4,261 matches
-
a logodit cu Odoardo Farnese, Duce de Parma în 1620. Ei s-au căsătorit în 1628. Mariajul a fost foarte dorit de tatăl lui Odoardo, Ranuccio, care a văzut în această uniune o alianță între Ducatul de Parma și Marele Ducat de Toscana, pe atunci condus de familia Medici. Căsătoria a avut loc la Florența, la 11 octombrie 1628. Festivitățile de nuntă au fost însoțite de un mare spectacol, inclusiv opera "La Flora" de Marco da Gagliano, compusă special pentru această
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
trebuiau plătite de supuși. Banii au fost folosiți pentru a îmbunătăți armatele lui Odoardo. Ducele a susținut o politică pro-franceză. La 11 septembrie 1646, Odoardo a murit. Fiul lor cel mare, Ranuccio nu era suficient de mare pentru a conduce ducatul singur, așa că mama lui Margherita a acționat ca regentă până când fiul ei a devenit major. Margherita a supraviețuit a doi dintre copii ei. Ea a murit la Parma la 6 februarie 1679.
Margherita de' Medici () [Corola-website/Science/326702_a_328031]
-
(în ) a fost un stat ce a existat între 1806 și 1918, aflat în zona actualului land german Baden-Württemberg. Regatul a fost continuatorul fostului ducat Württemberg, care a apărut în 1495. Până în 1495, casa domnitoare de Württemberg era formată din conți care domneau fiecare pe o bucățică din Ducatul Suabiei, care s-a dezmembrat după moartea lui Conrad I în 1268. Frontierele Regatului Württemberg, așa cum
Regatul Württemberg () [Corola-website/Science/326741_a_328070]
-
între 1806 și 1918, aflat în zona actualului land german Baden-Württemberg. Regatul a fost continuatorul fostului ducat Württemberg, care a apărut în 1495. Până în 1495, casa domnitoare de Württemberg era formată din conți care domneau fiecare pe o bucățică din Ducatul Suabiei, care s-a dezmembrat după moartea lui Conrad I în 1268. Frontierele Regatului Württemberg, așa cum au fost ele definite în 1813, se aflau între paralelele de 47°34' și 49°35' latitudine nordică și între meridianele de 8°15
Regatul Württemberg () [Corola-website/Science/326741_a_328070]
-
Împăratul Kangxi a suprimat revolta celor trei generali, din sudul Chinei, cărora li s-a refuzat statutul ereditar al întinselor lor fiefuri, acordate de împăratul predecesor. În 1683, Qing a organizat un asalt în sudul Taiwanului, înăbușind rebeliunea statului „Marele Ducat de Tungning”, care a fost fondat de către loialistul Ming Koxinga în 1662, după căderea Mingului de Sud și a servit ca bază pentru continuarea rezistenței Ming în sudul Chinei. Până la sfârșitul domniei Qianlong, Imperiul Qing era la apogeu. China conducea
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
rivalului lui Eric, contele Theodoric de Oldenburg. Lui Eric i-a predat Gotland în schimbul permisiunii să plece în Pomerania. Din 1449-59, Eric a succedat ca Bogislaw al IX-lea, Duce de Pomerania și a condus Pomerania-Rügenwalde, o parte mică a ducatului de Pomerania-Stolp, sub numele de Eric I. A murit în 1459 la castelul Darłowo (germană:Rügenwalde).
