3,363 matches
-
decizionale extraraționale care nu pot fi contestate cognitiv: intuiție, inspirație. Nepresupunând prelucrări raționale de informații după reguli explicite care pot fi examinate public, acestea pot fi învestite neproblematic cu plusvaloare. O asemenea variantă o găsim în cazul dictatorilor de tip fascist (Hitler, Mussolini) care reclamau un proces decizional intuitiv infaibil, ce nu poate fi supus judecății critice comune. O variantă a charismei o găsim frecvent în societățile tradiționale: presupunerea unor mecanisme de transmitere a „adevărului” de către forțe supranaturale, fie prin intermediul celor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și copii se exprimă printr-un mai mare consens de opinii Între generații (Attias-Donfut, 1995, 200). Comparativ, În Germania există rupturi Între generații, mai ales Între G1 și G2, respectiv Între generația vârstnică și cea intermediară. Cenzura istorică a episodului fascist a compromis În mod durabil comunicarea Între generații (Schultheis, 1995; Funk, 1994), exacerbând conflictele de valori și divergențele de opinii În toate domeniile și producând legături mai distante și mai critice cu privire la părinți. Societatea germană se confruntă, potrivit sociologilor francezi
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
elită politică coruptă, închisă în ea însăși și egoistă, care doar făcea paradă de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz, 1998: 368). Totuși, după ce a venit la putere și a marginalizat partidele tradiționale, Chávez s-a făcut tot mai mult auzit în privința altor elemente aparținând elitei și pe care el le contesta, cum ar fi trusturile media care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și jurist, a trezit mai curând suspiciuni decât aprecieri. Îmi povestea cu umor unele tracasări la care a fost supus, cu o undă de amărăciune pentru necazurile îndurate, dar mai curând cu ironie față de stupizenia autorilor acestora. În perioada dictaturii fasciste din România, a fost anchetat de Siguranță și, în mod discret, și de Gestapo cu privire la originea sa etnică. Întrucât deținea unele funcții importante la Universitatea din București, la Institutul Social Român și Institutul de Statistică, se considera că regimul trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în 1936. Din 1939 începe să funcționeze, cu intermitențe, ca asistent la Catedra de limba italiană de la Academia de Înalte Studii Comerciale din București. Între 1940 și 1945 e atașat de presă pe lângă Consulatul Român din Milano. Arestat de autoritățile fasciste, reușește să evadeze și se refugiază un timp în Elveția. În țară este epurat din SSR. Publică în revista milaneză „Costume” poemul Les Horloges mortes de Milan, scris sub impresia bombardamentelor distrugătoare la care asistase în ultimele luni de război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
în Siberia după ce fusese agent terorist în 1905, acesta se transformă în admirator al lui Mussolini, instaurează o dictatură în 1929, interzice partidele cu un an mai tîr-ziu, înainte de a dizolva Dieta și de a promulga o Constituție de tip fascist în 1935. "Regimul coloneilor" care se stabilește după moartea sa nu va schimba această orientare, pînă la atacul german din 1939. Polonia profitînd de ultimele sale luni de existență și răpind Cehoslovaciei lovite de germani, zonele contestate ale Teschen-ului și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
clar faptul că speranțele de reconciliere europeană au pălit prea repede pentru ca dogmele pontificale sau confidențialele efuziunii franco-germane să le mai poată înviora. Un resentiment naționalist, mai virulent încă decît patriotismele naționale ale Mare-lui Război, revine în actualitate. În Italia fascistă aceasta se traduce mai întîi prin măsuri de unificare lingvistică prea ace-lerată pentru o țară care s-a caracterizat mai mult decît oricare alta prin fragmentare dialectală. În maniera cea mai vindicativă, acest resentiment va alimenta frazeologia mussoliniană care exalta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
țară care s-a caracterizat mai mult decît oricare alta prin fragmentare dialectală. În maniera cea mai vindicativă, acest resentiment va alimenta frazeologia mussoliniană care exalta drepturile "națiunii proletare" a italienilor față de egoismul vechilor națiuni burgheze și suficiente. Astfel regimul fascist a impregnat spațiul vital al Italiei, sporind în intensitate pînă la invadarea Abisiniei, în 1935, luîndu-și apoi în 1938 expresia oficială a unui rasism antisemit imitat doar de Germania nazistă. Cît despre aceasta din urmă, după 1933 era evident faptul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe de altă parte, exaltarea poporului îi folosește pentru a descalifica vechiul naționalism de stat, și odată cu acesta, însuși statul liberal. În 1919, primul program al Fasciei italiene își manifestase deja ostilitatea față de statul burghez și, în 1921, programul Partidului fascist reafirmase ideea că sentimentul național aparține tuturor italienilor, în sens colectiv. Proiectul nazist merge mai departe de atît. El urmărește să distrugă statul de drept clasic, considerat drept obstacol în calea afirmării voinței comune a tuturor germanilor. Ministrul de Interne
