3,349 matches
-
este Într-o permanentă mișcare, e mobil, agitat, dornic de a pleca, de a căuta, incapabil de a se putea fixa Într-un loc anumit. Acest tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
avea, de a acumula pentru sine, care corespunde egoismului, egocentrismului persoanei; bă nevoia de a oferi, mergând chiar până la sacrificiul de sine, care corespunde altruismului, deschiderii individului către ceilalți; că nevoia de a se elibera, de a fugi, de a evada, dorința de căutare sunt proprii acțiunilor idealiste; dă nevoia de a domina, de a fi ascultat de ceilalți, de a influența și de a-și impune voința celorlalți este specifică pasionalului. Din combinarea acestor pulsiuni ale supraeului cu elementele constructive
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
evalua corect realitatea, lumea, oamenii, pe care nu le pot Înțelege. 3. Tipul pasional include tipurile psihomorale al aventurierului și pe cel al descoperitorului. Aceste tipuri sunt caracterizate de dorința de libertate, nevoia de schimbare, prin căutare, dorința de a evada din realitate În necunoscut, dorința de a experimenta activități noi. Aventurierul este orientat către acțiune, fiind mereu În mișcare, pe când descoperitorul este orientat asupra obiectelor, căutând și insistând asupra amănuntelor (arheologii, cercetători etc.Ă. 4. Tipul idealist cuprinde tipurile psihomorale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu o cunoaștem și nu o putem cunoaște, dar către care tindem permanent”. Ea este realitatea spiritului. Persoana umană se afirmă prin căutare, o căutare care-i anulează neliniștea dată de natura sa contradictorie, din care Însă vrea mereu să evadeze, Înțelesul acestei căutări aflâdu-se În Însăși natura ei. Orice căutare este o deschidere, o descoperire, dar și o creație a persoanei. Natura contradictorie a persoanei o Îndeamnă pe aceasta către o aventură a spiritului, afirmându-se prin ridicare și neagându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a avut tăria să le refuze. Noi avem impresia că s-a lăsat dus de apele vieții. N-a fost chiar așa! Bacovia s-a autoconstruit, - o autoconstrucție care uneori l-a stînjenit, și din chingile căreia a încercat să evadeze. Ce altceva e preferința lui pentru „margine” decît expresia încăpățînării de a nu ceda din libertățile primare? Versul „Corpul ce întreg mă doare”, din „Note de primăvară”, mă determină să mă întreb cîți dintre poeți pomenesc de corp în operele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi trebuit să uite nu numai de propria-i moarte, ci și că tot ceea ce vedea se „duce”, „cade”, „sfîrșește”. Ca și aceștia, avea oroare de „mediul cunoscut, uzat, deteriorat de obișnuință” (obișnuința care „lustruiește timpul”), însă n-a putut evada din el prin călătorii. Ca și Ionescu, îndeosebi, știa că „insolitul universului, banalitățile cotidiene sînt străbătute de ceva cumplit și fioros”. Ca și autorul Rinocerilor, autorul Plumbului a înțeles, în întregul lor dramatism, ce înseamnă „limită”, ce înseamnă „abis”, ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Primul jurnal parizian”, la 29 aprilie 1941: „Nehotărît, între Pont Neuf și Pont des Arts, am înțeles dintr-odată că starea labirintică se află în noi înșine. Oriunde am dezerta, purtăm înnăscutul în noi; nici chiar prin sinucidere nu putem evada din Eu”. (Traducere de Hans Mokka, în „Orizont”, nr. 14, 3 aprilie 1980, p. 8) Mai încoace, James Burke, în filmul Lumea reală, susținea, bazat pe concluziile neurologului Vernon B. Mountcastle, că sîntem prizonierii propriului nostru creier. în ciuda felului meu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care urcă în apus turme de melci bărboși") execută aceeași gestică stereotipă, menită a îngroșa, caricatural, certitudinea captivității și a neantificării: Noi suntem prizonierii neantului, prizonierii neantului/ și strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui strigăt disperat îi ia locul un început de oboseală, de sfârșire tradusă într-o diminuare a energiei vitale a personajelor care mai reușesc să strecoare o lumină stranie în interstițiile "realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desfacă "propria centură de castitate,/ pe care o vedea în vis/ cum îi înconjoară coapsele.../ scârțâind în bătaia/ tuturor gândurilor...". Închizându-se, astfel, simbolic într-o lume care își conservă halucinant și își re-substanțializează mereu propriii demoni, ascetul nu poate evada decât într-un sine de esență dostoievskiană. Desfășoară, prin urmare, confesiuni cu un evident subtext metafizic, ca în Feofan. Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în mod cert, îl afectează. Nevroza, o „boală albă”, nedefinită, perfidă îl împiedică să scrie. După succesul cu Moromeții încearcă să evadeze din universul țărănesc. Vrea să devină un scriitor profesionist, ca Balzac, un scriitor care poate ataca orice subiect, nu numai ceea ce a trăit nemijlocit. Vrea să devină, pe scurt, și un prozator citadin. Începe Risipitorii, unde schimbă nu numai tipologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dragoste nu e, nimic nu e!”. Asta vrea să sugereze că existența omului nu are sens în afara acestui mit, chiar dacă mitul imprimă destinului - cum se întâmplă cu Victor Petrini - un curs tragic. E un punct esențial al cărții, însă epicul evadează mereu din el, meditația împinge romanul spre alt cerc de probleme, erosul nu este pur, izolat, ci angajează toți factorii existenței. A îmbrățișa totalitatea unei existențe este ambiția romancierului. Ambiție veche în literatură. Balzac nu gândea altfel când studia viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
discursurile privitoare la lecturi [...]. În multe medii, nu poți să vorbești de lecturi fără să ai un aer pretențios". Pierre Bourdieu, în Chartier, 1985, p. 275. După Escarpit, lectura are două scopuri: unul funcțional (presa, informațiile) și unul nefuncțional (să evadezi, să visezi, să meditezi, să te cultivi gratuit). De asemenea, Gérard Mauger et alii (1999) propun o tipologie a utilizărilor lecturii: de divertisment, didactică (sfaturi practice, manuale școlare și profesionale), de mântuire (pentru a-ți întemeia convingerile religioase sau politice
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
irațional, unde se moderează consecințele intenționate și neintenționate, adică exact unde și cum se produc faptele economice. Rezultatul vizat de Economie are relevanță ca algoritmizare a discernământului specific intersubiectivității și nu al logicii lineare a faptelor fizice. Astfel, explicația nu evadează din reperele situației concrete, ale logicii situaționale cu scopul de a limita consecințele, de natură psihică, neintenționate, de a substanțializa așteptările raționale de o manieră optimă, oferind suportul de credibilitate, de certitudine subiectivă, individuală și socială, faptelor economice. Apare ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se conturează mereu tendința către adevăr, deși explicația se face cu aproximări, cu conjecturi. Esența relației idee-fapte în Economie ține de nevoia de a nu decădea în materialism (în lichidul căreia s-a format gândirea economică) și nici de a evada prin propensiunea libertății în Utopie. Cunoașterea economică, deși nu este exclusiv produsul gândirii raționale, nu trebuie să se dovedească vlăstarul profeției. Economia nu este conceptualizarea unei lumi perfecte, nici mai bună, nici mai rea decât rezultă în mod spontan prin
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
reperului, iar conceptualizarea predicției este presupoziție nerațională, o presupunere venită pe calea inspirației oferite de muze. Or, sistemul economic (de care ne vom ocupa în detaliu mai târziu) nu poate fi suspectat de tenebre metafizice, atâta timp cât el nu poate să evadeze din limitările utilităților concrete, a căror transcendentalitate nu are sens decât dacă scoatem omul din ecuația economică. Sistemul economic are, în măsura în care derivă din natura nevoilor, o omogenitate simbolică, și de substanță și de scop, care are forma stabilității reprezentante de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de a crede în cauzalitate lineară, în determinismul vizibil al cogniției materialiste din care provine. Haina de împrumut, pentru a putea să aibă acces la clubul complexității, constituie o soluție rușinoasă, dar sănătoasă, pe principiul că mai bine este să evadezi în metateorie decât să eșuezi în metastaza autosuficienței în conceptualizare. Partea delicată constă în faptul că obiceiul împrumutării se traduce prin hazard moral, în multiple perspective, din care cea mai periculoasă este obișnuința că laboratorul gândirii generoase va servi la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
său. Trăind o viață echilibrată, cu respectarea regulilor de igienă generală și ale igienei proprii tipului său de temperament, orice individ se poate menține sănătos până la adânci bătrâneți (sau mai exact până la epuizarea rezervelor sale vitale), firește fără a putea evada vreodată din limitele fiziologice ale tiparului său temperamental. Limfaticul bunăoară este un îmbibat de lichide, trebuie să evite alimentele prea bogate în lichide sau climatele umede, spre deosebire de tipul bilios, care este un uscat și care, dimpotrivă, nu se simte bine
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
