73,127 matches
-
întors la credință? întreb eu cu oarecare mirare, știind că ea și familia nu făceau parte din categoria aceasta. Burăch mă ia de braț, mă duce la casă, plătim cumpărăturile, apoi ieșim în stradă și acolo îmi povestește toată viața fetei sale: „Îndată după ce a terminat școala, s-a măritat cu un tînăr profesor, un pierde vară, dar frumos ca un zeu. Se iubeau și toată lumea era a lor. S-au mutat în America și au început un trai pe picior
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
dintre evreicele noastre. A zis că nevasta e o comoară. Omul acesta risipea banii fără măsură. A risipit întîi ce a moștenit, apoi a luat împrumuturi de la bănci, pe care i-a păpat. În final, a ajuns la închisoare și fata mea a divorțat de el. S-a întors acasă, distrusă și depresivă. Un timp, n-a vrut să vorbească cu nimeni, apoi încet îmcet și-a revenit, a găsit niște prietene cu care începuse să colinde barurile și discotecile. Așa cum
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
toată familia. M-a ascultat și mi-a cerut să revin după un timp. Am revenit. Rabinul s-a gîndit la tărășenia asta păcătoasă și mi-a spus că e o singură cale pentru Nurit: să se întoarcă la credință. Fata, auzind sfatul ce i l-am adus, a făcut o criză de istrerie și a spus că ea pleacă definitiv de acasă. Vrea să se sinucidă. Imaginează-ți în ce nebunie ne găseam. Dar pînă la urmă n-a plecat
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
o prietenă, pe Tzila, cu care s-a înțeles să încerce împreună calea credinței. A fost o experinență cu multe întorsături, părăsiri și reveniri, dar în final, am reușit. Mai mult, i-am găsit un soț, religios și el, iar fata a făcut copii, azi fiind un model de mamă și nevastă. Dumnezeu, dacă mă crezi, El personal ne-a ajutat s-o salvăm pe ființa asta care părea pierdută... E o poveste aproape incedibilă și nu știu dacă înțelegi că
FRUMOASĂ ŞI REBELĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383697_a_385026]
-
canapea, clefăia gumă și asculta muzică în căști bălăngănind din cap. Îi făcu semnul victoriei și îi trimise un pupic dulce. Probabil că June a văzut semnele mamei deoarece a deschis telefonul și a început să vorbească. June era o fată modernă cu tot ce înseamnă asta, iar numele i-l dăduse mami, inspirată dintr-o revistă de gen. Era ceva normal și chiar foarte frumos, deoarece nu se făcea să te numești Decembrie sau Noiembrie. Cu alte cuvinte, cum numele
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
i-l dăduse mami, inspirată dintr-o revistă de gen. Era ceva normal și chiar foarte frumos, deoarece nu se făcea să te numești Decembrie sau Noiembrie. Cu alte cuvinte, cum numele îți este și destinul, se putea prognoza că fata va avea un viitor minunat nu ca proastele numite Caterina sau Filofteia. Peste câteva zile când, absolut întâmplător, domnul Francu își văzu soția moșmondind la niște valize ceva mai mari decât o ladă de zestre, întrebă candid: - Pleci, undeva? Faptul
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
de portofel dolofan! - Dragă, dar am vorbit doar! Plecăm, eu și June, în excursia de documentare necesară pentru programa școlară! Și nu uita, te rog, de bani! - Aaa, da, daaa ... În consecință, a doua zi, domnul Francu își conducea familia, fetele mele, cum le numea el cu drag, la autocar. Duse cele patru valize în cală, se miră de cât de ușoare sunt și-și spuse în gând că: „uite, dragele de ele, modeste, nu și-au luat cine știe ce pentru această
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
bună, adaptă el un vechi proverb la situația dată. Așteptă până autocarul a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldați care pleacă la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puțin pe acei pe care-i cunoșteau și acum erau tot în autocar, observară că printre turiști se afla și domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
cu diferența că shopping-ul era ba la München, ba la Milano sau la Paris. Oricum, ultima seară au petrecut-o în același hotel din Budapesta dar, după cazare, turiștii erau invitați la o croazieră romantică pe Dunăre. Prin urmare „fetele mele” au servit un scurt în cameră apoi s-au regalat cu o cină de vis pe puntea vaporului. Domnii erau parcă puțin melancolici, vinul de Tokai predispunea la visare, iar mami plină de vervă, ducea, mai mult singură, o
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CUVINTE HAINE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Pe-o plajă mai pustie, lângă dig, Umbla o fată goală și fierbinte Ce tremurând mi se plângea “Mi-e frig”. Și-atunci am îmbrăcat-o în cuvinte. I-am pus pe umeri două substantive, Pe sâni i-am pus un adjectiv - superb, La mijloc prepoziții, mai lascive, Iară mai
CUVINTE HAINE de DAN NOREA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383734_a_385063]
-
cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură. Aruncă o privire înăuntru. Nu vedea nimic. Atunci a dus mâna în scorbura adâncă, până a dat de ceva inventar al veveriței. Acolo, degetele fetei au atins ceva mătăsos la pipăit. Când a scos acel lucru, ce credeți că a fost? Unul din pampoanele ei! L-a găsit și pe celălalt, tot acolo. Deci veverița era hoața care a lăsat-o fără pampoane. Coborî din
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Coborî din pom, duse scara la loc. Vra' să zică de asta era așa de leneșă una din veverițe! Era pregătită să nască pui. Acum știa și de ce i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
trecu vara. Liliana plecă la școală. Mai venea și în celelalte vacanțe la bunici, prima ei grijă era să vadă veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți pui? Între timp, fata crescu înăltuță, deveni domnișoară, elevă de liceu. Când veni la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat lângă un gard. S-a dus să-l vadă. Iată și
