3,310 matches
-
existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
izolare sub conducerea șogunilor din perioada Edo a ajuns la sfârșit atunci când țara a fost forțată să se deschidă comerțului în urma intervenției americane din 1854. Anii de după Restaurarea Meiji din 1868 și prăbușirea Șogunatului a transformat Japonia dintr-o societate feudală într-un stat industrial modern. Japonezii au trimis delegații și studenți din întreaga lume, în scopul de a învăța și a asimila artele și științele occidentale, nu numai pentru a evita ca Japonia să intre sub dominație străină, dar și
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului - filiala Vâlcea, unde a funcționat până în iulie 1987, când a fost pensionat. În anul 1982, a susținut teza de doctorat la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din București, cu subiectul: "Evoluția marelui domeniu feudal mânăstiresc din județul Vâlcea în perioada 1700-1821". Debutul publicistic a avut loc în anul 1951 la ziarul “Munca”. A publicat peste 250 de articole, iar în cele 14 volume (în colaborare), a dat la iveală știri, informații, de ordinul miilor
Corneliu Tamaș () [Corola-website/Science/322137_a_323466]
-
numeroase puteri străine, în timpul lungii și adesea dramaticei sale istorii. De la sfârșitul secolului XIII, a fost fortăreața și casa pentru familia Grimaldi, prima care l-a cucerit în 1297. Cei din familia Grimaldi au condus la început regiunea că lorzi feudali, apoi din secolul XVII că prinți suverani, dar puterea lor a rezultat adesea din înțelegeri fragile cu vecinii lor mai mari și mai puternici. Astfel, în timp ce alți suverani europeni construiau palate luxoase, moderne, renascentiste sau în stil baroc, politică și
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
În epoca reformatorului Zoroastru (660 - 583 î.Hr. sau 630 - 553), sistemul religios al epocii a fost condensat în opera Avesta, lucrare importantă pentru istoria culturii. După căderea Imperiului Persan sub dominație arabă, turcă și apoi mongolă, se instituie un regim feudal, iar literatura se centrează în domeniul celei de curte. Prin epopeea sa de peste o sută de mii de versuri, Șah-Namé, poetul Firdoùsi reconstituie trecutul real sau legendar al poporului persan. Scenele de război, dar și cele de dragoste dau epopeii
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
coastele Groienlandei. În anul 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al Normandiei și urmaș al lui Rollo, pregătește un mare atac împotriva Regatului Anglo-Saxon, pe care îl cucerește și întemeiază Regatul Angliei. Acest eveniment a marcat sfârșitul Epocii vikingilor și începutul Epocii feudale.
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
fi administrată în continuare de organele centrale ale puterii din Regatul Ungariei. Structurile administrative ale voievodului Transilvaniei s-au dovedit improprii administrării statului, iar Gheorghe Martinuzzi a stabilit o nouă structură a puterii și a înființat curtea de la Gyulafehérvár.. Stările feudale și-au pierdut cu această reorganizare orice influență asupra treburilor statului. Sașii, deși cu o atitudine prohabsburgică, au încetat să se manifeste activ din punct de vedere politic și au adoptat o poziție de opoziție pasivă. Péter Haller, magistratul regale
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
fusese invadată de Guillaume și Guaimar al IV-lea de Salerno la începutul anilor '40, iar Drogo îl instalase pe ambițiosul Guiscard acolo la începutul anilor '50. Totuși, cariera timpurie a lui Robert în Calabria a fost marcată de lupte feudale și dispute interbaroniale, iar nu în organizarea supunerii populației grecești. Robert și-a început domnia sa în calitate de conte printr-o campanie imediată asupra Calabriei. Aceasta a fost întreruptă pentru scurtă vreme atunci când el a participat la conciliul de la Melfi din 23
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