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
popoarelor de a-și hotărî propria lor soartă"365. Acest principiu va urma să justifice politica Germaniei în Croația sau în Slovacia în timpul războiului. Înainte de aceasta el va crea în însăși sînul democrațiilor europene o justificare pentru apariția unei internaționale fasciste, dușman declarat al internaționalei comuniste și apoi antifasciste. Liah Greenfeld va stabili o înrudire însă între acestea. După ea, "marxiștii, propovăduitorii internaționalei comuniste, ca și antisemiții, profeții național-socialismului, se trag din aceeași categorie, împărtășind aceeași dorință și combătînd același dușman
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dușman nu era altceva decît Vestul cu tot ceea ce reprezenta el, aume, statul-națiune liberal. Să nu ui-tăm totuși că după războiul din 1914-1918 au apărut intelectualii internaționaliști, unii de dreapta, alții de stînga, care nu erau însă nici marxiști, nici fasciști. Aceștia au întors spatele la tot ceea ce devenise acum Europa. Un puzzle de state, înțepenite, în lipsă de altceva mai bun, în identitățile lor meschine, încluzînd "națiuni burgheze", după formula lui Hobsbawm 367 națiuni conformiste, marcate de masacrele recente și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
comuniști? Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autorității și, mai ales, e contra autorității de dreapta. Atunci Franța era condusă de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritară, de militar, care ducea natural o politică conservatoare, calificată drept fascistă de cercurile de stînga din Franța și de către partidele comuniste din Europa de Est - și, bineînțeles, mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasă muncitoare care acum a dispărut. În Occident astăzi nu mai există clasă muncitoare, există o mică burghezie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ținută intelectuală și morală, dar care nu făcea parte dintre salariații Europei Libere. Emigrația În general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari În emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... CÎt despre fruntașii politici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfîrșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel Încît să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor. Asta, după ’90.... Da, după ’90. Autorul acestui fals a fost ușor descoperit pentru că se știa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre filmele istorice ale lui Nicolaescu, studiul Aureliei Vasile demonstrează că reprezentările orașului și satului În cinematografia anilor ’70-’80 corespundeau rețetelor pe care Ceaușescu le Împărțea autoritar - „Il Duce ha impartito ordini”, cum se zicea altădată despre dictatorul Italiei fasciste. Un film din 1979, Clipa, de Vitanidis și Săraru - să nu uităm aceste nume! -, era pur și simplu legitimarea demolărilor care nu se vor mai opri un deceniu Întreg. Memoria colectivă despre acea epocă este ancorată, pentru cei mulți, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
marșul de la Brănești, tabăra de vară de la Florești-Prahova, precum și propaganda în vederea alegerilor administrative din județul Ilfov și din Capitală 260. În luna noiembrie, el își exprima intenția de a reorganiza formațiunea pe care o conducea, "pe grupe ca în tineretul fascist și hitlerist". Astfel, o grupă urma să fie alcătuită din patru tineri, iar cinci grupe formau o companie. Șeful de grupă și cel de companie nu dețineau grade ierarhice, ci funcții, iar dacă se distingeau prin activitate, urmau să intre
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
regimul autorității monarhice era preferabil, în România, acestei ultime "soluții constituționale", reprezentată de Guvernul Goga-Cuza. Includerea național-țărăniștilor, conduși de Armand Călinescu în cabinet a permis o echilibrare a balanței politice. Astfel, Armand Călinescu a adoptat măsuri pentru reducerea influenței grupărilor fasciste în interior și a meținut legăturile cu Franța și Marea Britanie, împiedicând aplicarea politicii externe a guvernului 413. Și de această dată, Gheorghe Brătianu a fost solicitat să intre în componența noului guvern, dar a refuzat orice colaborare cu noul prim
