4,487 matches
-
sub puternica impresie a acestor descoperiri senzaționale, se antrenează și tineretul în lămurirea secretelor naturii. Otto Hahn, născut la Frankfurt pe Main, avea să fie și el unul dintre aceștia. Terminând facultatea de chimie este atras, la început, de domeniul fascinant al radioactivității și al izotopilor radioactivi și începe cercetări împreună cu Lise Meitner. Întrerupe cercetările pentru că simte nevoia de orizonturi mai largi și în anul universitar 1904-1905 lucrează la Londra cu chimistrul William Ramsay, cel care cu câțiva ani înainte descoperise
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
sfaturi prețioase, așa cum se spune, la bine și la rău. Îi mulțumesc atât lui, cât și talentatului său coleg, Deneen Howell de la Williams and Connolly, LLP, pentru că m-au îndrumat în noua mea carieră de scriitor, călăuzindu-mă în labirintul fascinant al lumii editoriale. Nu pot să închei aceste mulțumiri fără să-mi exprim recunoștința față de toți membrii acestei mari familii pentru prietenia, sprijinul și dragostea lor. Sunt cu adevărat binecuvântată știind că fac parte din viața mea. Indice A Abbas
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
față o carte originală dedicată problematicii sacrului, o lucrare binevenită pentru literatura de specialitate, care însă impune pentru viitor continuarea acestor cercetări promițătoare. O contribuție utilă atât domeniului vizual-artistic (profesional și didactic), cât și publicului interesat de acest subiect misterios, fascinant și mereu actual. M. J. BARTOS 4 Introducere În contextul spiritualității unei epoci profund marcate de celebra frază a scriitorului francez André Malraux "Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc"5 -, cartea de față se dorește a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în practică o dată ajunse la putere devine dificil de asumat. Ele întîlnesc, în special, o serie de dificultăți în adaptarea eficace la noile circumstanțe. Din această perspectivă, chestiunea europeană și modul în care-i răspund partidele politice constituie o parte fascinantă a procesului 43. Răspunsul partinic s-a cristalizat mai întîi pe plan morfologic. O dată cu integrarea europeană, partidele europene au deschis calea unei faze de contact între membrii lor. Ca urmare, interacțiunea partinică a trecut în anii 1970 la o fază
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
căptușită cu mușchi verde moale și pufos. La început a fost speriată de sunetele nocturne ale pădurii, scoase de păsări și animale, dar fiind obosită se cufundă într-un somn adânc și odihnitor. Se sculă în zori trezită de trilul fascinant al păsărelelor și îndărătnicile raze ale soarelui, care o mângâiau străbătând cu voinicie ramurile dese ale codrului. Mergea în neștire, când întâlni în față o stâncă, din care susura un izvor cu apă limpede și rece. După ce s-a odihnit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tronul era ocupat de un urmaș al Bourbonilor, iar Polonia era stăpânită de un succesor al dinastiei Iagellonilor. Principele Zapolia, confruntat cu tulburările interne și numeroase invazii ale otomanilor și tătarilor, era ajutat de Petru Rareș, care râvnea la tărâmul fascinant, al țării de peste munți. Nepotul contelui Millat, creștea văzând cu ochii. Împlinea doar un an, când în camera unde locuia Rafael doica asista uimită la diverse fenomene stranii care se produceau zilnic. Leagănul levita la o înălțime de jumătate de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pierdeam astfel înțelesul unor lecții. Dar cum să te hotărăști să pui pe nas o "bicicletă"? Aveam semnele mele cu care recunoșteam un om de la distanță, felul cum mergea, legănatul corpului, mișcarea umerilor... Bucureștiul, din această pricină, mi se părea fascinant. Chipul oamenilor, în general, nu-și arăta pentru mine urâțenia. Al femeilor, și fetelor cu atât mai puțin. Un nas mare, o gură strâmbă, un râs dizgrațios nu le sesizam ușor, gama de expresii era învăluită într-o unică expresie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fericit dacă el ar fi conștient și nu s-ar lăsa ispitit de tot felul