moartea lui Sergiu la încorporarea Neapolelui în Regatul Siciliei. Se pare că nobilimea a exercitat autoritatea în perioade de interimat; s-a presupus adeseori că aceasta a fost perioada de încheiere a independenței napolitane față de dominația normandă. Pe parcursul acestei perioade, feudalii normanzi au apărut pentru prima dată în regiunea Neapolelui, cu toate că pisanii, inamici față de Roger al II-lea, au susținut independența Neapolelui, probabil până către 1139. În acel an, Roger a reușit să absoarbă ducatul în cadrul regatului său. Papa Inocențiu al
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
creștinătatea latină a înlocuit treptat tradiția greco-bizantină din Sicilia. În procesul de înfeudare dintre 1072 și 1092, nu s-au creat mari fiefuri nedivizate. Vasalii, fie că erau normanzi, francezi sau italieni, își datorau beneficiile direct către conte. Nicio răscoală feudală de mari dimensiuni nu a izbucnit împotriva contelui Roger. În 1091, pentru a evita un atac al sarazinilor din Africa de Nord, Roger a pus la punct o flotă cu scopul de a cuceri Malta. Vasul pe care care afla Roger a
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
, sau este o epocă de unificare politică în istoria Japoniei, care a durat de la sfârșitul perioadei de instabilitate și fărâmițare feudala (Perioadă Țărilor Beligerente) până la instituirea shogunatului lui Tokugawa (Perioadă Edo). Această perioadă cuprinde aproximativ anii 1573 - 1603, timp în care Oda Nobunaga și succesorul său, Toyotomi Hideyoshi, au impus ordinea în fața haosul rămas după prăbușirea "Shogunatului Ashikaga" (Perioadă Muromachi). Numele
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
prăbușirea "Shogunatului Ashikaga" (Perioadă Muromachi). Numele acestei perioade este luată din castelul lui Nobunaga, Castelul Azuchi (în orașul de azi Ōmihachiman, prefectura Shiga) și castelul lui Hideyoshi, Castelul Momoyama (de asemenea, cunoscut sub numele de Castelul Fushimi), în Kyoto. Perioadă feudala a istoriei japoneze, a fost dominată de două puternice familii regionale (daimyo) și de dominarea militară a războinicilor și se întinde între secolele al XII-lea și al XIX-lea. Acest interval de timp se divide în perioade mai mici
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
normand din Dinastia Hauteville stabilit în sudul Italiei, devenit duce de Apulia și conducător efectiv al Italiei de sud de la 1085 până la moarte; spre deosebire de domnia tatălui și antecesorului său, cea a lui Roger a fost caracterizată mai degrabă prin anarhie feudală. Roger era fiul ducelui Robert Guiscard de Apulia, cuceritor al sudului Italiei și al Siciliei cu cea de a doua soție a sa, longobarda Sichelgaita. La moartea lui Guiscard, ambițioasa mamă a lui a manevrat lucrurile astfel încât succesiunea să îi
Roger Borsa () [Corola-website/Science/328235_a_329564]
-
de Edessa, se presupune că Balduin i-ar fi promis lui Bohemund și coroana Ierusalimului, însă se poate ca cronicarul să o confunde pe Alice cu sora sa mai mare, Melisenda de Ierusalim, care și ea se căsătorise cu un feudal din Occident, Fulc al V-lea de Anjou, cam în aceeași perioadă. În 1127, Bohemund a asediat și capturat Kafartab, ucigând pe toți locuitorii acestuia. El a mai atacat și Shaizar, poetul și cronicarul arab Usamah ibn-Munqidh, participant la eveniment
Bohemund al II-lea de Antiohia () [Corola-website/Science/328256_a_329585]
-
său Roger a căzut ucis de o săgeată rătăcită (deși Falcandus, mereu gata să pună sub semnul întrebării caracterul lui Guillaume I, consideră că regele i-ar fi pricinuit fiului său o lovitură cauzatoare de moarte). Eliberat astfel de revoltele feudale, Guillaume a încredințat guvernarea regatului oamenilor crescuți la "școala" lui Maio, creând un fel de triumvirat: marele protonotar, Matei de Ajello; contele Silvestru de Marsico, care și moștenise proprietățile lui Maio; și episcopul Palmer de Siracusa, ales, dar neconsacrat. Acești
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
noua sa posesiune; ca urmare, el nu a căutat să primească titlul princiar din partea împăratului bizantin (față de care depusese jurământ de supunere pe când se aflase la Constantinopol, ca și ceilalți cruciați), și nici din partea nimănui care să îi impună obligațiile feudale. Între timp, o epidemie necunoscută s-a răspândit în tabăra cruciaților, una dintre victime fiind legatul Ademar de Le Puy. Primul principe de Antiohia, Bohemund I a fost capturat în urma unei bătălii contra danișmenizilor în 1100, regent devenind nepotul său
