3,552 matches
-
am rugat să pot s-o văd pe Roxana cu studiile încheiate (așa cum a văzut-o tata pe Lucica) și să duc la capăt cele începute. Medicinist, Ducu a intrat pe un făgaș sigur. Și totuși am adormit. După o ezitare, cînd m-am trezit, m-am hotărît să mă comport normal. Am făcut gimnastică, m-am dus după apă. Acum ascult o „piesă” de Schubert interpretată de cvartetul „Voces” și privesc căderea abundentă a zăpezii. De ce n-aș spera? *Snovosul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prins să sîngereze: o picătură s-a scurs pe bărbie, și deaci pe cămașă. Doamna B. și-a plecat privirea în farfurie, iar Mihai Drăgan, fiind de aceeași parte a mesei cu dînsul, n-a observat „accidentul”. După o scurtă ezitare, l-am prevenit pe Profesor de cele întîmplate. S-a tamponat de cîteva ori, dar sîngerarea a continuat. I-am spus unde e toaleta și chiar l-am însoțit pînă acolo. „Un hematom”, mi-a explicat el în timp ce-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cei ajunși pe culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei Woolf, care-i în ton și cu anotimpul: „Este o vară foarte frumoasă, în ciuda timidității, a ezitărilor și a temerilor mele de azi-dimineață. De o încîntătoare liniște, diafană, viguroasă. Cred că mi-ar plăcea să duc o existență ca aceasta, mai umană, într-o viață viitoare: aș vrea să mă desfășor în voie în mijlocul prietenilor - să simt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vom publica și băcăuani, dar nu de felul lui Liviu Filimon”. A lăsat la urmă anunțul referitor la cine va conduce revista: „De «Ateneu» se va ocupa în continuare tovarășul Sporici, care e decan de vîrstă!”. Sporici a primit, fără ezitări și fără condiții. Imediat, Adam a sărit să laude „alegerea”, care lui i se pare „excelentă”, și s-a angajat, în numele tuturor, că „vom munci mai bine”. În clipa aceea, mi-am adus aminte că la fel a zis și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-o zi ar putea să le fie rușine de vorbele spuse acum. *„Toată ziua cuvintele mele au urît...” (Ps. 55, 5). Toată ziua am rostit cuvîntul „Ticăloșii!”. După cele întîmplate la Timișoara, nimeni nu va mai putea scrie fără ezitări despre democrația noastră unică, despre umanismul nostru socialist revoluționar, despre unitatea de nezdruncinat în jurul partidului etc. O rană greu vindecabilă, Timișoara îndeamnă la scrutarea propriilor noastre conștiințe. Cum de a fost posibil să se ajungă aci și care e cheia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevăr foarte obositoare, dar dătătoare de liniște sufletească, prin ștergerea din agendă (Ă) a oricăror griji cotidiene, ceea ce trebuie să recunosc că ne-a reconfortat totuși enorm, 512 făcând drumul de Întoarcere prin Vatra Dornei-Mestecăniș-Iacobeni-Poiana Stampei-Bistrița-Tg. Mureș. Pot spune fără ezitare că poate rivaliza cu oricare din vestitele peisaje din Austria sau Elveția și putând chiar să le depășească. În ce privește grija pentru păstrarea neprețuitelor comori de artă și trecut românesc, nu se poate vorbi decât la superlativ. Buna organizare a fiecărui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate la „instinctuali”. Prin forța lucrurilor, „gafele” revelatoare la „elitari” nu sunt Însă mai puțin șocante. Poate, dimpotrivă. Am rămas nu o dată Înlănțuit În ezitări privind asemenea șocuri, nu chiar rare, pe care le oferă intelectuali, altminteri, demni de toată stima. Cu atât mai mult În cazul unor persoane cunoscute direct, față de care păstram afecțiune și admirație și pe care deloc nu doream să le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din acest punct de vedere, relatarea unui altfel de martor al epocii, reprezentând o categorie aflată, În perioada de Început a regimului comunist, la mijlocul „indecis” al categoriei „tovarășilor de drum”, ezitând În adeziunea „deplină” la un regim deloc Îngăduitor cu ezitările. Domnul Iosef Eugen Campus se definește În textul său „Banchet platonician la mod românesc” (Deschizând noi orizonturi, vol. 1, Editura Libra, București, 2002) drept un naiv, un soi de Don Quijote. Refuzase să intre În Partid („eram instinctiv și principial Împotriva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
