul meu, la fel ca și pentru acele puteri care doresc menținerea echilibrului de putere în Europa... Am încredere că țara dumneavoastră va asista
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel care pare a fi mai ridicat, care este mai ușor. Într-o perioadă scurtă a istoriei, el poate deveni, consecutiv, prietenul și dușmanul tuturor marilor puteri, cu condiția ca acestea din urmă să amenințe succesiv balanța, încercând să obțină dominația asupra celorlalte și ca ele să fie amenințate de alții care își doresc supremația. Pentru a parafraza o afirmație a lui Palmerston, deși deținătorul balanței nu are prieteni pe vecie, el nu are nici inamici pe vecie; are numai interesul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ocupă poziția-cheie a sistemului balanței de putere, deoarece aceasta determină rezultatul conflictului de putere. În consecință, el a fost denumit „arbitrul” sistemului, decizând cine va câștiga și cine va pierde. Făcând imposibilă pentru orice națiune sau combinație de națiuni obținerea dominației asupra altora, arbitrul și-a menținut propria independență, la fel ca și pe a celorlalte națiuni, și deci este un factor foarte puternic în politica internațională. El își poate folosi puterea în trei modalități. Poate condiționa alăturarea sa la o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
menținerea libertăților membrilor Confederației, el era indispensabil și pentru menținerea balanței de putere europene ca întreg. Echilibrul respectiv îndeplinea două funcții: una în cadrul său propriu și alta pentru sistemul general din care făcea parte. Dimpotrivă, fuziunea Prusiei cu Austria sau dominația uneia dintre cele două nu numai că ar fi distrus independența statelor germane, dar ar fi amenințat și libertatea altor națiuni europene. După cum spunea Edmund Burke, „dacă Europa nu concepe independența și echilibrul imperiului ca fiind însăși esența sistemului balanței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Explicându-i natura și funcționarea, am accentuat inevitabila legătură cu și funcția protectoare pentru sistemul de state. De-a lungul a mai bine de patru sute de ani de istorie, politica balanței de putere a reușit să prevină orice tentativă de dominație universală. A reușit și în menținerea majorității membrilor sistemului, începând cu sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani în 1648 până la împărțirea Poloniei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dar dominația generală a unei națiuni a fost prevenită doar cu prețul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
balanței de putere a reușit să prevină orice tentativă de dominație universală. A reușit și în menținerea majorității membrilor sistemului, începând cu sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani în 1648 până la împărțirea Poloniei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dar dominația generală a unei națiuni a fost prevenită doar cu prețul războiului aproape continuu între 1648 și 1815 și care, în secolul XX, a afectat practic întregul glob. Cele două perioade de stabilitate, una începută în 1648, alta în 1815, au
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru a fi înlocuit de Ludovic al XIV-lea al Franței, ale cărui pretenții asemănătoare au unit toată Europa împotriva sa. Balanța fiind restaurată, un nou factor amenințător a apărut în persoana lui Frederic cel Mare al Prusiei. Aspirația spre dominație mondială a Franței sub Napoleon I a fost urmată de una asemănătoare din partea Sfintei Alianțe sub conducerea celor mai puternici dintre foștii adversari ai lui Napoleon, Rusia și Austria. Înfrângerea Austriei a condus la apariția dominației Prusiei în Germania și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al Prusiei. Aspirația spre dominație mondială a Franței sub Napoleon I a fost urmată de una asemănătoare din partea Sfintei Alianțe sub conducerea celor mai puternici dintre foștii adversari ai lui Napoleon, Rusia și Austria. Înfrângerea Austriei a condus la apariția dominației Prusiei în Germania și a Germaniei în Europa. După douăzeci de ani de la înfrângerea sa în primul război mondial, Germania era, din nou, națiunea dominantă în Europa, iar Japonia obținuse o poziție similară în Asia. Exact în momentul în care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din rațiuni similare. La conferința de la Viena, care a încercat să oprească, în 1855, războiul Crimeii, Rusia a căzut de acord cu adversarii săi să facă din menținerea balanței de putere la Marea Neagră baza acordului. Dar, în timp ce Rusia declara că „dominația Rusiei la Marea Neagră este absolut necesară pentru echilibrul european”, ceilalți au încercat să-i pună capăt și au declarat că „flota rusă este, încă, prea puternică în comparație cu cea turcă”. Pacea a fost semnată în 1856, în termenii oponenților Moscovei. Dificultatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la care se pretează balanța de putere nu este pur și simplu o întâmplare, ci reprezintă un potențial inclus în însăși esența sa. Contrastul dintre precizia pretinsă și absența sa reală, dintre presupusele aspirații spre echilibru și scopul real al dominației, contrast constituind, după cum am văzut, însăși esența balanței de putere, o transformă pe ultima, într-o anumită măsură, în primul rând într-o ideologie. Balanța își asumă o realitate și o funcție pe care nu le deține și deci tinde
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
confruntare pentru democrație universală, iar democrația, de asemenea, a picat testul. De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, cele două sisteme morale și politice rămase care pretindeau validitatea universală, democrația și comunismul, au intrat într-o competiție activă pentru dominația lumii, iar aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Ar fi cea mai periculoasă iluzie să nu luăm în considerare sau chiar să minimalizăm profunzimea diferenței care există între această situație și condiția sistemului modern de state de la sfârșitul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Statelor Unite ar fi ales să se folosească de acest drept în cel mai înalt grad și să-și instituie permanent controlul asupra guvernului din Cuba, aceasta nu ar fi fost un stat suveran mai mult decât erau statele indiene sub dominația britanică. Dacă Statele Unite, pe de altă parte, nu s-ar fi folosit niciodată de dreptul stipulat în articolul 3 al Tratatului de la Havana, suveranitatea Cubei ar fi rămas intactă, întrucât atunci guvernul Cubei, în acțiunile sale reale de promulgare și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de secol XX diferă în mod esențial de ceea ce este în mod tradițional cunoscut sub acest nume și care a culminat cu mișcările naționale și crearea statului-națiune în secolul al XIX-lea. Naționalismul tradițional a căutat să elibereze națiunile de sub dominația străină și să le confere un stat propriu. Acest obiectiv a fost considerat legitim nu numai pentru o singură națiune, ci pentru toate națiunile. Odată ce o națiune și-a unit membrii sub umbrela statală, aspirațiile naționale au fost satisfăcute. Era
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]