6,312 matches
-
ale morții. În dimensiunea sa magică, de „artă păgână”, teatrul lui Shakespeare se dovedește capabil nu numai să readucă morții printre cei vii, dar și să dea viață statuilor. Ca și tragedia greacă ori teatrul no, el rămâne fidel unei estetici a apariției care, pentru a face prezent invizibilul, se sprijină tocmai pe materialitatea cea mai vizibilă, cea mai palpabilă cu putință. Magicianul shakespearian nu se slujește doar de „spirite” cărora încearcă să le dea un corp, ci și de statui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
inutilă dacă eu nu cred în ceea ce văd, în toate aceste lucruri care vor înceta să mai existe - care nu vor fi existat nicicând - odată cu căderea cortinei”. Firește, în artă, precizează Genet, credința în frumusețe înlocuiește credința religioasă, dar resortul esteticii scenei rămâne și aici convingerea că în miezul aparenței se va produce o apariție efectivă. Oare Carmen, în Balconul, nu recunoaște deschis că, dintre toate scenariile evadării în imaginar propuse celor ce frecventează „Casa de iluzii” a doamnei Irma, cel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și posibila ei deriziune 80 Spațiile marginale și întâlnirea ființelor rătăcitoare 83 De la experiența morții la experiența nebuniei 87 Indeterminabilul visului și al apariției efective 92 Locuri și obiecte cu valoare mnemonică: importanța costumului 100 Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: o estetică a privirii și a vocii 104 Pinul, emblemă a locului apariției 106 III Fantoma shakespeariană între aparență și certitudine, între iluzie și realitate „Cine-i acolo”, în întuneric? 111 Pădurea și ambivalența spațiilor alterității 122 Eroul războinic sau moartea privită
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
anume ascunde voința de a ține departe de luminile rațiunii procesul de elaborare a unei istorii a filosofiei prezentate ca fiind unică și exclusivă, canonică și obiectivă, univocă și de necontestat? Pentru că degeaba caută cineva în fragmentele disciplinei - etică și estetică, epistemologie și antropologie, logică și politică etc. - sau în studiile adiacente așa-numitelor științe umane o secțiune consacrată examinării condițiilor scrierii sale. Nicăieri nu sunt cercetați presupușii autori care scriu istoria și care, într-un fel, o fac. Într-adevăr
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic am sta să căutăm reflecții, fie ele și modeste, sau analize demne de acest nume referitoare la mirosuri, parfumuri și miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și percepțiilor artistice. Totul pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
se atribuie un statut invers celui al simțurilor demne de dispreț. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. În schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
este bun; la rându-i, ceea ce este bun desemnează ceea ce pare util pentru a evita suferința și a crea plăcere. Invers, răul și ceea ce este rău caracterizează ceea ce generează suferință. Exemplu: zadarnic am căuta elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din platonism, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
scapi de suferință, excelentă atunci când face posibilă o plăcere, ea nu prezintă niciun interes ca atare. Asemenea lui Platon, care face din ea o ocazie de a accede la Frumosul în sine și de a contempla ideile pure, Epicur aservește estetica unei funcții pragmatice și utile: ea calmează sufletul și trupul, alină și procură plăcere și satisfacție, are valoare prin efectele produse - validitatea artei rezidă în utilitatea ei, în faptul că reușește să producă niște efecte, în speță, că dă satisfacție
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici... Și, în acest scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. În chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
