4,667 matches
-
rutier. -Încetați de a vă certa. Terminați cu scandalurile și bătăile-le strigă spectrul Elenei, dispărând prin zidul locuinței. Zi și noapte se auzeau bubuituri, reproșuri, ciocănituri, troznete, fară să se vadă autorul. De la teroarea violențelor, au trecut la teroarea fantomei. Numai dacă unul dintre ei vorbea indecent, erau ridicați în tavan, scăpați și izbiți de pământ. Tote obiectele din cameră se mișcau prin aer și îi loveau cu furie. Viețile fiindu-le în pericol, au încetat să se mai certe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de cele două tabere, compuse în total, c-am dintr-o sută de oameni. Dinspre pădure se auzi primul cântat al cocoșilor, vestitori ai zorilor de ziuă, când și apărători și atacatori au dispărut în negură, înghițiți de neant. -Sunt fantome. Spiritele acestor oameni nu și au găsit liniștea încă, concluzionă contele. -Da, dar de ce jumătate de mileniu au avut liniște-răspunse Robert fiul mai mare al contelui. -Ceva sau cineva le-a tulburat somnul de veci adăugă Daniel. -S-au i-a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
castel. Iar voi sfințiile voastre să fiți aici la miezul nopții cu tămâie, aghiasmă și toate cele necesare. Tămâie vrea dracu, tămâie să-i dăm. Noapte de noapte timp de un an preoții au tămâiat și stropit cu aghiasmă arătările fantomelor luptătoare dar acestea fără să se sinchisească își căutau de treabă. Singurul lucru care le alunga era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să se sinchisească își căutau de treabă. Singurul lucru care le alunga era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi intinși la maximum. Contele obosit și nervos repeta mereu: -Infern în Paradis domnule, Infern în Paradis. Într-o noapte când lupta era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un cavaler ioanit cu plete și barbă neagră, înalt, spătos, impunător. -Nepoate sunt Ludovic strămoșul tău. Oprește calvarul. Osemintele ioaniților și ale templierilor sunt în tunelul castelului. Am fost invocați de cineva care ne-a citit istoria. Cocoșii au cântat. Fantoma dispăru fulgerător. -Căpitane cheamă preoții cu cele necesare. Convoacă consiliul. -Acum Măria ta? -Acum căpitane, acum. Să terminăm odată cu toată nebunia asta. După ce s-au adunat toți în camera de consiliu contele întrebă: -Cine a citit istoria cavalerilor ioaniți și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cenușiu, iar domnul Goliadkin n-avea nici un haz. Întâi că nu cunoscusem niciodată un nebun adevărat, ci doar un fel de Don Quijote care se scrântise din dragoste, cutreiera, pe un fel de Rosinantă din Siliștea, câmpurile și pădurile, alergând după fantoma iubirii lui. Îl chema Chiran... Tema dedublării conștiinței umane, pe care aveam s-o descopăr mai târziu la Dostoievski, îmi scăpa. Domnul Goliadkin nu m-a speriat deloc, cum crezuse orbul. Am citit totul însă cu răsuflarea tăiată. Coincidența gândirii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cărui sens ne scăpa, uneori suna clopoțelul și tot nu-l slăbea... Bârzoi se întorcea în bancă cu sticliri de ură în priviri la adresa tuturor, în timp ce din clasă se auzeau stigăte, Bârzoi, Bârzoi, și profesorul ieșea pe ușă ca o fantomă fără chip și formă. - Ce e, Niculescule, îl întreb, ce cauți aici? - Ne angajăm? zice. Și tu vrei să te angajezi? - Dar tu nu te duci acasă? - Care casă? zice. A, da, crescuse într-un orfelinat, sigur, nu voia să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
putea da puțin grâu. Trebuiau s-o scoată la capăt până la recolta viitoare, doar până atunci. Gerul trecuse și vapoare întregi cu cereale soseau acum din Franța. Dar nu-i va fi ușor să uite mizeria acelor luni, armata de fantome în zdrențe rătăcind sub soarele dogoritor, podișurile arse, pământull chircindu-se treptat, pârjolit până în adâncuri, pietrele făcându-se pulbere sub călcâi. Oile muriseră cu miile, și, ici-colo, uneori neștiuți de nimeni, și oamenii. În fața mizeriei celorlalți, el, care trăia aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Într-adevăr, deținuta prindea, deodată, glas. — Bine, dar... Atât apucase să bâiguie. Doar atât. Privea cu ochii treziți și mari spre colțul camerei unde răsăreau, aliniate, atâtea cutii și pachete. Aduse, își amintea, încă în după- amiaza zilei care trecuse. Fantoma unchiului pe care nu-l recunoscuse ?... părea, ca și altădată, în duminica ploioasă când răsărise pentru prima și ultima oară în fața ușii, și cum avea să și-l amintească, un fel de mărunt meseriaș sau vreun înșelător slujbaș din administrație
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