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
asupra Micii Înțelegeri prezenta "toate inconvenientele unei înțelegeri fără obiect"777. Anul 1934 adusese importante modificări în politica internațională. Succesul diplomatic obținut de Germania, prin încheierea pactului de neagresiune cu Polonia, în ianuarie și amenințarea permanentă reprezentată de interesul Italiei fasciste pentru nordul Iugoslaviei au determinat statele din Peninsula Balcanică, Iugoslavia, Turcia și Grecia, alături de România să se apropie, în scopul formării unei noi organizații antirevizioniste. Sprijinite de Mica Înțelegere, acestea au semnat la 9 februarie 1934, Pactul Înțelegerii Balcanice, încercând
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
au fost, sunt și vor fi pe vecie ale noastre"830. În cursul anului 1935, politica statelor revizioniste s-a afirmat mai pregnant, determinând modificări importante în relațiile dintre statele Europei. Germania a introdus legea serviciului militar obligatoriu, iar Italia fascistă a ocupat Abisinia. Germania flutura formula conform căreia, siguranța continentală ar fi fost asigurată numai în condițiile creării unui cordon de apărare de la Marea Baltică la Marea Neagră. Urmărind să readucă Italia în grupul țărilor care doreau menținerea ordinii internaționale existente, Franța
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și geografice, care impuneau ca țara noastră să rămână "o țară a tranzitului și a circulației libere și intense a mărfurilor"838. El considera, în același timp, că România trebuia să se ferească de formulele de etatism social, specifice regimului fascist italian, care aminteau și de regimul existent în Uniunea Sovietică. Gheorghe Brătianu își exprima, totuși, convingerea că interesele politicii italiene în estul și în centrul Europei o vor apropia de România, cu condiția, ca ultima, să promoveze o politică națională
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Idem, nr. 868, 875, 930; 6 noiembrie, 9 decembrie 1933, 27 februarie 1934; pp. 1, 1, 1; Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 3, Editura Rao, București, 2004, vol. 3, p. 110. 771 Denumit de presa fascistă italiană "Pactul Mussolini". Gheorghe Buzatu, Corneliu Bichineț, coordonatori, România sub imperiul haosului, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011, p. 42. 772 Pierre Milza, Serge Berstein, Istoria secolului XX, traducere de Marius Ioan, vol. I, Editura All, București, 1998, pp. 212-214; Florin
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Montagne, în „Les Lettres françaises” (1946). În 1934, cu mai bine de zece ani înainte, poetul scria, premonitoriu și cumplit, în „Viața studențească”, revista studenților români la Paris: „Mâine, în taberele de concentrare, va fi prea târziu... Înainte de toate, ofensiva fascistă trebuie împiedicată... se știe rolul ei nimicitor... Vârsta cavernelor nu e departe... Astăzi, libertatea de gândire, posibilitatea însăși a operei de artă sunt supuse la carantină; cum s-ar putea scriitorul dezinteresa de rezultatele unei lupte în care pielea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
lucrare dramatică, de deosebită originalitate, aduce pe scena românească un conflict interesant, de mare actualitate. «Undeva», într-o țară oarecare, forțele democrației în frunte cu Partidul Comunist demască un complot al reacțiunii urzit în anii de după eliberarea țării de sub ocupația fascistă, de către Armata Sovietică. Reacțiunea din țară este condusă și stipendiată de imperialismul american, care vrea să aducă «binefacerile» planului Marshall în tânăra democrație. Conflictul dramatic al piesei este determinat de anumite împrejurări istorice, este conflictul de clasă între oprimatori și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scenă (...). Succesul piesei Pentru fericirea poporului de N. Moraru și A. Baranga este rodul justei orientări a autorilor către conflictul esențial al vieții într-un anume moment istoric: lupta comuniștilor ca exponenți ai poporului muncitor împotriva regimului burghezo-moșieresc, împotriva regimului fascist și a politicii antisovietice (...). Lipsuri de acest gen există de pildă în piesa lui Mihail Davidoglu Cetatea de foc (în prima versiune), ca și în piesele altor tovarăși ai noștri. După cum suna articolul publicat de Scânteia privitor la reprezentarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică, poeții, necontenit ajutați de partidul clasei muncitoare pe de o parte, pe de alta având în față luminosul model al creațiilor literaturii sovietice, au putut să se țină la pas cu transformările revoluționare realizate în țară de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]