3,447 matches
-
o viziune dramatic-polemică. „Prinț al imaginației”, așa cum s-a autodefinit, poetul s-a supus „caznei demonice” de a „mușca metafore” din sinele propriu. Universul poeziei se constituie din situații-limită, din disonanțe și sisteme de opoziții izbitoare, din îmbinarea firească a elogiului cu remarca polemică. Pe autor îl interesează nu atât lucrurile în sine, cât reacțiile, rezonanța la aceste lucruri, nu atât cauzele, cât efectele și aparențele generatoare de înțelesuri revelatoare. Pune un accent deosebit pe componenta imaginativ-rațională a actului de creație
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
u Rumunów, Cracovia, 1933; Datinile românești în limba franceză. Contribuție critică asupra folclorului român în străinătate, București, 1934; Folclor românesc în englezește. Contribuție asupra folclorului român în străinătate, Iași, 1935; Magia populară ca sursă de inspirație pentru poezia cultă, în Elogiu folclorului românesc, îngr. Octav Păun și Maria Mărdărescu, București, 1969, 376-401; G. Ibrăileanu-profesorul, istoricul culturii, scriitorul beletrist, în Amintiri despre G. Ibrăileanu, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1974, 77-114; Literatură populară, îngr. și introd. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1982; Colindatul la
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
de radio Vocea Americii și Europa Liberă (1958-1987). În revista „Arena” (6/1963), prezintă literatura română din cei cincisprezece ani de exil, selecția și introducerea - nesemnată - a grupajului aparținându-i. În 1963 publică la Editura Gallimard romanul Parages, primit cu elogii de critica literară franceză, așa cum demonstrează cronicile lui Claude Mauriac și Philippe Brunetière. În ciuda succesului ca romancier, C. se întoarce la mai vechile preocupări teatrale, și în 1964 scrie pamfletul dramatic Brambura, care însă nu găsește ecoul necesar reprezentării. Redactează
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
savant, împins uneori până la supraabundență. Prima carte, Un șir de zile (1966), ilustrează nostalgia umbroasă a originilor (Amurg la Agapia Veche, Meșteri în ploaie), laolaltă cu bucuria reamintirii, în versuri ludice, a jocurilor copilăriei (Săritură-ntr-un picior) și cu elogiul vieții simple, în acord cu ritmurile naturale (Țapinarii). De cealaltă parte, influența livrescului apare, în finalul culegerii, în versuri care celebrează craii lui Mateiu I. Caragiale (Epilog la Curtea-Veche) sau universul operei lui Ion Creangă (Humulești, Ozana, Durată). Nuduri (1967
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
teatru (La margine de Paradis, Viață particulară ș.a.) nu individualizează un dramaturg. SCRIERI: Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969; Week-end în oraș, București, 1969, Patimile după Bacovia, București, 1972; Bucolice, Iași, 1973; Elogii, București, 1974; Goana după fericire, București, 1974; Fidelitate, Iași, 1977; Madona cu lacrimi, Cluj-Napoca, 1977; Iluzia cea mare, București, 1979; Cafeneaua subiectelor, Iași, 1980; Poeme rapide, Iași, 1983; Flori de câmp, București, 1984; Am mai vorbit despre asta, Iași, 1986
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
în care se întrupează o entitate. Pentru eroul însuși, este vorba de o căutare a identității. Trebuie știut, de asemenea, că în perioada scrierii romanului, Van Vogt descoperea, prin intermediul operei lui A. Korzybski, semantica generală, sistemul de gândire non-aristotelic. Din cauza elogiului adus și practicării hipercomplexității intrigilor, a fost ridiculizat și numit "risipitorul cosmic" de către Damon Knight, dar l-a inspirat pe Philip K. Dick la începuturile carierei. Arthur C. Clarke (1917)143 este un autor britanic de SF, cu formație științifică
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
îngrijoreze consecințele. În Spusele lui Aka, Sutty, o femeie trimisă și ea de Ekumen, este preocupată de deșeurile unei globalizări prost conduse și care nu-și reciclează tradițiile locale. O lectură mai cinică a acestor texte ar vedea în ele elogiul politicii comerciale mai inteligente promovate de Ekumen. Orice globalizare hard, care ar antrena o totală uniformizare, ar fi mormântul dinamicii comerciale. Este deci necesară păstrarea, pentru fiecare lume în parte, a unei producții locale, sprijinită pe o cultură tradițională, și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lucrările lui Galen și Avicena, ca reacție de negare a întregii scolastici medicale a timpului. Ca răspuns în apărarea lui Avicena, în 1530, L. Fries publică la Strasbourg lucrarea „În apărarea lui Avicena, principele medicilor. Către medicii din Germania”. Un elogiu încă și mai mare îi va fi adus lui Avicena de către Dante Alighieri (1265-1321), care îl pomenește alături de Hipocrate și Galen. Este cea mai bună mărturie a celebrității meritate a marelui învățat provenit din lumea arabă. Pentru acest motiv, el
