11,414 matches
-
celui sărac este un fel de sacrificiu pentru păcatele întregii umanități [...] și prețul progresului. Sfinții sunt cei care suferă, Dumnezeu îi iubește pe nefericiți", adăuga Cohen 3. Într-adevăr, dacă problema binelui și răului nu a încetat să preocupe lumea evreiască pe tot parcursul istoriei ei, cea a teodiceei, la fel de veche ca iudaismul însuși, devine crucială pentru ortodoxie, care trebuia să ia poziție în fața celor care căutau explicații pentru suferințele lor rămânând totodată credincioși poruncilor. Astfel, Joseph Klausner avea să definească
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sub acronimul Ahiezer din Vilnius, și Elhonon Wasserman, cumnatul celui dintâi, amândoi dispăruți înainte de genocid, dar contemporani ai Nopții de Cristal (9-10 noiembrie 1938), îndeamnă în 1939 la rugăciune, răbdare și întoarcere la practica religioasă, când sinagogile, casele și magazinele evreiești sunt distruse și se anunță zile sumbre pentru evrei nu numai în Germania, ci în toată Europa. Ei își inserează răspunsul în paradigma Legământului. Orice istorie este sub egida lui Dumnezeu, naziștii înșiși fiind instrumentele Lui. Ahiezer din Vilnius îi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de acești doi maeștri, reproșau Iluminismului evreiesc că îi deturnase pe evrei, mulți de la tradițiile lor și condusese la acest deznodământ fatal. Și modernitatea era acuzată de toate relele. Sacrificiul personal ar apropia totuși iudaismul de Izbăvire. Desigur, aceasta încă nu a venit, dar acest tip de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apostaziei, dacă este ucis numai fiindcă este evreu, este numit sfânt"rrrr. În Talmud, se consideră în general că nu există sfințire a Numelui lui Dumnezeu decât în cazul în care evreul are cu adevărat de ales. Astfel, în martirologiul evreiesc vechi, evreul avea de obicei posibilitatea de a alege viața, adesea renunțând la iudaism. Dar martirul Soluției Finale, chiar dacă nu avea nicio opțiune și era sigur de moarte, era totuși pus în fața unei alegeri în ceea ce privește modul în care își accepta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un nivel personal, suferința este pozitivă. Suferința îndurată corect purifică și adâncește personalitatea. Necesitatea ascunderii feței lui Dumnezeu nu explică tăcerea lui în timpul Auschwitz-ului, ci o justifică. Întrebarea crucială pe care și-o punea Berkovits era dacă după genocid credința evreiască în Dumnezeul istoriei mai avea vreun sens. Or, pentru el, Soluția Finală fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că destinul acestui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru el, Soluția Finală fusese o tentativă de a-l detrona pe Dumnezeu. Afirmarea prezenței lui Dumnezeu în istorie era antiteza renunțării naziștilor la valorile umane universale. Ei înțeleseseră că destinul acestui Dumnezeu era inseparabil de destinul evreilor. Natura existenței evreiești era o mărturie profetică împotriva degenerării morale a ființelor umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
comparabili cu marile figuri apărute în Germania, de exemplu, ca Hermann Cohen, Franz Rosenzweig, Walter Benjamin, Martin Buber și alții. Devenită din 1905 valoare supremă a Republicii, laicitatea à la française nu a încurajat nici dezvoltarea unui interes pentru gândirea evreiască sau pentru teologie, iudaismul ca religie rămânând limitat la domeniul privat. Doar scrierile istoriografice evreiești cunoscuseră aici un oarecare succes, iar asta, cum am văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Benjamin, Martin Buber și alții. Devenită din 1905 valoare supremă a Republicii, laicitatea à la française nu a încurajat nici dezvoltarea unui interes pentru gândirea evreiască sau pentru teologie, iudaismul ca religie rămânând limitat la domeniul privat. Doar scrierile istoriografice evreiești cunoscuseră aici un oarecare succes, iar asta, cum am văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu o înfruntă ca în lumea anglo-saxonă, fie prelungind sau revizuind teologia tradițională, fie încercând abordări