SUA, unde la 16, 17, 18.01, Într-un concert al National Orchestra din Washington, se cânta În „premieră SUA” lucrarea mea Psalm 1993; urma să continui vizitând universitățile din Illinois, Buffalo, NYU și York (Toronto), dar am anulat fără ezitare călătoria fiindcă pentru un compozitor o.w.f.perf. este ca și vizita la maternitate a unui tată căruia i se naște un copil. Îmi pare rău că nu voi fi În București În aprilie la concertul lui Botstein. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trec de limita „incompatibilității” de fond, totuși. În momente decisive, conștiința somează onestitatea să se pronunțe, să-și afle expresia. Nu poate fi prelungită oricât eroarea, nici nedreptatea; bruiajele conjuncturii nu pot permanentiza confuzia, când ai Înțeles, fie și după ezitări și precauții, că te aflai pe o undă de recepție Înșelătoare. Am avut ocazia să admir Îngăduința cu care Gabriela evalua pitorescul unor Îndărătnicii deloc stimabile ale unor interlocutori față de care păstra, totuși, „fidelitate” afectivă nestrămutată și să admir, Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acaparante În viața de fiecare zi și În proiectele oricui. Ceea ce a favorizat, probabil, grozăvia ce avea să urmeze a fost, deopotrivă, această treptată reducere a vieții la o singură dimensiune constrângătoare și Întârzierea cu care mulți au receptat situația-limită, ezitarea de a da la timp o replică politică Într-adevăr militantă, În numele demnității și libertății omului. Presiunea premergătoare catastrofei centra toate evenimentele spre o singură obsesie și le devia prin mistificări simplificatoare. O presiune care se simțea deja puternic și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Înconjurătoare, de care nacela lunară a iubirii o depărtase. Potențialitățile ascunse Într-o simplă Întâmplare, cea a „absenței” de lângă partenerul uzual și de sub protecția afectivă a armoniei limitative a cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de terapie (terapia eliberării de sine). Primejdioasa Încercare nu se vrea, Însă, negarea atașamentului esențial față de cel iubit, ci, oricât de straniu ar părea, se pretinde o validare și Îmbogățire a legământului. Este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
descompunerea singurătății absolute... golul care se cască uneori timp de o secundă dincolo de orice ideal.” Cerebrala, pasionala Claudine nu poate evita, desigur, sordidul, În aceste clipe de emulație frenetică și excesivă a senzualității. „Un sentiment al propriei josnicii, atmosfera trecutului.” Ezitarea nu vine, Însă, decât pentru o fracțiune, doar atât. Ajutor nu mai poate veni decât de la soțul neștiutor și neajutorat, de prea departe. „«Iubitule, ajută-mă, ajută-mă!», striga ea În gând, simțind că strigătul era adevărat. Doar un gând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
piei de animale. Și să fiu Încântată de asta. La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități, marcată și nu prea de abundența de ezitări, confuzii, mistificări și malițioase mutații, pribeaga pare izbăvită. Teroarea, tensiunea, traumele și trofeul secret al „substituirii”? Ar fi greu de crezut că nu este conștientă, măcar acum, de „perturbarea” pe care trupul („corpul i se umplea de dorință”) a provocat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-ne ceea ce vedeam și ceea ce nu mai putea fi văzut, ne livra istoria sincopată a migrațiilor, persecuțiilor, supraviețuirii. Un bărbat jovial și grăsuț, născut la... Suceava! Vorbea, din când când, cu noi, nu doar În engleză, ci și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o recunoască În răspunsurile noastre. Părăsise Suceava și România ca băiat de școală, la Începutul anilor ’50, emigrând În Israel, venise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avut eu Însumi confirmarea acestei impresii. În cele câteva zile pe care le-am petrecut În 1998 În Vermont În casa de vară a scriitorului, am aflat că frumoasa vilă fusese construită la dorința Alexandrei Bagdasar. Bellow vorbea cu anume ezitare, chiar sfială despre Alexandra, nu avea chef să intre În amănunte. Era evident că rana nu se Închisese. Prezența noii sale soții nu Încuraja, bineînțeles, confesiunea; faptul că ne aflam În casa dorită de fosta iubită și soție nu putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Andrei Șaguna” din Sibiu. (xerocopie certificat) Odată cu intrarea în viața studențească ia cunoștință de existența Mișcării Legionare și de Căpitan. Idealurile și lupta Mișcării Legionare coincid cu visurile sale de tânăr pentru