24,599 matches
-
Felice, privind În aceeași direcție. Țăcăni pe tocuri până acolo, fusta scurtă si dreaptă obligând-o să facă pași mărunți. Porni și Betty Ashley pe urmele ei, dar Jim alese să nu-și părăsească locul de lângă ușă. Îi pusesem deja eticheta de om cu scaun la cap; rămânând unde era, putea privi mai În voie instalația și nu trebuia să-și scrântească gâtul. Încă nu apucasem să Înjgheb niște fire de susținere pentru Chestie, dar astăzi nu prea bătea vântul, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din moartea celuilalt, Se numește metamorfoză, toată lumea știe despre ce e vorba, spuse condescendent ucenicul filozof, Iată un cuvânt care sună bine, plin de promisiuni și certitudini, spui metamorfoză și mergi mai departe, pare că nu vezi că vorbele sunt etichete care se prind pe lucruri, nu sunt lucrurile Înseși, niciodată nu vei ști cum sunt lucrurile, nici măcar care sunt numele lor În realitate, pentru că numele pe care li le-ai dat nu sunt altceva decât asta, numele pe care li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să vină și să-mi spună: „Vai, Watanabe! Ce-ai pățit? Ce frumos e în cameră!“ Cavaleristul n-a mai venit. Într-o bună zi m-am întors de la cursuri și am constatat că bagajele lui dispăruseră toate și că eticheta cu numele de pe ușă fusese scoasă. M-am dus la șeful căminului și l-am întrebat ce s-a întâmplat. — S-a retras din cămin, mi-a spus el. Vei sta singur o perioadă. N-am putut scoate de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunt cu o fată și l-am rugat să facă în așa fel încât să creadă lumea că m-am întors. — Stai liniștit, a spus el. E pentru o cauză nobil\ și sunt bucuros că te pot ajuta. O să întorc eticheta de la ușa ta ca să se creadă că ești în cameră. Stai cât îți poftește inima și mâine dimineață poți să intri pe fereastra mea. — Mulțumesc, îți rămân dator. S-a aranjat? m-a întrebat Midori. — Destul de bine, am răspuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe care-l avea În buzunar. Ieri cumpărase pistolul cu apă și agua de colonia ca să facă o glumă la o nuntă. Îi anunțase pe colegi de intenția sa. Le-a cumpărat de peste drum. Pe sticla de colonie era o etichetă cu adresa magazinului. Sticla au găsit-o În toaletă. Acolo și-a umplut pistolul. După ce le-a cumpărat a intrat aici, probabil pentru că Începuse să plouă. — L-am văzut cînd a intrat, spuse chelnerul. — Ei, și la ce veselie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cenzură, care pe atunci Își avea sediul În palatul telefoanelor de peste drum, și-n rest, tot felu’ de cetățeni pe care nu-i recunoșteai. Restaurantul era condus de un sindicat anarhist și aveau numai vinuri din pivnițele regale, iar pe etichete era trecut anul. În cea mai mare parte era atît de vechi, că fie era Înfundat, fie i se dusese pur și simplu orice gust. Or, nu poți bea etichete, așa că a trebuit să refuz trei sticle, pînĂ am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
anarhist și aveau numai vinuri din pivnițele regale, iar pe etichete era trecut anul. În cea mai mare parte era atît de vechi, că fie era Înfundat, fie i se dusese pur și simplu orice gust. Or, nu poți bea etichete, așa că a trebuit să refuz trei sticle, pînĂ am dat de un vin care să poată fi băut. S-a comentat mult pe tema asta. Chelnerii nu cunoșteau diferitele soiuri de vinuri pe care le aveau. Îți aduceau pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zis că-i cam la fel cu Regal-ul. Zicea că n-a fost niciodată În stare să le deosebească. — E mai bună decît Regal-ul. Avea și-un nume ciudat. Și nu era nemțesc. Nu mai știu -s-au dezlipit etichetele. — PĂi tre’ să scrie pe capace. — Le-am aruncat. — Stai să vezi tu după ce ajungem În vest. Cu cît mergi mai departe, cu atît e mai bună berea. — Da’ chifle mai bune și friptură ca asta nu cred că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru clienții mai de vază, Înlocuise spumosul și Ramazzotti-ul cu șprițurile DOC pentru intelectualii democrați și cu Johny Walker-ul pentru revoluționari. Aș putea scrie istoria politică din anii aceia notând timpurile și modurile În care s-a trecut treptat de la eticheta roșie la Ballantines-ul de doisprezece ani și, până la urmă, la malț. Odată cu sosirea noului public, Pilade păstrase