scop, modifică orientarea doctrinei în două privințe: estetica și politica. El propune, pe de o parte, o teorie lărgită a artelor frumoase, iar pe de altă parte, un îndemn cetățenesc într-o opoziție mai puțin radicală cu cetatea. În chestiunea esteticii, Epicur îndepărtează artele frumoase ca fiind inutile pentru ajungerea la ataraxie. Dorințe naturale (mie îmi par a fi mai degrabă nenaturale...) și nenecesare, ele nu intră nicidecum în discuție când e vorba de conducerea individului spre seninătate. În plus, poezia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Magistrul Grădinii nu vedea niciun interes în a-și consacra timpul și energia subiectelor depășind cadrul fixat de el. Tentația contra-culturală a primului epicurism, apropiat în această privință de cinism, dispare sub influența filosofului din vila de la Herculanum. În consecință, estetica e înțeleasă aici - opțiune absolut premonitorie! - ca un prilej de jubilații, de plăceri, de divertismente care adaugă ceva satisfacțiilor căutate de persoanele preocupate de instrucția lor filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
filosofică. Pe drumul spre înțelepciune, cultura devine nu atât un obstacol, cât o aliată. Philodem investește, în ceea ce-l privește, în domenii noi, evitate de primii adepți ai lui Epicur: istoria filosofiei, muzica, poezia și retorica. De unde o abilitare a esteticii în geografia intelectuală epicuriană. Descoperirea papirusurilor din vilă scoate, într-adevăr, la lumină o Istorie a filosofiei în zece volume semnată de Philodem. Când, în secolul al III-lea d.Hr., Diogene Laertios (a cărui lucrare se oprește exact la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
încearcă pe pielea lui puterea vocilor seducătoare ale Sirenelor; Platon condamnă anumite moduri muzicale - dorianul? - pentru că ar moleși, ar fi senzuale și contrare legilor unei cetăți ideale: din aceleași motive, Philodem examinează problema plăcerii acustice. El este primul care instalează estetica pe terenul jubilărilor pe care le poate produce. Philodem îi dă muzicii titlurile ei de noblețe: muzica servește la a procura bucurie, iată virtutea ei. Ne vom bucura așadar de ea ca auditori, nu ca practicieni, pentru că învățarea ei implică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
text politic în versuri, Despre foloasele pe care le poți obține de pe urma regelui după Homer, precum și Epigrame, sau Lucrețiu, care redactează cele șase cărți ale tratatului său De rerum natura în nu mai puțin de șapte mii patru sute cincisprezece decasilabi... Estetica lui Philodem se menține la egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare pentru sens, și celebrarea fondului independent de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Lettres, Paris, 1987, rămasă multă vreme singura lucrare. De asemenea, Cicéron et Philodème. La polémique en philosophie, texte editate de Clara Auvray-Assayas și Daniel Delattre pentru editura Rue d’Ulm, colecția „Etudes de littérature ancienne, 12”, Paris, 2001, asupra problemei esteticii lui Philodem. Câteva extrase traduse, dar mai mult despre zei, muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la pp. 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodem scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Piso) - biblioteca lui Philodem 14-15, 22, 221-222, 225, 228, 240-241, 311; comunitate filosofică 222, 300; conținut 176, 221-223, 227, 230, 247-248; expresie a trecerii la civilizația romană 222-223, 245-246; mecenat 222, 227; oaspeții ei 233-234; viața filosofică 226-227, 229-230, 233 Estetică epicuriană 201-202, 239-242, 311; și plăcere 198, 242; tratat 221 artă - o dorință nenaturală și nenecesară 198; și plăcere 202; și suflet 202; și trup 202; utilitară 201-202 muzică - o dorință nenaturală și nenecesară 286; și Epicur 202, 240-241; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
50, 53-54, 102 Perictione 214 Philodem din Gadara - și banii 221, 233-234; biblioteca sa 14-15, 22, 221-222, 225, 228-229, 240-241, 311; și Cicero 248; și declivitatea 243; și edificarea sinelui 230, 240; epicurian 228-229, 234; și epicurismul campanian 234-235; și estetica 240-243; și modul de viață 226; și moartea 236-237; și muzica 221, 240-242, 244, 311; opera regăsită 220-221; origini 225, 234; și Piso 222-223, 233-234, 242, 248; și poezia 240, 242; și politica 244-249; și prietenia 222, 230, 233-234; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