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a încurajat nici dezvoltarea unui interes pentru gândirea evreiască sau pentru teologie, iudaismul ca religie rămânând limitat la domeniul privat. Doar scrierile istoriografice evreiești cunoscuseră aici un oarecare succes, iar asta, cum am văzut, în secolul al XIX-lea. Filosofia evreiască dezvoltată după război, chiar dacă abordează problema Holocaustului, nu o înfruntă ca în lumea anglo-saxonă, fie prelungind sau revizuind teologia tradițională, fie încercând abordări mai puțin convenționale. Puțini gânditori evrei francezi s-au aplecat asupra evenimentului cu atâta intensitate ca teologii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ar trebui căutate de acum în lumea aceasta, și nu într-un viitor mistic și escatologic. Nu există speranță de salvare pentru omenire, destinul său ultim fiind de a se întoarce în neant. Respingând concepția biblică a Divinului și teodiceea evreiască, Rubinstein subscrie la o formă de păgânism de tip cananean. Pentru el, singurul răspuns la lagărele morții este respingerea lui Dumnezeu. Cât despre poporul evreu, îl consideră un popor a cărui religie a fost influențată succesiv de evenimente culturale și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
franceză La Présence de Dieu dans l'histoire, reeditată cu titlul Penser après Auschwitz, se arată de acord cu Rubinstein asupra faptului că Auschwitz pusese puternic în pericol credința tradițională și pe Dumnezeul izbăvitor. Și el erijează etica și supraviețuirea evreiești în obiective și valori de referință ale perioadei post-Auschwitz. Insistă asupra necesarei obligații, pentru evrei, de a rămâne vii, rezistenți și uniți ca popor distinct și identificabil ca atare. El însuși preia declarația unui jurnalist israelian, laic de stânga: "După
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cosmogonice originare, operă la care poporul lui Israel participă activ și care conduce la izbăvire. Sacralitatea cu care este învestită nașterea Israelului începe astfel să facă corp comun cu genocidul. Cele două teme impregnează împreună, încetul cu încetul, noile atitudini evreiești care, începând din anii 1970, pecetluiesc trecerea de la o tăcere relativă la intrarea treptată a Shoah-ului în sfera publică. Din acel moment, această conexiune funcționează atât în diasporă, cât și în Israel, într-o uimitoare sincronizare, și servește drept dublu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
anterioare îl sanctifica și în același timp îl făcea incomprehensibil în afara unei genealogii tradiționale a nenorocirii. Acest tip de interpretare și de adaptare priva genocidul de unicitatea sa, această unicitate fiind, de altfel, cel mai adesea revendicată astăzi de mediile evreiești secularizate. Într-adevăr, exterminarea intra astfel în lungul lanț al calamităților abătute asupra evreilor de-a lungul secolelor. Ea ocupa un loc și se fixa solid în această istorie de suferință vehiculată din generație în generație, suficientă sieși și împărțind
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Izbăvirii" Cei care căutau răspunsuri în afara religiei rămâneau cu întrebările lor. Și totuși mediile ne-ortodoxe și chiar secularizate contribuie și ele, dar în alt mod, la o "teologizare" a genocidului. Cu trecerea anilor, pe baza milenarei istorii a suferinței evreiești, Holocaustul însuși a sfârșit prin a fi erijat într-o nouă religie civilă, fără Dumnezeu, suficientă sieși, cu riturile, ceremoniile, preoții, locurile de pelerinaj, martirii moderni, retorica și porunca ei principală: datoria memoriei. Cu Auschwitz-ul în centru. Căci, în mod
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
temut să nu ducă la un al doilea genocid, se instaurează treptat noul cult. Până când Auschwitz-ul se transformă într-un nou Sinai. Loc de revelație a unui nou iudaism, mai puțin constrângător, fără obligația unei practici sau a unei culturi evreiești, un iudaism personalizat. Astfel, a fi evreu nu mai era o categorie propriu-zis religioasă, ci mai degrabă o etică în conformitate cu exigențele unei societăți moderne în care identitățile metisate coabitează fără a se incomoda și în care diferența se transformă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pentru cei care nu l-au trăit, dar prin el se reconstituie lanțul genealogic al iudaismului, iar de la suferință se așteaptă să țină toate acestea împreună. Pentru supraviețuitori, suferința avea realitatea unei experiențe tragice; pentru ceilalți, ea producea o identitate evreiască, atunci când iudaismul se debarasase de practica și substanța lui. Pentru a fi evreu fără iudaism, era imperios să se elaboreze o memorie comună între supraviețuitori și cei care voiau să rămână evrei asumând istoria victimelor Holocaustului. Ca și cum teama de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cu memoria, se priva în mod deliberat de răspunsuri care ar fi putut explica