6,495 matches
-
s-a văzut silit să explice regelui de a da românilor un vicar episcopal propriu, dependent de episcopul catolic al cumanilor, dar potrivit ,,cu acea națiune” în speranța că se vor îndepărta de ,,pseudo-episcopii” lor. În anul 1374 în aceeași episcopie cumană reconstituită sub denumirea de episcopia Milcovului sub autoritatea regelui Ungariei, aceeași populație românească refuză să accepte catolicismul, pentru că spune înscrisul papal ,,nu sînt mulțumiți cu slujba preoților unguri” și cereau un ierarh cunoscător al limbii lor. Românii din curbura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
regelui de a da românilor un vicar episcopal propriu, dependent de episcopul catolic al cumanilor, dar potrivit ,,cu acea națiune” în speranța că se vor îndepărta de ,,pseudo-episcopii” lor. În anul 1374 în aceeași episcopie cumană reconstituită sub denumirea de episcopia Milcovului sub autoritatea regelui Ungariei, aceeași populație românească refuză să accepte catolicismul, pentru că spune înscrisul papal ,,nu sînt mulțumiți cu slujba preoților unguri” și cereau un ierarh cunoscător al limbii lor. Românii din curbura Carpaților, menționați de actele papale timp
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cunoscător al limbii lor. Românii din curbura Carpaților, menționați de actele papale timp de 140 de ani, și-a manifestat refuzul de a se lăsa înstrăinați de sine înșiși. Aceste înscrisuri desființează mitul la-tinizării poporului român pentru că, dacă românii din ,,episcopia cumană” au refuzat să primească o religie străină lor ca spirit și ca limbă - catolicismul se slujea numai în limba latină - este o neghiobie să spui că același neam în aceeași perioadă de timp dar în urmă cu 1100 de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
acea națiune”! Faptul că arhiva Hurmuzaki nu este admisă în istoria noastră se datorează informațiilor din acele documente care desființează mitul latinității și al descă- lecatelor țărilor române! Un document din anul 1279 a papei Nicolae lll constată că sediul episcopiei Milcovului nimicit în timpul marii invazii, se afla ,,în hotar cu tărarii” iar în anul 1282, cînd cumanii din Ungaria s-au răzvrătit împotriva regelui și fiind înfrînți într-o luptă cu oștile regatului au părăsit țara, regele Ladislau a trecut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Biserici; f) Bisericile naționale sunt cele conduse de patriarhii din Serbia, Bulgaria, România și Georgia. Cea din urmă este condusă de un catolicos; g) Bisericile naționale ale Greciei și ciprului; h) Bisericile minoritare din albania, Polonia, Slovacia și America de Nord; i) Episcopia Catolică Ortodoxă a Franței. Această instituție practică ritul galican și are câteva mii de credincioși. A fost singura tentativă de „uniatism” ortodox. Acum este izolată, evoluând între profetism și sectarism. reprezentarea pe care Olivier clément o are cu privire la ortodoxia mondială
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
completat sau modificat în acord cu Împrejurările social-politice”. Are un caracter autocefal, adică „nu depinde și nu este subordonată altor forme de organizare religioasă”. Din perspectivă sociologică, organigrama BOR ar fi următoarea: 1) Patriarhia României; 2) mitropoliile; 3) arhiepiscopiile; 4) episcopiile; 5) protopopiatele; 6) parohiile. această organigramă diferențiază BOR de alte Biserici creștine, printre care și Biserica Ortodoxă de Stil vechi. v.9. Biserica Ortodoxă de Stil vechi această Biserică reprezintă o variantă specială a ortodoxiei. Totul a început în 1924
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