Patrie și Neamul românesc, așa că își găsește fără ezitare locul, alături de ceilalți studenți naționaliști și chiar intră în cuibul lui Andrei Ionescu, primul cuib legionar din București. Începuturile lui în Mișcarea Legionară sunt redate într-un mănunchi de amintiri intitulat „Note din viața legionară”. După obținerea diplomei se înscrie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Alături era o cameră mai mică, de unde pe o scară de lemn te puteai urca în pod. Se urcă în pod și văzu o ferestruică spre spatele curții unde nu erau oamenii. Era o înălțime cam mare, însă după o ezitare a sărit pe fereastră. În aer s-a dezechilibrat și nu a căzut în picioare, ci pe o parte accidentându se grav și pierzându-și cunoștința. Cu o căruța a fost transportat la Cacova. Aici, un sergent mai omenos l-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
știe tot ce se-ntâmplă în oraș. Nu-i scapă absolut nimic. N-ai ce căuta acolo. N-ai nici un motiv să te apropii de el. Știu că mă repet, dar încă n-ai prins rădăcini solide aici. Te frământă ezitările, contradicțiile, regretele. Nu ești suficient de călit. Iarna e cel mai periculos anotimp pentru tine. Și totuși, înainte de venirea iernii, trebuie să mă aventurez până în pădure. Va trebui să termin foarte curând harta. Doar i-am promis Umbrei. A insistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nici vorbă. — E la fel și cu cerceii. Ne-am văzut o vreme de drum fără să mai scoatem o vorbă. Ea cunoștea foarte bine drumul. Din când în când mai lumina cu lanterna în jur și pășea înainte fără ezitare. Eu mergeam în urma ei încordat, atent la fiecare pas pe care-l făceam. — Îți scoți cerceii când faci baie sau duș? am întrebat-o brusc. A încetinit puțin pasul. Nu. Mă dezbrac de tot, dar nu-mi scot cerceii. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alți Computatori, dar chiar nu avea rost să meargă mai departe. Dacă ar fi făcut-o, ar fi fost prea mulți sacrificați în afacerea asta. — Ai știut toate astea de la bun început? am întrebat. — Da, mărturisi ea după o scurtă ezitare. — Și de ce nu mi-ai spus și mie? N-am fi ajuns în situația asta nenorocită și am fi câștigat timp. Pentru că am vrut să afli de la bunicul meu toată situația și să ți-o explice el. Oricum, dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le recuperezi, o să revii la ce-ai fost înainte. Priveam lumina lumânării fără să scot un cuvânt. — Ce-ai pățit? mă întrebă Umbra. Ce te-apasă pe suflet? — Mă întrebam cum oi fi fost înainte. Sper că nu te copleșesc ezitările, zise Umbra. — Ba da. Chiar ezit. În primul rând, nu mai știu cum am fost înainte. De unde să știu dacă merită să revin la ce-am fost? Cine-mi garantează că e mai bine în lumea aceea? Umbra a vrut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
odihneau în aer. Nu mișca nimic. Doar câte o adiere ușoară mai amintea de existența vântului care plecase să se odihnească. N-am să uit niciodată cum am năvălit în oaza aceea de liniște mirifică. N-aveam însă timp de ezitări și nu exista nici cale de întoarcere. Am scos cheile și le-am încercat pe rând, dar nici una nu se potrivea. M-a trecut o transpirație rece. Parcă-l vedeam pe Paznic descuind portița cu una din aceste chei. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în mentalul estropiat un astfel de protest. Ei și? Coabitau satisfăcător cu un stereotip dinamic rutinat Ce le trebuia berea răzvrătitului de la Suhuleț?. Spiridon și Prutianu s-au retras la restaurantul Unirea . Această alegere a însemnat ratarea definitivă a momentului . Ezitările au stins evenimentele ... La ora 16,30 nici un organizator nu se mai găsea in Piață . Nici Europa Liberă , nici un alt mijloc de informare din Lumea liberă nu au consemnat în acele zile tentativa de revoltă de la Iași. N.n. O bere
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare, atestă capacitatea abordării discursului poetic la un nivel artistic superior, detașat de clișee. Poemele dramatice Pustnicul și Sorin Bătrânul, tipărite în 1914, sunt încercări marcate de ezitările începutului, cu o evoluție previzibilă a personajelor. Pustnicul apare de niciunde spre a salva viața unei demimondene cu destule păcate, dar sihăstria va fi înfrântă de feminitate. În Sorin Bătrînul, conflictul dintre generații, pretextul construcției piesei, nu-și află rezolvarea
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]