colaborant (vezi Stelarc în Melanitis, 1999Ă. Scopul artistului este de a spori facultățile extrasenzoriale ale trupului uman obiectivizat care obține, în mod contradictoriu, transcendența, desprinderea de constrângerile gravitației 12: ca obiect, corpul poate fi amplificat și accelerat, extins și poate evada din forța de gravitație planetară. Un alt front pe care operează artistul este cel al inserării tehnologiei în corp. În acest caz, tehnologia nu este doar atașată trupului, ci este implantată în interiorul acestuia, ca o componentă firească internă a cybersistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subversiv, dar în acest caz este puternic contaminat de aceasta, fie pentru a o susține în scopuri „umanitare”, în primul rând medicale și etice. În situația respingerii totale a tehnologiei, implicit a avantajelor acestora, umanismul s-ar autoexclude pentru că ar evada el însuși din problematicile actuale și nu ar adopta o ideologie. Chiar dacă tehnologia computațională se presupune a augmenta capacitățile de acțiune ale omului și a susține pretențiile de nemurire și de omnisciență, reversul acestei concepții este încă mai dilematic: utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
descentrarea și multiplicitatea euluiă și experiența trăită (unitatea și coerența ca și realitate subiectivăă. Postmodernismul nu poate depăși capcana corporealității; oricând se poate aduce contraargumentul identității psihice stabile care caracterizează normalitatea subiectului uman în pofida descentrării identitare: subiectul uman nu poate evada din fixitatea relativă a corpului și a minții. 18. Cele trei faze ale ciberneticii, în Hayles (1999Ă, sunt: homeostaza (1945-1960Ă, reflexivitatea (1960-1985Ă și virtualitatea (1985 până în prezentă. Primul stadiu al ciberneticii este ilustrat prin Claude Shannon și Norbert Wiener (stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrebare în fața misterelor lumii, steaua începând să fie un termen de referință. Versul din Frunze, pomi, arbori (1968) nu reușește să iasă din siajul anterior, balastul descriptivo-baladesc fixând, mai mult decât era cazul, imaginea poetului în spațiul tradiționalismului, din care evadează abia în Ochiul neantului (1969). Deschizându-se sub semnul nopții, lirismul intră într-o zonă gravă, răsfrângând spaima în fața condiției umane și făcându-se ecoul unor stări intermediare induse de intuirea unor simboluri, tragice și impenetrabile, în spatele concretului cotidian. Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
este, dintre toate artele și științele, cea mai austeră și mai abstractă, iar matematicianul ar trebui să fie singurul care să-și poată găsi refugiul acolo unde, așa cum spunea Bertrand Russell, "cel puțin unul din nobilele noastre impulsuri poate să evadeze cel mai bine din exilul plin de tristețe al lumii actuale". Păcat doar că există o singură rezervă serioasă nu trebuie să fii prea bătrân. Matematica nu este un subiect contemplativ, ci unul creativ; nimeni nu poate găsi multă consolare
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
era, desigur, o sintagmă creată de angajații săi, deoarece le cerea deseori să-l însoțească la cafeneaua sau McDonalds-ul din zonă când avea să le comunice ceva important. Păstra aceste momente pentru a se ocupa de acele aspecte decisive. Evadând din birou, putea să îi acorde persoanei sau persoanelor cu care se întâlnea întreaga sa atenție, fără să aibă în jur lucruri care să-i distragă atenția, arătându-le celor care îl însoțeau că sunt importanți și că nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
Comunicarea - sau mesajul - este întotdeauna în mintea receptorului. Scopul meu este să comunic direct, de la om la om”. +++ Poate că firma dumneavoastră ar trebui să facă acest lucru și să folosiți sala de conferințe pentru a lua masa și a „evada” periodic cu persoanele-cheie atunci când doriți să le comunicați chestiuni foarte importante, idei sau provocări. +++ Epilog Timpul a devenit crucial și trebuie să luați în considerare ideea relaționării directe într-o cafenea din zonă. Poate veți primi un certificat din partea Fast
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
evenimentelor zilei. În literatura germană, Ernst Jünger (1895-1998) se apropie cel mai mult de interpretarea dată de Hesse istoriei și de modul cum acesta și-o imaginează, în primul rând prin viziunea celui dintâi asupra anarhului, un individ superior care evadează din istorie într-o pădure amniotică și amnezică, alegând astfel însingurarea în locul societății și vita contemplativa în loc de vita activa. Acest trufaș refuz al istoriei, deja prezent în romanul din 1949 al lui Jünger, Heliopolis. Rückblick auf eine Stadt, este împins
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]