de doctrine și sisteme filosofice care îl subjugă. Simplitatea acestui indian care fusese un copil minune și unii credeau, auzindu-l la maturitate, împlinit și fascinant prin promisiunea pe care o făcea ascultătorilor, că pot deveni liberi și cunoaște extazul, că ar fi nu un nou Mesia, ci chiar Cristos reînviat, un Cristos modern, care făcuse pe deplin experiența actuală a omului! "De ce vrei dumneata ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mâinile sub ceafă. Am vrut să încep, dar cineva a bătut în ușă. A strigat intră, dar fără să se ridice. Intră o pereche. Bărbatul șters, dar femeia, o brunetă, era de o frumusețe curioasă, între vampă și intelectuală, ceva fascinant. Ea se duse drept la Miron, se așeză lângă el pe pat și, îngrijorată, îl întrebă ce are. Îi puse mâna pe frunte și îl întrebă dacă n-are un termometru, fiindcă i se părea că îi ardea fruntea. Miron
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în micul atelier în care Jonas, în mijlocul unui mic grup de prieteni și de vizitatori care umpleau camera, continua să picteze, până în clipa în care era nevoit să lase jos penelul și să ia, cu recunoștință, ceașca pe care o fascinantă făptură o umpluse, anume pentru el, cu ceai. Își bea ceaiul, privea schița pe care unul dintre discipoli tocmai o așezase pe șevalet, râdea cu prietenii, se întrerupea brusc sprea-l ruga pe vreunul dintre ei să pună la poștă teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fotografie, și apoi: "Jonas, la telefon", flutura prin aer ceașca cu ceai, își croia drum, cerându-și scuze, prin mulțimea îngrămădită în coridor, se întorcea iar în atelier, picta un colț de tablou, se oprea din lucru spre a răspunde fascinantei făpturi că-i va face, neîndoielnic, portretul, și iar începea să picteze. Lucra, și deodată: "Jonas, trebuie să semnezi ceva!" " Cine-i, spunea el, factorul?" " Nu, ocnașii din Cașmir." "Bine, vin îndată!" Alerga la ușă unde în aștepta un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a le valorifica la timp și, mai ales, cu responsabilitate. La cenaclul lui s-au născut mari spirite: Lucian Vasiliu, Mihai Ursachi, Emilian Marcu, Ion Chiriac... L-am cunoscut în culmea gloriei, atật ca bărbat, cật și ca literat. Era fascinant, tulburător ca apele repezi de munte, gingaș și delicat ca o fecioară, sarcastic și hieratic ca un demon, într-un cuvậnt Virgil era omul de geniu, așa cum mi-l imaginasem eu din nenumăratele mele lecturi. Odată, fascinată de lectura unei
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mult chiar, îi făcea plăcere să mă enerveze, mă provoca mereu, doar-doar... Se alinta mereu uneori ca un copil și asta îl făcea simpatic... Toate întậlnirile noastre erau fermecătoare, nu pentru că erau secrete, ci pur și simplu pentru că Virgil era fascinant în tot ceea ce spunea și-n tot ceea ce făcea. Sentimental pậnă la lacrimi uneori, omul acesta m-a adorat și toată studenția mea a fost o permanentă luptă cu mine însămi, pentru ca să fiu întotdeauna bine informată și să nu-l
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din două singurătăți se poate clădi un paradis. Esențializează-ți comunicarea până când ajungi la stratul de aur al tăcerii. În privința poporului tău, nu-ți rămâne decât șansa optimismului. Morala trebuie să vizeze distrugerea păcatului, nu a păcătosului. În orice demers, fascinant e drumul și ideea nu neapărat rezultatul. Vitalitatea artistului stă și în candoarea neconsumată încă. Arta ar putea combate obezitatea cerebrală. De singurătate te poate scăpa numai o mare pasiune. Scriu ca să-l găsesc pe cel ascuns în mine. Creatorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să nu ne schimbăm. Dar să ne fie mai bine. Stau unii toată viața în noroi, cu speranța că vor scăpa de reumatism. Tinere, în literatură nu se mai vine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