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
în sudul Italiei, aici căsătorindu-se cu Sibilla, fiica unui bogat conte apulian Geoffrey de Conversano, un nepot al lui Robert Guiscard. Zestrea a fost suficientă pentru a răscumpăra Normandia. Wilhelm al II-lea însă nu era gata să reîntoarcă ducatul, însă pe 2 august 1100, el a fost ucis în timp ce se afla la vânătoare în New Forest, în circumstanțe misterioase. Vestea morții fratelui său, Robert Curthose a prins-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
au fost amnistiați, în următorii doi ani, Henric treptat a exilat și confiscat bunurile acestora. Între timp războiul s-a reînceput în Normandia, între Robert și baronii, care erau conduși de Robert de Bellême. Ducele a fost înfrînt și în ducat sa reîntors anarhia feudală. Aceasta a favorizat planurile regelui englez. Henric a reușit să creeze o partidă pro-britanică în ducat. El a semnat de asemenea, un tratat de alianță cu țările vecine - Flandra, Anjou, Bretania și Regatul Franței. Robert Curthose
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
reînceput în Normandia, între Robert și baronii, care erau conduși de Robert de Bellême. Ducele a fost înfrînt și în ducat sa reîntors anarhia feudală. Aceasta a favorizat planurile regelui englez. Henric a reușit să creeze o partidă pro-britanică în ducat. El a semnat de asemenea, un tratat de alianță cu țările vecine - Flandra, Anjou, Bretania și Regatul Franței. Robert Curthose a rămas izolat și nu a mai putut recruta cavaleri în armata sa. De partea ducelui au rămas doar câțiva
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
Articolul VI prevedea că: "După vechiul obicei moldovenesc toată puterea să fie la domn". Articolul XI prevedea că hotarele principatului, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu râul Nipru, Camenețu, Bender, cu tot Buceacul, Dunărea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu Polonia. [...]Prea strălucitul domn și principe al Țării Moldovei Dimitrie Cantemir, ca un creștin drept credincios și luptător pentru Isus Hristos, a chibzuit că este spre binele numelui lui Hristos, mântuitorul nostru, să trudească alături de noi și
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
Fragneto (în regiunea Benevento), reluând Taranto. Războiul s-a încheiat până la urmă ca urmare a medierii papei Urban al II-lea, Boemund obținând Taranto și alte posesiuni de mai mică importanță. Deși Bohemond a primit doar o mică parte a Ducatului de Apulia, drept recompensă din partea Sichelgaitei pentru renunțarea la drepturile sale asupra titlului ducal, el a continuat să caute să obțină un statut mai mare pentru sine. După cum considera cronicarul Romuald de Salerno, Bohemond "căuta întotdeauna imposibilul." În 1096 Boemond
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
asupra titlului ducal, el a continuat să caute să obțină un statut mai mare pentru sine. După cum considera cronicarul Romuald de Salerno, Bohemond "căuta întotdeauna imposibilul." În 1096 Boemond, îndată după ce a aflat de revolta izbucnită împotriva puterii normande în Ducatul de Amalfi, a adunat o armată și a asediat Amalfi, alături de unchiul său, Roger Bosso, contele de Sicilia. În acest moment, după cum este amintit în Gesta Francorum, el a primit un mesaj privind pregătirile ce se făceau pentru Prima cruciadă
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
de numai 7 ani. Regele Franței l-a recunoscut imediat ca vasal și duce al Normandiei. Nemulțumiți de numirea ca duce a unui bastard, Roger I de Tosny și alți seniori normanzi (care se considerau urmași ai lui Rollon, fondatorul Ducatului Normandiei) se aliază și declanșează o perioadă de tulburări politice care a durat aproape un deceniu. Oștile seniorilor îl caută pe Wilhelm pentru a-l ucide, într-una din aceste ambuscade fiind omorât Gilbert de Brionne, tutorele ducelui. Pentru a
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
se îndrăgostește de Edith Swanneck (Gât de lebădă) (Marina Procopie), fiica unui nobil saxon de la curtea Normandiei. Timpul trece, iar luptele între nobilii normanzi se încheie. Wilhelm (Hervé Bellon) reapare la vârsta de 18 ani și își ia în primire ducatul, fiind recunoscut ca duce de către toți nobilii. În acest timp, regele Hardeknud al Angliei (1040-1042) moare fără urmași, iar Marele Consiliu al Angliei condus de contele Godwin de Wessex (Mircea Albulescu) îl desemnează ca succesor la tronul Angliei pe Eduard