foarte riguroasă, menținută neschimbată de-a lungul timpului. Ea presupune existența următoarelor nivele ierarhice și autoritare: a) Papa; b) cardinalii. În sens literal, cardinalul este „supraveghetorul”, „acela care veghează asupra comunității”. El menținea legătura dintre comunitățile creștine; c) arhiepiscopii; d) episcopii; e) prezbiterii (delegații episcopilor); f) preoții. Capitolul VII Protestantismul VII.1. Ideile de bază ale luteranismului imediat după reforma lui Martin Luther din secolul al XVI-lea, Biserica luterană va cunoaște un succes social absolut remarcabil. Se va extinde în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ani ...”, republicat în Marin Rotaru, Gheorghe Gherghe, Ghenuță Coman - O viață dedicată arheologiei, Editura „Cutia Pandorei”, Vaslui, 2003, p.21-22). Bustul regelui Carol al II-lea a fost dăruit de Victor Ion Popa. Pentru monument au contribuit instituții locale, precum Episcopia Hușilor (3000 lei), prefectura județului Fălciu (3000 lei) și Camera de Agricultură (1000 lei). Clopotul dăruit de Victor Ion Popa a costat 14000 lei. Echipa Regală de la Dodești a fost vizitată de Nifon Criveanu, singurul oltean care a ocupat scaunul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93470]
-
Teologie la Budapesta (1904-1909), audiind și cursuri la Facultatea de Litere, unde era profesor Gheorghe Alexici. Aici, in 1910, își dă doctoratul în teologie cu o teza pe care o va țipari, îmbogățita, și în limba română (Documente privitoare la Episcopia din Maramureș, 1916). Devine profesor la Fondul Scolastic din Gherla, va preda religia la Năsăud (1910-1924), istoria bisericească și dreptul la Gherla (1924-1931) și la Cluj (1931-1938), editând, cu scopuri didactice, mai multe manuale. Debutează în 1901 la „Revista ilustrata
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
el este preot, Însă modul În care se comportase cu noi era exact așa ca al unui preot. Mă rog, după aceea a intrat În lumea asta a preoțimii și a fost și vicar general un timp, la Cluj, la episcopia greco-catolică din Cluj. Deci și ăsta era un om deosebit, un om cu un orizont extraordinar. Și odată cu el m-am eliberat. Am auzit că acuma e bolnav, că-l dor picioarele. Anul trecut am fost la Cluj și-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Cluj. Deci și ăsta era un om deosebit, un om cu un orizont extraordinar. Și odată cu el m-am eliberat. Am auzit că acuma e bolnav, că-l dor picioarele. Anul trecut am fost la Cluj și-am fost la episcopie de am cumpărat niște cărți de-acolo, memoriile lui Iuliu Hossu și... urmărirea de către Securitate a lu’ episcopul Suciu, și de-acolo am vorbit la telefon cu el și spunea: „Îs cam bolnav, mă dor picioarele, da’ nu mă las
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam totuși cearșaf, cu pătură... În plus, acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am Întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am Întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef În Brezoi, pe prietenul meu Spiridon Dumitrescu. Aici, la Strâmba, deținuții erau Însă separați... Eram cam o mie și ceva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
seama, sărea pușcăria... Imediat s-a alarmat. A venit acolo Cârstocea, Lupu, toți gardienii. După ce s-a terminat slujba pe la 11: „Șef de cameră, ieși afară! Bă, futu-ți dumnezău mă-tii, crezi că aici e biserică? Aici ești la episcopie?”. (râde - n.n.) „Ia salteaua În brațe!” Pe sală exista, din loc În loc, câte o saltea. Mi-a dat 25 de bastoane la fundul gol... Am suportat, n-am zis nimic. Și m-a băgat și la izolare 14 zile iară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind numele de Grădina Episcopei.151 *** bucureștiul în 1871 121 mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind numele de Grădina Episcopei.151 *** bucureștiul în 1871 121 mai târziu actuala Piață a Revoluției dintre sediul Ministerului Administrației și Internelor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind numele de Grădina Episcopei.151 *** bucureștiul în 1871 121 mai târziu actuala Piață a Revoluției dintre sediul Ministerului Administrației și Internelor și Palatul Regal. Băcănia lui Colțescu, instalată în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată primind numele de Grădina Episcopei.151 *** bucureștiul în 1871 121 mai târziu actuala Piață a Revoluției dintre sediul Ministerului Administrației și Internelor și Palatul Regal. Băcănia lui Colțescu, instalată în casa Cretzeanu, era atât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Manu); aripa dinspre Ateneul Român și corpul central (ridicate pe locul casei Păucescu) au fost terminate însă în 1914 (localul mărit a fost inaugurat oficial la 9/22 mai 1914). 