3,527 matches
-
11607, 6 februarie 1922, pp. 1-2.) Pagina 168 * Curierul financiar, revistă financiară a lui Mina Minovici, a apărut în anul 1874 și ieșea o dată pe săptămână.9 (Id., ibid.) Pagina 177 * Toate ziarele care apăreau, mai mult sau mai puțin efemer, fie umoristice, fie serioase erau din opoziție. Guvernul aproape nu avea presă; avea numai ziarul Pressa și atât. Dar o lovitură de teatru se produce în politică: Manolache Costache Epureanu se strică cu guvernul și trece în opoziție. Un moment
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am încercat în cîteva rînduri, dar n-a ieșit nimic valabil, convingător pentru mine însumi. Acum am chiar regretul de a o fi făcut. *Cîtă oboseală aduce autoscopia zilnică, teama de boli, privirea îndelungă a unui neg, a unei tumefacții efemere, interpretarea unei amețeli, a unei tulburări gastrice, teroarea unor destabilizări sufletești. Fericiți cei ce nu cunosc captivitatea unor asemenea frămîntări! *Azi am oftat ca „nenea Iancu”: „Ce păcat că tinerețea a fost dată pe seama copiilor!” „Sîntem ultimii fii de țărani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Jaloux, membru al Academiei Franceze. Acesta spunea: „Popoarele nu vor avea viață decît în măsura în care anumiți oameni vor poseda virtutea să o stilizeze. Rasele barbare sînt acelea în cari nimeni nu mai știe să cînte și nici să ghicească, sub forme efemere, simbolurile eterne” (apud: Perpessicius, Opere, 9, p. 132). *Sătul probabil de monotonia lingușelilor, Ceaușescu i-ar fi îndemnat - se zice - pe redactorii-șefi convocați în ședință cu el: „Aveți și voi păreri!” Pe unii vorbele astea îi vor fi pălmuit, alții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un grup de femei, [aprilie-mai] 1984, Un grup de femei tinere, iunie 1984. Imposibil de răspuns în absența unor informații mai precise. Nu ne îndoim însă că enunțarea apariției acestor grupuri a dat de furcă Securității. Oricum, reale sau nu, efemere sau nu, aceste grupuri se fac ecoul, prin scrisorile lor, ca și ansamblul celorlalți anonimi, al unei nemulțumiri profunde ce cuprinsese societatea românească. Problemele expuse în scrisorile lor, ca și necesitatea unei schimbări radicale răspundeau unor așteptări generalizate. Cu atât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și un soi de mătușă mai În vârstă. „Să vă prezint soția mea”, ni s-a adresat Cellei și mie. Ocunoșteam pe Lena Paraschivescu, eram stânjeniți și amuzați de farsa la care participam, deși știam că obișnuia să recomande partenerele efemere drept „soții”, argumentând (convingător, de altfel) că nu durata „Însoțirii” de o noapte sau un deceniu are importanță, ci faptul În sine. Doamna mai În vârstă, am aflat, era mama fericitei care juca rolul de dactilografă a Poetului. Acesta se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar harta peisajelor ei potențiale este „lungă” nostalgie. Zăpada este efemerul dureros și irevocabil, dar și albul utopiei și basmul din vis... Reînvățăm de la o vreme că până și nedreptatea morții poate să nu mai pară decât doar una dintre numeroasele umiliri oarecare pe care le inserează viața, când Începe să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trudă și leșie. „Să nu spui da. Să nu spui niciodată da. Da este primejdios. Să nu spui da”, șoptea Poetul, În pauza discursului său interminabil și irezistibil, Întinzându-și printre sticlele fraterne chipul Încă frumos și frenetic spre prada efemeră. În ziua despărțirii de Nichita Stănescu, marele public era preocupat de altă moarte, survenită În același timp, cea a actorului Amza Pellea, incomparabil mai popular, dar dispariția Sburătorului cu blonde plete care ne marcase tuturor tinerețea nu a scăpat totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În categoria prostiei inițiale, scuzabilă doar dacă fusese adolescentină și efemeră. Lucrurile erau, firește, mai complicate (explicația cinică dată de Andrei Șerbulescu, alias Belu Zilber, despre „amorul cu Partidul” pare mult mai verosimilă). Nina Îl considera pe Anatol Vieru, aveam să-mi dau seama, un „norocos” din acest punct de vedere
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anterioară, destui au eșuat Într-o ieftină exhibare pamfletară sau În rutina profitabilului comercialism. O anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite, când nu și legitimează o fibră morală care Își revendica expresia. Dar și, nu de puține ori, necesara reevaluare a tensiunilor dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spre viață, spre dialog, În formele sale uzuale, de colportaj și exercițiu ludic, ca și În cele rafinate, ale angajării spirituale și afective. Negocierile cu existența, exercițiu de trăire și deopotrivă de aprofundare a sensurilor trăitului devin reala inițiere, În efemer, a muritorilor ce suntem. Inconsecvențele aparente, ținând de adaptabilitatea la jocul social nu trec de limita „incompatibilității” de fond, totuși. În momente decisive, conștiința somează onestitatea să se pronunțe, să-și afle expresia. Nu poate fi prelungită oricât eroarea, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ordine și haos, dintre libertate și diversiunile ei. Doar În acest fel putem și admite, eventual, treptat, natura inversată a adulterului. Seducătorul