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Delia s-a împăcat cu fostul soț așa că îi spuse: — Ai posibilitatea să te întorci acolo, la tine, să te muți cu probabil viitorul tău soț. Delia avea o situație foarte bună, o clientelă serioasă, un nume, o școală pentru fată, un oraș pe care l-a îndrăgit. După un număr de ani nu se mai face ușor reintegrarea în altă societate. Nu mai era tânără și nu avea curajul unui nou început. Și, desigur, îndrăgise locuința, chiar dacă amintirile curgeau în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
fiicei sale și încerca să spere că va fi mai bine decât prima oară. — Vino, Delia! Poate e bine! Nu ai venit acasă de prea mult timp și poate mai rămâi cu noi. Lasă-ți ordine la cabinet! Dar cu fata? Ce faci cu Cristina? Zăpăcită, Delia uită de fiică. O impresionase vestea primită. Da, era un om în vârstă tatăl lui Anton, dar și el și-ar fi dorit poate, să participe la schimbările din viața fiului său. — Cristina, vino
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
să nu se grăbească să intre la Conservator. Simțea că un nou început pentru Carmen ar fi un sfârșit pentru el. Încă nu putea renunța la ea, o iubea. Făcuse o adevărată obsesie pentru frumoasa Carmen. Adevărul crud era că, fata merita să fie iubită. Avea o voce de aur. Cânta minunat. Cele două însușiri, vocea și studiile muzicale în liceul de profil, îi deschideau un drum plin de succes. Poate! Deocamdată și ea se lăsă prinsă în mrejele acestei iubiri
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
ce a ieșit! Desigur, femeia nu s-a gândit că nepoata ei își va schimba rolul, devenind din profesoară, metresă. La câteva zile după sosirea Deliei acasă o sună Cristi. Începu să îi reproșeze că nu are suficientă grijă de fată și că i-o va lua, dacă se mai întâmplă. Au discutat destul de tăios, Cristi uitând că Delia i-a fost soție ani buni și că au avut o familie reușită. Acum îl conducea orgoliul și dorința nestăpânită de a
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
e vremea să cedeze. Își va căuta o altă casă, nu are altă soluție. Cristina va fi supărată, dar va veni la tatăl ei conform hotărârii judecătorești. Voi căuta o agenție imobiliară, să mă orientez. Într-una din zilele când fata îi spuse că după ce a ieșit de la școală a urmărit-o un domn, s-a hotărât să-i caute o supraveghetoare. Dădu anunț la ziarul local. Întrebă două colege de breaslă, o rugă pe secretară, poate aude de o persoană
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383753_a_385082]
-
de legătura lui cu florile (care în viziunea lui sunt femei delicate, dar care se ofilesc foarte ușor), Florian este un observator atent al realității și totodată un justițiar. Când întâlnește niște traficanți de carne vie care profitau de unele fete tinere și trăiau pe spinarea lor, tânărul Florian le eliberează din ghearele proxeneților, inclusiv pe fata pe care o răpiseră aceștia, înfășurând-o într-un covor. Nu întâmplător, autoarea a ales pentru fata salvată, numele de Luminița. La cules de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
foarte ușor), Florian este un observator atent al realității și totodată un justițiar. Când întâlnește niște traficanți de carne vie care profitau de unele fete tinere și trăiau pe spinarea lor, tânărul Florian le eliberează din ghearele proxeneților, inclusiv pe fata pe care o răpiseră aceștia, înfășurând-o într-un covor. Nu întâmplător, autoarea a ales pentru fata salvată, numele de Luminița. La cules de prune intervine și un alt personaj, Prietena soției bolnavului X, aceasta având un rol episodic. Povestea
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
de carne vie care profitau de unele fete tinere și trăiau pe spinarea lor, tânărul Florian le eliberează din ghearele proxeneților, inclusiv pe fata pe care o răpiseră aceștia, înfășurând-o într-un covor. Nu întâmplător, autoarea a ales pentru fata salvată, numele de Luminița. La cules de prune intervine și un alt personaj, Prietena soției bolnavului X, aceasta având un rol episodic. Povestea are un tâlc, pe care îl descoperim în Actul III, când Luminița și Florian, care se întâlnesc
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
silit să muncească pentru a-și întreține familia, devenit fără voie, stâlpul casei. Toate discuțiile dintre personaje se leagă de un punct, devenit element esențial. O scenă aproape romantică în parc, între Tătulea și Lola, deveniți instantaneu de nedespărțit, iar fata, angajându-se să aibă grijă de frățiorii băiatului. Actul III are ca décor o sală de dans unde oamenii străzii au organizat un bal. Lola e prezentă și ea. Aici se întâlnesc toate “punctele” de la care a început povestea, și
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
pe care îl vor scrie în eseul de a doua zi, cu titlul semnificativ: “Viața e ca o pâine”. “De ce oamenii trăiesc cu nostalgia copilăriei?” - este o altă piesă într-un act, din cuprinsul acestei cărți. Personajele sunt: M, N, Fata, iar decorul, o grădină cu meri în spatele căreia se află un nuc uriaș și un tei. E toamnă și N. privește nostalgic, căderea frunzelor ruginii. N. ascultă și simte durerea toamnei că în curând își va pierde frumusețea și culorile
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei are un talc: îi face să descopere că “Până și toamna e
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat nevoie să te întorci în copilărie, poți să o porți cu tine în orice moment”. Jocul celor trei are un talc: îi face să descopere că “Până și toamna e un joc al copilăriei”. Piesa “Oglinda” - la fel de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]