vechiul biliard, la care se sfidau cu tacul pictorii și tramvaiștii, dar instalase și un flipper. La mine o bilă dura foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arab, foarte rezervat, fără firmă exterioară: suni dintr-un clopoțel și-ți spui numele În fața unui vizor. Interior luxos, lumini difuze, muzică exotică. Garamond dă mâna cu maître, Îi tutuiește pe chelneri și trimite sticlele Înapoi pentru că data Înscrisă pe etichetă nu-l convinge sau zice «scuză-mă, dragă, dar ăsta nu-i adevăratul cuscus care se mănâncă la Marrakesh.» De Gubernatis Îi este prezentat comisarului X, care are toate serviciile aeroporturilor sub controlul lui, dar e, mai ales, inventatorul, apostolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cercetătorii susțin că viitorincul va cunoaște nouă subspecii: de ouă, de brânză, de blană și de baseball, el fiind, în general, un nepot al calului. Futurologul de serviciu: „A se citi cu atenție data de fabricație a cățelului. Viitorincul cu eticheta dezlipită este declarat nul. Nulă este și apartenența sa politică, ca și rudenia cu deputiciul de creastă”. LXII Am sunat-o pe Sabina de la un telefon public. Era groaznic de speriată. I-am spus că sunt bine, dar mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
genetică imprevizibilă, anterioară momentului reîncarnării. Animalul-gazdă fusese mai înzestrat, de la natură, bietul. Mai testiculat. Iată! și se întoarce, expunându-și dosul. Una, două, trei, poftește să le iei! De altminteri, este și un loc unde primesc omagiile orișicui, oricând, fără etichetă și fără nici un fel de formalități preliminare, vă asigur... He, he, he, he, he! îi vine și Poetului rândul să se dea, involuntar, în stambă. Mă ierți..., ce mi-a venit în minte, dar masonii, rozi-crucienii, iluminații, ăștia nu erau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bați joc de o mașină care este răspunzătoare de existența ta. Din partea ei, Mama a acceptat această poreclă dacă nu cu un tremur de emoție, măcar cu o solemnitate egală cu aceea a echipajului. Hainele lor nu făceau caz de etichetă, la fel ca și ocupanții lor. Fiecare veșmânt oglindea personalilaloa proprietarului. Cămăși și pantaloni, după luni sau ani de naftalină, aveau nevoie de primenire, ca și corpurile care petrecuseră atâta timp în cuvele lor hibernale. Echipajul nu-și lua uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îi scăpă lui Dallas. Îi păru imediat nespus de rău. Aceste glume inofensive îi făceau bine, iar el trebuise să le pună capăt. De ce se purta așa? Relațiile dintre membri echipajului acestui remorcher erau mult mai destinse decât o permitea eticheta ierarhică. Atunci, din ce pricină se simțea el nevoit să facă pe căpitanul acuma? Poate pentru că se aflau într-o situație critică și pentru că trebuia să preia "sarcina". Era atașat de responsabilitățile lui ca de o femeie. Împuțită treabă! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
laică a toxinelor, care pot fi exorcizate printr-o alimentație light, integral sub controlul voinței tale și care te va face să te simți ușor, ușor... „Pătrundem astfel în era levitației”, comentează, ironic, autoarele menționate. „Ca dovadă - adaugă ele - iată eticheta noului Panach, o băutură răcoritoare fără alcool, care reprezintă terasa unei cafenele, vara. Chelnerul aduce o tavă pe care plutesc niște pahare.” Această nouă „religie a corpului” este însă ancorată puternic într-un întreg mod de viață și într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
omnivor care se hrănește cu carne, vegetale și imaginar”, amintea Carlo Ricci într-un seminar dedicat produselor locale. Și, în ultima vreme, nimic nu pare a fi mai excitant - și mai liniștitor în același timp - pentru acest imaginar colectiv decît eticheta de „produs tradițional” ! Toată lumea scoate din buzunar „rețete tradiționale”, oferă și caută „produse tra diționale”. Încă o dată, recursul la „tradiții” sal vează nația. Și unde mai pui că nici nu îngrașă !... Dar poate că vreți să știți ceva mai precis