epocii. Mai mult sau mai puțin retușate. În artă și în iubire, toți vor să ajungă în finală. Și nimeni nu vrea să retrogradeze. În artă, numai timpul poate administra lovituri cauzatoare de celebritate. În esența ei, arta rămâne o fascinantă formă de mântuire. Când nu mai au încredere în actori, regizorii urcă prostituate și hoți autentici pe scenă. Autentică este arta care îți aruncă mănușa. În artă, nimeni nu poate lua locul nimănui. Terapia economiei se realizează prin educație și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rămâne locul geometric al consensului artiștilor. Ar trebui să fie considerat artist orice om căruia îi este necesară una dintre arte. Arta este încleștarea dintre artist și meandrele sufletului omenesc. Arta trebuie să fie alături de David, oricât ar fi de fascinant striperul Goliath. Mesajul ermetic al artei nu poate fi simplificat decât prin vulgarizare. Artiștii au instincte inchizitoriale și iubiri apocaliptice. Artiștii vor rămâne întotdeauna la cheremul harului. Democrit a fost recompensat, pentru opera sa, cu 1,5 tone de aur
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tristețea. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordine și cel de aventură. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Singurătatea poate izvodi fascinante frumuseți și libertăți interioare. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Cel mai mare respect ți - l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. O mare personalitate este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al inteligenței. Marele dar primit de la om constă în accesul spre zona misterelor. Economia planificată e ca un ou de bibilică făcut de struț. Era atât de mare aglomerația în birou, încât putem fi acuzați de adulter. Singurătatea poate izvodi fascinante frumuseți și libertăți interioare. Cel mai mare respect ți-l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Condiția umană este sfâșiată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit; epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit s-aud
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă fascina, și, de fiecare dată când dădeam peste ea, rămînearn parcă paralizat și nu mai puteam să schimb programul. Priveam ore în șir, fără să mă pot desprinde de ecran. Sper să fiu și eu la fel pentru tine. Fascinant. Oprește-te puțin. Ce te-a făcut să continui? Ești și tu singur și te regăsești puțin în degringolada mea sau vrei să vezi până unde pot bate cîmpii? Sau, pur și simplu, nu te poți desprinde și nu îți
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
singurele ei mijloace de seducție ar fi fost palatul în care mj se părea că locuiește - când am fost prima dată în casa ei tapetată cu icoane pe sticlă am crezut, literalmente, că am trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Pulp Fiction", în varianta lui engleză ceva mai lungă. Ei cred azi în Ginsberg și în Bukowski, spre deosebire de noi, care credeam pe vremuri în Ginsberg și în Bukowski... Prin urmare, lumea culturală (și inculturală, de altfel, care are și ea fascinantele ei preferințe poetice) de la noi este azi formată din grupuscule care se folosesc de numele poeților ca de un fel de parole după care se recunosc și la auzul cărora juisează, fără să fie cazul să mai revadă, de fapt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea sau Stephan Roii, Doinaș îmi suna ciudat, nelocalizabil. Priveam articulațiile poemelor lui, enjambamentele atât de stranii, structura enigmatic-butaforică a baladelor cum aș fi studiat sub lupă o insectă fascinantă și ambiguă. Mi-era imposibil să-mi dau seama dacă poemele îmi plăceau cu adevărat. Nu aveau intensitatea delirantă ale celor ale lui Nichita Stănescu, nici ironia și ludicul avangardiștilor. Era o poezie exactă, o proiecție ortogonală, ce nu lăsa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Care nu depindea de nimic, neschimbat, Atotcuprinzător, infailibil. Ne putem gândi la el ca la o mamă A tuturor lucrurilor de sub cer. Nu îi cunosc adevăratul nume; „Tao” este porecla pe care i-o dau. Aceste cuvinte misterioase aparțin unui fascinant poem de 5 000 de cuvinte despre tao, numit Tao teh ching, scris cu aproape 2 500 de ani în urmă și atribuit în mod tradițional lui Lao Zi, „Bătrânul maestru”. Impresiile incisive exprimate în versurile concise ale acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]