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
distrus grupul catedral. Aceste distrugeri au fost reparate curând. Ansamblul pare să fi fost refăcut, în mod provizoriu, așteptând revenirea păcii în regiune. În secolul al X-lea, după "Tratatul de la Saint-Clair-sur-Epte", în 911, Rouen a devenit capitală a tânărului ducat de Normandia, căpetenia vikingă Rollon primind botezul în 912, sub prenumele „Robert”, în bazilica primitivă. Necropolă a primei dinastii a ducilor de Normandi, catedrala (primul edificiu carolingian) nu a fost mărită decât sub domina lui Richard I al Normandiei, acesta
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
vreme soția regelui Ludovic al XII-lea. Ca regentă a Franței, Anne a fost una dintre cele mai puternice femei ale sfârșitului secolului al XV-lea și era numită "Madame la Grand". Anne s-a născut la Castelul Genappe din ducatul de Brabant la 3 aprilie 1461, ca fiica supraviețuitoare cea mare a regelui Ludovic al XI-lea al Franței și a reginei Charlotte de Savoia. Fratele ei, Carol îi va succeda mai târziu tatălui lor sub numele de Carol al
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
a aranjat căsătoria fratelui ei Carol cu Anne, ducesă de Bretania, în scopul de a anexa Bretania coroanei franceze. Când Carol a încheiat regența în 1491, atât Anne cât și Petru au căzut victime mâniei noii regine, furioasă că independență ducatului ei a fost compromisă. Anne și Petru au avut un singur copil care a supraviețuit, Suzanne, născută la 10 mai 1491. Suzanne i-a succedat lui Petru ca Ducesă de Bourbon în 1503. Anne totuși, a fost întotdeauna elementul dominat
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
regele Ludovic al XII-lea). Când Ludovic a urcat pe tron, după moartea fratelui Ioanei, în aprilie 1498, el a anulat căsătoria pentru a se căsători cu fosta văduvă a regelui, Anne de Bretania sperând că va anexa Coroanei Franței Ducatul de Bretania.
Jeanne a Franței, Ducesă de Berry () [Corola-website/Science/325811_a_327140]
-
acestuia, Anne de Foix. A fost sora mai mare a lui Ludovic II Iagello. Bunicii paterni au fost regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, Mare Duce de Lituania din dinastia Iagello și Elisabeta de Austria, una din moștenitoarele Boemiei, ducatului Luxemburg și ducatul Kujavia. Bunicii materni au fost Gaston de Foix, Conte de Candale și infanta Ecaterina de Navara. S-a născut la Buda (astăzi Budapesta). Moartea lui Vladislav al II-lea, la 13 martie 1516, a lăsat copiii săi
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
Foix. A fost sora mai mare a lui Ludovic II Iagello. Bunicii paterni au fost regele Cazimir al IV-lea al Poloniei, Mare Duce de Lituania din dinastia Iagello și Elisabeta de Austria, una din moștenitoarele Boemiei, ducatului Luxemburg și ducatul Kujavia. Bunicii materni au fost Gaston de Foix, Conte de Candale și infanta Ecaterina de Navara. S-a născut la Buda (astăzi Budapesta). Moartea lui Vladislav al II-lea, la 13 martie 1516, a lăsat copiii săi în grija lui
Anna Iagello () [Corola-website/Science/325804_a_327133]
-
care relatează despre preluarea provinciei Friuli "fără nicio piedică". Primul oraș important căzut în mâinile longobarzilor a fost "Forum Iulii" (Cividale del Friuli), sediul unui "magister militum" local. Alboin a ales acest oraș împrejmuit de ziduri pentru a fi capitala Ducatului de Friuli, la conducerea căruia l-a numit pe nepotul său de frate Gisulf I, ca duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
pe nepotul său de frate Gisulf I, ca duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și de a desemna un duce era o inovație importantă, având în vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și de a desemna un duce era o inovație importantă, având în vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația se datora împrumutării de către Alboin de la romani și
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
romani și de la ostrogoți a unor modele administrative, după cum în antichitatea târzie "comes civitatis" (comitele orașului) reprezenta principala autoritate locală, cu puteri administrative depline în regiunea respectivă. Însă trecerea de la conte ("comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
locală, cu puteri administrative depline în regiunea respectivă. Însă trecerea de la conte ("comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]