151. Pe locul Ateneului Român de astăzi se afla grădina Episcopiei, una dintre cele mai vechi grădini din București, cuprinsă între Calea Victoriei și strada Nicolae Golescu (ulița Poșta Veche); grădina fusese proprietatea familiei Văcărescu („livedea Văcărescului“), apoi a Episcopiei de Râmnic care avea aici un metoc; grădina a fost modernizată prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai 1914). 151. Pe locul Ateneului Român de astăzi se afla grădina Episcopiei, una dintre cele mai vechi grădini din București, cuprinsă între Calea Victoriei și strada Nicolae Golescu (ulița Poșta Veche); grădina fusese proprietatea familiei Văcărescu („livedea Văcărescului“), apoi a Episcopiei de Râmnic care avea aici un metoc; grădina a fost modernizată prin 1872, devenind, după cum ne asigura un inimos bucureștean prin adopțiune, francezul Ulysse 122 bucureștii de altădată Pe locul Casei Episcopiei s-au săpat temeliile circului despre care voi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fusese proprietatea familiei Văcărescu („livedea Văcărescului“), apoi a Episcopiei de Râmnic care avea aici un metoc; grădina a fost modernizată prin 1872, devenind, după cum ne asigura un inimos bucureștean prin adopțiune, francezul Ulysse 122 bucureștii de altădată Pe locul Casei Episcopiei s-au săpat temeliile circului despre care voi vorbi la timp. Multă vreme s-au văzut în București fundațiile foarte solid zidite până ce, prin marea stăruință a lui Constantin Esarcu, s-a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aceea s-a împăcat, s-a întors la adevărata cofetărie high-life. Mai erau câteva cofetării cunoscute, dar de clasa [a] 2-a și a 3-a. În strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu și Pascu. În Zlătari, cofetăria Baltador 214. În Episcopie, cofetăriile Tănăsescu 215 și Rădulescu. cafenele erau multe. Cea mai însemnată era cafeneaua Fialkovsky. Aci se făcea marea politică a zilei, aci veneau toți liberalii, cari erau în opoziție pe vremea aceea; aci se punea țara la cale. Cafeneaua, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că partidul conservator va fi la cârmă în ziua cea mare.* La 25 iulie se pune piatra fundamentală a Circului. În București se înființează o Societate ecuestră al cărei scop era să con struiască un circ de zid în dosul Episcopiei, adică pe locul unde s-a înălțat clădirea Ateneului Român. Comitetul acestei societăți era compus din: generalul Florescu, președinte, iar membri: senatorul N.D. Racoviță, procurorul de la Casație N. Filitis, locotenentul colonel Eraclie Arion și inginerul Alfred Berlon. Terenul a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colegii - în primul fiind reprezentați marii moșieri, iar în al doilea proprietarii din mediul urban. Din Senat mai făceau parte câte un reprezentant al universităților din București și Iași, moștenitorul tronului, cu începere de la vârsta de 18 ani, mitropoliții și „episcopii eparhioți“; aveau drept de vot cetățenii care împliniseră 21 de ani (cu excepția femeilor și a militarilor); vârsta minimă pentru a fi ales deputat era de 25 de ani, iar senator - 40 de ani (în acest din urmă caz se cerea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
junimea română“, după exemplul „junimii“ italiene și franceze, în semn de solidaritate latină, va hotărî, cu prilejul unei ședințe convocate de Eniu D. Bălteanu, la 2/14 mai 1876, în localul Clubului studenților universitari de pe Calea Mogoșoaiei 51 (în fața grădinii Episcopiei) să trimită la Paris o coroana omagială de frunze de stejar. Participarea românească la ceremonia de la Paris, cuvintele studentului C. Cantacuzino, unul dintre cei opt vorbitori („Junimea română vine să esprime, pe acest mormânt încă deschis, regretele sale eterne pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aveau loc în grădina Union Suisse, în grădina Rașca, în grădina „noului Hotel Dacia“ unde cânta muzica militară și oferea „concerte amuzante“ „domnișoara Finetta“, în grădina Guichard (o „companie lirică franceză“ prezenta „canțonete și operete amuzante“), în grădina „Paradis“ din spatele Episcopiei (farsa într-un act D-na Caliopi Busuioc de Iacob Negruzzi) ș.a. 66. „Comitetul electoral din București“, ROM., an. XX, 31 mai, 1 iunie 1876, p. 474. Întrunirea electorală a avut loc în seara de 30 mai/11 iunie 1876
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]