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lucrări semnate împreună, din colaborarea lor au rămas pentru eternitate cele 4 volume ale monumentalului „Tratat de Medicină Lancereaux-Paulesco”, cea mai valoroasă sinteză medicală a timpului. Cele 4 volume ale „Tratatului de Medicină Lancereaux-Paulescu” La moartea lui Lancereaux în 1910, elogiul mărturisit al lui Paulescu față de maestrul său impresionează prin frumusețea morală a elevului, prin datoria lui față de maestrul care l-a format: „Lancereaux a fost un om de geniu care, nemulțumit de rutina și obscurantismul clasicismului medical, a construit Medicinii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
privează de bogăția procedeelor unei științe a expresiei, care se supun în mod voit unei "asceze". Sărăcia înseamnă aici absența unei retorici. Cam în același sens, Antoine Compagnon, într-o sinteză a literaturii în secolul XX, punea sub semnul unui "Elogiu al sărăciei"61 un tip de roman care implică o scriitură epurată intenționat de mijloace literare. Sunt, de pildă, ficțiunile lui Pierre Michon (Vies minuscules) despre viețile mărunte ale unor fermieri sau poștași, eșuate de la început, nu prin înfrângere, ci
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dintre formulările care se referă la sarsailism se pot citi pe dos, ca modalități de determinare pozitivă a unei realități sociale. Ce e "sarsailia" lingvistică altceva decât o practică spontană a vorbirii, orientată de instinct și de ureche, al cărei elogiu Heliade Rădulescu îl făcea în Prefața Gramaticii din 182833? Faptul că a funcționat în regim negativ, ca un dublet odios al genialității, nu arată decât că noua cultură literară se baza pe un suport echivoc: optimismul de a crede că
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asta nu l-a împiedicat să funcționeze ca un element de valorizare a producției folclorice. Vreme de câteva decenii, în intervalul în care folclorul s-a identificat cu literatura națională, esteticul a înglobat și această apreciere tehnică a autenticității, justificând elogiul superlativ și contribuind la consolidarea unui sentiment al valorii și al bogăției necesar unei culturi literare emergente. Prin extensiile istorice pe care le-a suportat în cursul secolului al XVIII-lea, conceptul monumentului a oferit două posibilități distincte de democratizare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a modului de funcționare a mass-mediei în societate și a efectelor sociale ale comunicării. Studierea în timp a acestor efecte a dus la numeroase controverse, cristalizate finalmente în două curente, două tabere antagonice: pe de o parte avem imaginea pozitivă, elogiul, instituția de profit, iar pe de altă parte imaginea negativă, subminarea, industria deculturalizată. Iată caracteristici ale mass-mediei văzute ca benefică, respectiv malefică (Isidor Mărtincă "Biserica, mass-media și cultura", partea II, în Pro Memoria, nr. 4, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mesei și pentru a dezamorsa puterea celui care primește, orgoliul de a da, datoria beneficiarului 9. Astfel, e o gravă impolitețe din partea gazdei să atragă atenția musafirului asupra calității mâncărurilor și a vinurilor. În schimb, invitatul are datoria să facă elogiul a ceea ce i-a fost oferit și la populația maori trebuie apreciată cu voce tare hrana pregătită pentru oaspeți. Dar trebuie păstrată o măsură și, așa cum recomandă Brillat-Savarin10, se cuvine "să lauzi mâncarea cea bună fără adulație servilă". Una din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
găsi mai târziu prea abundente față de bucatele mai frugale din versiunea lui La Fontaine) avem o scena paradigmatică de ospitalitate hrănitoare care oferă în simplitatea ei ce are mai bun. Evocând ospitalitatea țărănească în Emile, Rousseau va face și el elogiul acestei hrane simple și naturale. Există o legătură și mai secretă între arbore și ospitalitate. Fără îndoială că nu e o întâmplare că Abraham stă sub un copac (la stejarii din Mambre se arată lui Abraham cei trei îngeri ai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ai într-adevăr/ Din povestea veche "diavolul și-un măr"-/ Scormonesc degeaba belferi cu renume,/ Ispitiți să afle în ce loc anume/ Te găseai, grădină, rai cu tot dichisul;/ Unde-s eu acolo e și paradisul 186. Voltaire care face elogiul luxului, îl critică pe Fenelon pentru bucatele sărăcăcioase din Itaca, jalnică idilă. Fiecare are Itaca lui. Pentru poetul Rafael Alberti, un nostlagic al peisajelor luminoase din Cadix (care îi inspiră poemul Mar y Tierra, peisajul mediteraneea evocă pământul andaluz. " Am