limpede, sânii goi și albi, salbe de șerpi încercuind gâtul cald, decupat dintr-un peisaj întunecat și fantastic, de către florentinul acela. Mâna gazdei ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea gigantică se desfășura, stăpânind, cu coasa ei lungă, peste peisajul sutelor de morminte. Când cortegiul se oprea, lespezile se ridicau. De sub ele, se înălțau fantome, fluturând mânecile negre și lucioase ale mantiilor, luminate de albul sinistru, de var, al oaselor pictate pe mătase grea, legănându-se, în falduri. Oase albe, de mort, ale pieptului, brațelor și picioarelor, în lumina făcliilor ridicate de cavaleri slujitori, și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ore în șir, simetria acelorași urechi roșii, în creștere, până devin ale unui elefant, uriașe, indolente, încărcate de misterioase primejdii, fluturând de o parte și de alta a capului, atingându-mi gâtul moale și umed. În oglindă, imaginez libertatea, smulg fantoma ei din adâncul cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și familia e plecată. Vera deveni mai sprintenă, tic-tac-toc, ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la altul, prin poarta larg deschisă a zilei. În stradă, în cenușa amurgului, care își aduna fantomele. Pelicule de ploaie și gheață acoperă geamurile, tot mai opace. Răsuflarea orașului se depărtează. Cineva răstoarnă din greșeală stiva de mape și de planșe. Câțiva tresar, ridică privirile. La planșeta din dreapta, cocul cărunt al doamnei palide se desface din cauza șocului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în față, chiar în sectorul bateriei, stârnită parcă de sfidarea lui, o lumină orbitoare și mândră, zvîrlindu-și întîile raze spre cerul căptușit cu nouri și apoi coborând pe pământ, repede, cu tremurături înfrigurate. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome, uitîndu-și tunurile și mânia, uitând tot, parc-ar fi visat. ― Hei!... Dormiți acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflectorul? bombăni îndată un glas gros, batjocoritor, la câțiva pași, în șanțul infanteriei. Bologa se dezmetici brusc. Cunoștea glasul: era un locotenent de infanterie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe masă și Îl Împunge cu degetul. Gore, să fii tu atent la mine, să nu-mi mai spui mie Sandu Șpriț dacă nu desenează ăștia numa’ natură moartă la nivel național În scurtă vreme. Atunci o să auzi cum cântă fantoma cucului’, că tot ziceai de underuărldul ăla. A pagubă o să cânte, mă... 19.10.2009 Despre porc, fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Șpriț asta ți-o doresc! E un frig de-ți
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să introducă ăștia și cartelele. Hai, Gore, dă un șpriț, că ai deja cont! Măcar aici să ai, că la bancă nu mai e o sfârâială, se impozitează dobânda. E clar, demisionez din partid, independent mă fac! 24.06.2010 Fantoma Am o fantomă În casă! Vocea lui Sandu Șpriț nu reușește să acopere muzica de pe terasă, dar Gore și Gicu care sunt foarte atenți de fiecare dată când amicul lor bea paharul pe nerăsuflate și apoi privește prin ei - prind
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cartelele. Hai, Gore, dă un șpriț, că ai deja cont! Măcar aici să ai, că la bancă nu mai e o sfârâială, se impozitează dobânda. E clar, demisionez din partid, independent mă fac! 24.06.2010 Fantoma Am o fantomă În casă! Vocea lui Sandu Șpriț nu reușește să acopere muzica de pe terasă, dar Gore și Gicu care sunt foarte atenți de fiecare dată când amicul lor bea paharul pe nerăsuflate și apoi privește prin ei - prind ideea din zbor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
doua sticlă de Tămâioasă, de cum a ajuns În cârciumă a zis că Îi este o sete teribilă și că nu a putut dormi, motiv pentru care are nevoie de resuscitare grabnică. Și bahică. Da, Gore, tu râzi, nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a putut dormi, motiv pentru care are nevoie de resuscitare grabnică. Și bahică. Da, Gore, tu râzi, nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la cimpoi? Cred că am văzut și un film, era cu lupte, breivhart Îi spunea. Mel ghibsăn, ăla din din armele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pentru care are nevoie de resuscitare grabnică. Și bahică. Da, Gore, tu râzi, nu crezi În fantome, dar eu cred În toate, chiar și În alea din Scoția. Știți cum e cu Scoția, fiecare castel cu fantoma lui, n-ai fantomă nu ești În rândul lumii. Scoțienii nu sunt ăia care umblă-n fustă și cântă la cimpoi? Cred că am văzut și un film, era cu lupte, breivhart Îi spunea. Mel ghibsăn, ăla din din armele mortale unu, doi, trei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tăcere, oricum nu se supără dacă urmează Încă un rând. Degeaba vă dați mari, ascultați la mine. Scoțienii sunt buni, În pofida fustelor, mereu râd atunci când Îi văd. Dar ce este al lor, e al lor. Zi-i cum este cu fantoma aia, Sandule, ai primit o prin dehașel? Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici, nu de import. Și mi-am dat seama de asta pentru că deschide ușa de la șifonier și zice În toiul nopții Sanduleeeeeee, Sanduleeeee, ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
la mine. Scoțienii sunt buni, În pofida fustelor, mereu râd atunci când Îi văd. Dar ce este al lor, e al lor. Zi-i cum este cu fantoma aia, Sandule, ai primit o prin dehașel? Nu, Gicule, e de-a noastră, e fantomă de aici, nu de import. Și mi-am dat seama de asta pentru că deschide ușa de la șifonier și zice În toiul nopții Sanduleeeeeee, Sanduleeeee, ce mai faci? Gore și Gicu râd și ciocnesc halbele. Adică vine fantoma și se interesează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]