nu are acces la sufletul, deci la „centrul” ființei seduse, limitat, cum rămâne, la un rol secundar și efemer, În periferia profană a existenței. Printr-o substituire de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Percoto. Un soi de superstiție de moment, invocând comunicarea inefabilă dintre cimitire, cel de la Lido și cel din Suceava. Cimitirul era, Însă, Închis. Am vrut să cred că așa trebuia să și fie, că morții ne interzic să Îndoliem seninul efemer al bucuriei, inevitabilul ne pândește oricum la colțul neașteptat al unei clipe viitoare. Un tangaj nostalgic fusese vizita la Lido, Înaintea plecării spre Percoto și Înaintea gongului care declanșa Carnavalul venețian, care chiar satira morții o celebra, cu sarcasm și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale sunt numărate și că ceruse să-i fie scurtată tranziția. Mi-a părut rău, mărturisesc, că nu trișasem, imprimându-l fără să știe și păstrând, astfel, vocea și vorbele sale pentru admiratorii și prietenii săi rămași Încă vii, În efemerul refugiu al incertitudinilor. Știam despre ce boală era vorba. Complicațiile brusc apărute arătau deja amploarea răului. Cu câțiva ani În urmă, primisem un telefon alarmat de la el, În care Îmi vorbea, precipitat, cum nu Îi era felul, despre tumoarea care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste serate de „public relation”, ci și el, mult mai obișnuit cu ele decât mine. Se tot Însingurase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viso da voi. Primo Levi, Se questo e un uomo Voi care locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
locuiți În liniștea eternității, aici, pe dealul de piatră, nu mai știți ce este un om. Nu știți ce este un om care se zbate În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz al morții, grenadele efemere sunt pregătite să amuțească incertitudinea. În fața pietrei cu nume de om, În cimitirul cu pietrele perfect tăiate și albe, albul fierului Încins, Își face acum Primo Levi rugăciunea În fața tatălui meu devenit piatră. Levi a venit, da. A venit anul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea ultimă. Ascultau Împreună tăcerea pietrei care fusese, cândva, om. Orbiți, deopotrivă, de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sfânt de pe cer. Din nenorocire lucrurile nu s-au desfășurat sub această formă pașnică de construire a structurilor legionare, ci așa cum se știe într-o avalanșă de evenimente dușmane neprevăzute, începând cu uciderea Căpitanului și a elitei Mișcării, apoi biruința efemeră și lovitura mișelească a lui Antonescu, pierderea războiului de puterile Axei și în final, confruntarea României cu forțele întunericului sovietic, pătruns în țară. Legiunea a fost de la înființarea ei: * O școală spirituală pentru educarea omului cu care va lucra statul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
încuviințat fără să scot un cuvânt. — Să nu-ți fie frică. Nu ai nici un motiv. Nu e vorba de moarte, ci de viață eternă. E lumea ta, lumea în care o să te simți bine. În comparație cu ea, cea de-aici e efemeră și plină de iluzii. Te rog să nu uiți asta. — Hai să mergem! zise ea luându-mă de braț. 28 La capătul lumii Instrumentele muzicale Tânărul paznic al centralei ne-a invitat în modesta lui locuință. A verificat dacă ardea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
architectonizeze” sărăcia, „în forma banalului același”. În ce privește „eternul scâncet pentru ceea ce a fost”, neputința autodepășirii, asimilată neronianului qualis artifex pereo!, soluțiile converg: „Simfoniști de-ai lui Barrès, țintuiți ceea ce-a fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
germina sensuri inefabile, iar tăcerea impenetrabilă va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce Matei Călinescu numea „avangarda interioară”) și instalarea definitivă în negație construiesc în final o nouă imagine (inversă sau în negativ, autoironică sau autoparodică) asupra literaturii. Pentru că actul negației este autosubminator prin definiție, el sfârșește prin a impune un
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
parțial autobiografic, „feciorul mai mic al lui Ioan Ionescu, conțopist la un minister”, care „comitea și el, în secret, poezie”, și al Elizei. Autor precoce al unor încercări literare, editează, la începutul adolescenței, împreună cu câțiva colaboratori de aceeași vârstă, revistele efemere „Țânțarul” și „Idealul tinerimii”. La vârsta de șaisprezece ani se duce să se călugărească la mănăstirea Cernica și, după afirmațiile lui, l-a atras și pe Al. Sahia, pe care-l cunoscuse anterior, la viața monastică. În 1928 debutează în
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
din piese mai vechi , „după douăzeci și cinci de ani”, în Cu toată dragostea (1986) și în Confesiune târzie (1986), încercare vădită de a aplica un clișeu de mare succes în roman, nu putea da rezultate în dramaturgie, mai puternic ancorată în efemerul receptării. O încercare inedită e Foc în Calea Văcărești (1999), o „evocare dramatică după viața și opera lui I. Peltz”, înscrisă în repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat din București. În schimb, exploatarea cu succes a schemelor literaturii polițiste de fină
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]