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căci ce, nu ne cunoaștem noi tradițiile noastre ? și apoi, cine mai are tradiții ca ale noastre ? Ei bine, această naivitate țîfnoasă s-ar putea să ne coste cam scump de data aceasta ! Despre ce este însă vorba ? Pentru cumpărători, eticheta de „produs tradițional” și, mai rar, aceea de „produs local” au semnificația de valoare adăugată. Ele sugerează naturalul, autenticul, gustul și aromele copilăriei, sănătate și prospețime, adică tot felul de promisiuni de plăceri intime înfipte adînc în inconștientul colectiv. De unde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în inconștientul colectiv. De unde și atractivitatea deosebită a acestor produse - și legitimitatea aparentă a unor prețuri la fel de deosebite... Ele constituie astfel o piață aparte, într-o expansiune extraordinară pretutindeni în lume. Pentru ca acest lucru să se întîmple însă, promisiunile din spatele etichetelor trebuie onorate - ceea ce, deocamdată, nu prea se întîmplă la noi. Pe de o parte, lipsa unor reglementări clare, aliniate la normele internaționale nu este de natură să ofere sprijinul și orientările necesare pentru ca eventualii țărani cu har antreprenorial să poată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
profesionist și cu unele comentarii pertinente. Eventual vizionare, toate aceste discursuri par să fie însă incapabile de înțelegere socială. în primul rînd, această revoltă nu poate fi încadrată global într-o singură căprărie, nu i se poate aplica o singură etichetă, definitivă. Și aceasta deoarece, pe de o parte, este un soi de war in progress, o devenire, și nu o stare de moment ; pe de altă parte, deoarece este... mai multe : cele două trotuare de la Piața Universității, de pildă, sînt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să ne catalogheze ca „liberali” sau „conservatori”, când niciunuia dintre noi nu i se potrivesc acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord simte presiunea să-și asume eticheta de „liberal” ca să demonstreze că nu sunt niște fundamentaliști ticăloși sau, poate, să preia eticheta de „conservator” ca să arate că nu sunt pur și simplu discipoli ai episcopului Jack Spong (doar ca să citez două exemple stereotipe). Aceasta nu este o cale nici matură și nici utilă de a face teologie sau studii biblice, și nici
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-l pronunți trebuie să ai curaj. Nu este vorba totuși de un protest solipsist, îndreptat spre un egocentrism aristocrat. Chiar și atunci când intelectualul pare că se separe de mase, când refuză să fie interpret, pentru că nu este de acord cu eticheta de raționalizator al simțirii comune, o face și în interesul maselor, în încercarea de a o salva de la «behăitul comun» (expresia este a lui Popper). Pentru Lévy, intelectualul nu trebuie să slujească nici principele și nici poporul. «Anorganicitatea» sa este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
drum, mă strângea în brațe gata să-mi rupă oasele, mă mușca de obraz până la sânge. După întîlnirile cu ea, veneam acasă plin de vânătăi. Strânsese tot felul de nimicuri care ar fi putut aminti de primele noastre zile împreună: etichete de la sticlele de bere pe care le băuserăm, lăcrămioare uscate primite de la mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise ea, ca la cane, o lumânare fantezi arsă pe jumătate, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de sticle în brațe. Ea știa de pe un-le scotea, de pân toaletă, de pân sertare, sticle și sticloanțe, unele cât degetu de la mână, altele cât o garafă de apă, sticle cu capace de aur, cu fir de argint, cu etichete sclipicioase. Și ce dopuri avea ! Și ce sticlă brumată, albastră, verzuie, nu se-ndura baba nici la obzeci de ani să le arunce... Venea baba pâș pâș, greoaie, și pieptoasă, și cocârjată, de ce-mbătrânea, de-aia se cocârja și i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care să aducă, în prezentul cenușiu și trivial. Vica Delcă e pretextul epico dramatic al romanului. Ivona este însă personajul-cheie, prin care se desfac și „se scriu“ toate capitolele cărții. Fără introspecțiile și amintirile ei involuntare, fără grija ei pentru etichetă și nostalgia după lumea în care aceasta conta, fără dragostea pentru Papa ce învie și însuflețește personajul, laolaltă cu epoca lui, fără încăpățânarea nobil-pedagogică de a-i explica Vicăi toate cum au fost și nu mai sunt, Dimineață pierdută ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]