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pământului", după cum scrie în Rosa roză (Quatrième Belvédère)1. Roza este nașterea, roză virginitatea, pierderea ei, plăcerile carnale, caracterul efemer al corpului omenesc... "Paradoxal este așadar că omul a asociat trandafirul cu moartea, făcând în același timp din el un elogiu al vieții [și]...dându-i masca extazului amoros"263. În poemele Occidentului și Orientului, trandafir rimează cu femeie, cu suferință, tortură, cruzime și Mandiargues îl citează pe Rotrou: "Cele mai crude chinuri n-au fost decât roze". "Și precum carnea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de "albul paradoxal al stereotipului"272, povestirea e producătoare de numeroase efecte de oglindă. Introducerea teatrului în povestire, crede Claude Roy, este profitabilă pentru exploatarea a două fețe ale mimesis-ului: ca exercițiu de simulare cu efect de real și ca elogiu complementar al aptitudinii sale de a stăpâni artificiul, ca tehnică eficace a motivării. Avem astfel, după el, o metaforă inițiatică care aduce omagiu adevărului textului. Recitarea, "prezentată cu o demnitate solemnă și bufonă", face ca realul să parvină doar sub
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în mintea lui Rousseau. El consideră că francezii sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de Béalt de Muralt care scria "Ospitalitatea față de străin, pentru care anticii merită toate elogiile are ceva atât de blând și de omenos încât tot ce are legătura cu ea, orice primire făcută străinilor, face să crească valoarea națiunii în care există această pornire și să o deosebească de cele în care străinul este neglijat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
iubești decât pentru plăcerea pe care o găsești în dragoste" îi scrie ea pe 1 noiembrie 1763, și pe 18 mai 1765: Afecțiunea dumitale, rod tardiv al atenției mele, nu s-a atașat de ceva din firea mea și în ciuda elogiilor ce mi-ai adus nu am găsit la dumneata decât preferința pe care ți-am arătat-o (...) și că, prin urmare pentru dumneata a iubi înseamnă a aplauda". În final pe 31 martie 1764 îi scrie: "Pe dumneata te iubești
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
profunde cunoașteri a istoriei. Că acest aliaj sa dovedit la rândul său impur și problematic, abia dacă mai este nevoie să mai adaug: dovadă stă tocmai judecata aspră pe care posteritatea ia rezervato doctrinarului francez.<ref id=”1”>Aurelian Crăiuțu, Elogiul moderației, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 158.</ref> Nașterea acestui liberalism conservator în Franța, ca și aiurea, nu poate fi disociată de ascensiunea religiei politice a socialismului. Anul 1848 în Franța relevă, de o manieră dramatică, existența unei „chestiuni sociale
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
soluționeze, o dată pentru totdeauna, problemele complexe ale societății; - opoziția față de revoluție și preferința pentru gradualismul evolutiv; - apelul la luciditate în evaluarea riscurilor pe care inovația necontrolată le poate genera. De aici, invitația la prudență în abordarea schimbărilor sociale și instituționale; - elogiul libertății și al descentralizării locale. Centralizarea guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Antologia ideologiei junimiste: culegere de studii neadunate până acum în volum, Editura Casa Școalelor, București, 1943, pp. 115-117, precum și în Antologia scriitorilor ocazionali, Editura Casa Școalelor, București, 1943, pp. 29-33.</ref> Iar acest fond comun este reprezentat de propensiunea către elogiul tradiției și îndrumarea ideologică spre pesimismul ce întrevede în epoca de după 1830 nu debutul renașterii naționale, ci începutul genezei răului social și moral care bântuie Principatele. Li se datorează lui Rosetti și Eminescu în mai mare măsură decât lui Maiorescu
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
este cel care îi ghidează pe cei care, în deceniile de după 1848, edifică un stat ce ignoră sensibilitatea și interesele păturii rurale. În căutarea unei tradiții care să fie punctul de plecare al unei alternative con servatoare, Eminescu optează pentru elogiul clasei istorice țărănești. Alături de boierimea autentică, ne coruptă de intruziuni „fanariote“, ea ilustrează direc ția pe care formele fără fond o înlătură progresiv. Judecata lui Eminescu este de o severitate la care nici un fondator al Junimii nu ar fi putut
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
unei tradiții europene decelabile fără dificultate. Critica raționalismului politic se fondează pe neîncrederea în capacitatea speculației abstracte de a gestiona complexitatea unui mediu modelat de prejudecăți și de tradiție. Rădăcinile sunt invocate ritualic de Eminescu. Alternativa sa se hrănește din elogiul altoirii și al adaptării la context. Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care, adesea, neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, acestea să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceiurilor străine
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]