genocidul. Respingând sau ignorând "raționalizările" teologilor, el refuza și istoria în sensul strict al cuvântului, istoria în care, totuși, figurând alături de alte genocide și catastrofe, genocidul evreiesc putea câștiga în semnificație prin comparație și contextualizare. Dacă genocidul era unic, el le aparținea evreilor și numai lor. Această obsesie a unicității era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a lui în scopuri care-i erau străine. În fapt, această istoricizare îi atinge prea puțin pe cei care-și însușesc Holocaustul ca religie și crezul lui, datoria memoriei. Cum s-a întâmplat în nenumărate rânduri de-a lungul parcursului evreiesc, istoria și memoria intră iar într-o relație de tensiune, o tensiune care, fiind vorba de genocid, nu are nicio șansă să se stingă înainte de dispariția ultimilor supraviețuitori. Memoria își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
șansă să se stingă înainte de dispariția ultimilor supraviețuitori. Memoria își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost adoptat de masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal mediile savante. Această "convertire" a modificat profund fața iudaismului, cu excepția mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a continua să fie sau să redevină iudaice. Ne
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a continua să fie sau să redevină iudaice. Ne putem întreba, de altfel, în ce măsură această religie civilă poate să constituie pe termen lung baza unei identități evreiești viabile, de vreme ce ea se întemiază în primul rând pe durere și victimitate și face din adepții ei evrei mereu vigilenți și în stare de nesiguranță. În timp ce Deutcher și Wiesel recomandă tăcerea, care se potrivește cu sacrul, Claude Lanzmann turnează Shoah
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
adevăr la speranță, afirma că poezia este în măsură să reconstruiască umanitatea după dezastru, opunându-se astfel tezelor care susțineau incomunicabilitatea și inefabilitatea nimicirii 25. Toate discursurile despre inefabilitate și imposibilitatea reprezentării după Auschwitz contribuie la mitizarea acestuia. În teologia evreiască tradițională, căile lui Dumnezeu erau de nepătruns. La fel devin și căile Auschwitz-ului. Supraviețuitorii și descendenții lor suferă, dar nu li se permite să înțeleagă. Genocidul se transformă într-un mister de esență religioasă. La fel, cei care-l acceptă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
inclusiv simbolurile și arhetipurile tradiționale care le permiseseră evreilor să se confrunte cu suferința. Desigur, în ciuda aspirației spre excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară la această "tragedie", de nedepășit și mereu iminentă, ca și cum istoria evreilor nu ar fi nimic altceva decât un interminabil ciclu de dezastre
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
spre excepționalitate, noua religie se vede constrânsă să preia treptat o parte a materiei și a formelor ei culturale din vechile modele teologice evreiești. Dar, paradoxal, nu găsește în ele răspunsurile adecvate la suferință. Ea tinde să reducă întreaga viață evreiască milenară la această "tragedie", de nedepășit și mereu iminentă, ca și cum istoria evreilor nu ar fi nimic altceva decât un interminabil ciclu de dezastre. Istoria evreilor ar începe, în fapt, cu ea și, în cel mai rău caz, s-ar termina
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
iudaismul și a consolidat fidelitatea față de Israel, o fidelitate care, după Războiul de Șase Zile, a devenit o nouă poruncă orizontul rămânând dominat, pentru supraviețuitori și pentru ceilalți evrei, de spectrul persecuției inevitabile și de dogma împărțirii lumii între victimele evreiești și ceilalți. Ca pentru a le da dreptate celor care atribuiau antisemitismul perenității evreilor și a iudaismului. Era deci posibil să fii evreu în mod pozitiv? Nu spunea deja Spinoza, în lumina expulzării lor din Spania, că evreii supraviețuiseră în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii evrei ai emancipării, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, că egalitatea între evrei și creștini avea să ducă la disoluția vieții evreiești? În sfârșit, în secolul XX, nu continuau numeroși intelectuali europeni Karl Kautsky, Jean-Paul Sartre, Arnold Toynbee, Max Frisch etc. să susțină ideea că, odată cu încetarea persecuției, evreii vor înceta și ei să existe ca evrei? Ei nu prevăzuseră ce avea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]