1) Efectele benefice ale catastrofei. 2) Arhitectul, mecenatul și filosoful. 3) Departe de Epicur, epicurismul. 4) Elogiul vieții filosofice. 5) Capodopera? Modul de întrebuințare a timpului. 6) Plăcerea de a trăi. 7) Constituirea epicurismului campanian. 8) Îmblânzirea morții. 9) Abilitarea esteticii. 10) Comuniunea cu cetatea. 11) O ataraxie politică. XIII. Lucrețiu și „voluptatea divină” 251 1) Huiduieli creștine la adresa filosofului! 2) Persistența anatemelor. 3) Ura față de luciditate. 4) Prietene, nu există prieten... 5) O zugrăvire a elanului vital. 6) Capriciu de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
conștiinciozitate și performanța decizională ar putea fi dată de dimensiunile corespunzătoare ordinii sau autorealizării evaluate cu ajutorul NEO-PI-R (ordine, precauție, responsabilitate, respectiv autorealizare, autoeficiență și disciplină). Pentru o evaluare corectă, am luat în calcul și variabilele corespunzătoare deschiderii spre nou (fantezie, estetică, sentimente, acțiuni, idei și valori). În raport cu conștiinciozitatea, este destul de dificil de a face estimări precise ale dimensiunilor deschiderii spre nou. Oricum, ideile (plăcerea de a jongla cu teorii, abstracțiuni, rezolvarea de probleme) și acțiunile (încercarea unor lucruri diferite, învățarea unor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
încercarea unor lucruri diferite, învățarea unor lucruri noi) par mai consistente cu cerințele comportamentale specifice adaptabilității decât fantezia (visarea cu ochii deschiși, imaginația activă), sentimentele (emoții puternice, conștientizarea stărilor emoționale), valorile (toleranță față de alte stiluri de viață, perspective controversate) sau estetica (preocupare pentru arte, muzică, estetică). Rezultatele acestei analize suplimentare sunt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3. Corelații între dimensiunile de personalitate și performanța decizională inițială și în condiții de adaptare Dimensiuni Fidelitate Performanță decizională inițială Performanță decizională după prima schimbare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
unor lucruri noi) par mai consistente cu cerințele comportamentale specifice adaptabilității decât fantezia (visarea cu ochii deschiși, imaginația activă), sentimentele (emoții puternice, conștientizarea stărilor emoționale), valorile (toleranță față de alte stiluri de viață, perspective controversate) sau estetica (preocupare pentru arte, muzică, estetică). Rezultatele acestei analize suplimentare sunt prezentate în tabelul 3. Tabelul 3. Corelații între dimensiunile de personalitate și performanța decizională inițială și în condiții de adaptare Dimensiuni Fidelitate Performanță decizională inițială Performanță decizională după prima schimbare Performanță decizională după a doua
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
de istov, Îmi e fața atât de greu Încercată. Dumneata ai ales titlul? Acela era tocmai opusul artei, a meditat Faulques. Armonia liniilor și formelor nu urmărea decât să ajungă la cheile intime ale problemei. N-avea legătură nici cu estetica, nici cu etica pe care alți fotografi le invocau - ori spuneau că le invocau - drept filtru al obiectivelor și muncii lor. Pentru el totul era doar o mișcare prin rețeaua fascinantă a problemei legate de viață și daunele ei colaterale
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi aștepta răspunsul. S-a străduit să-și aducă aminte. Legenda, asta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au, În caz că le scapă de pe buze o obscenitate, tot aerul că știu perfect ce spun. Ca mine. Începând de atunci, Olvido nu mai făcuse nici o fotografie cu gândul la estetica și glamour-ul Întru care fusese educată și trăise, ci le Întorsese deliberat spatele. Toate noile ei fotografii aveau să fie o reacție Împotriva lor. Din ele dispăruseră persoanele și frumusețea; numai lucruri adunate ca Într-o dugheană de haine vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]