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
fost ales episcopul ortodox Procopie Ivașcovici, vicepreședinți, canonicul greco-catolic Mihail Naghi din Lugoj și Gheorghe Popa de Teiuș, ca director prim a fost ales Anton Mocioni, iar ca director secund Sigismund Popovici. Revoluția de la 1848 a dus la desființarea relațiilor feudale, generând un relativ progres economic al românilor transilvăneni, ceea ce a dus în planul vieții colective o sensibilă ascensiune socială a comunităților românești, astfel înființarea unor instituții culturale care să racordeze comunitățile sătești la actul de cultură a fost, oarecum, natural
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
a reprezentat o serie de conflicte de natură feudală de la jumătatea secolului al XIII-lea dintre copiii contesei Margareta a II-a de Flandra. Obiectul l-a constituit succesiunea comitatelor de Flandra și de Hainaut, primul fiind un fief al regelui Franței, iar cel de al doilea al regelui
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
Rusia Kieveană, ambele puteri cărora nu le plăceau haosul din Polonia. Cazimir a introdus o formă mai matură a feudalismului și a ușurat povara de finanțare a unităților militare de mari dimensiuni din trezoreria ducelui, amplasând războinicii lui pe moșiile feudale. Confruntându-se cu distrugerea Poloniei Mare, după expediția Ceha, Cazimir a mutat curtea sa la Cracovia, înlocuind vechile capitale Piast din Poznań and Gniezno; Cracovia a funcționat ca și capitală a națiunii pentru mai multe secole. Fiul lui Cazimir, Boleslav
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
a făcut posibilă crearea Neumark-ului și a atins consecințe negative asupra integrității graniței de vest. În sud-est, Leszek a fost în imposibilitatea de a păstra supremația Ploniei în zona Halych de Rus. Statutul social devenea din ce în ce mai bazat pe bunuri financiare feudale. Acestea includeau terenurile controlate de prinții Piast, rivalii lor care dețineau terenuri și entități precum biserici, până la clasa cavalerilor; munca varia de la oameni "liberi", iobagi și sclavi (achizitionați sau deținuți de război). Statul superior de feudali, în primul rând Biserica
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
bazat pe bunuri financiare feudale. Acestea includeau terenurile controlate de prinții Piast, rivalii lor care dețineau terenuri și entități precum biserici, până la clasa cavalerilor; munca varia de la oameni "liberi", iobagi și sclavi (achizitionați sau deținuți de război). Statul superior de feudali, în primul rând Biserica, au putut să dobândească imunitatea economică și juridică, care îi scutea de la obligațiile economice (impozitarea). Conflictele civile și invaziile străine, cum ar fi invaziile mongole din 1240-1241, 1259-1260 și 1287-1288, au slăbit și depopulat mai multe
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
divizată. Depopularea și creșterea cererii de forță de muncă în economie, a cauzat o imigrație masivă de țărani din Europa de Vest, cea mai mare parte fiind coloniști germani. Germania, Polonia și alte așezări rurale noi au fost o formă de încheiere feudală cu imunitătea iar legile orașelor germane erau folosite deseori ca baze juridice. Imigranții germani erau, de asemenea, importanți în creșterea orașelor și în stabilirea clasei burghezilor polonezi; au adus cu ei legile din Europa de Vest și obiceiuri pe care polonezii le-
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
din zona occidentală s-au convertit sau au fost exterminați. Războaiele teutonilor cu Polonia și Lituania au continuat în secolele XIV și XV. Statul teuton din Prusia, populat de așezămintele germane în secolul al XIII-lea, a fost revendicat de feudali și protejat de către papi și Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a reunifica statul polonez. Cele mai importante încercări anterioare au fost activitățile
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
III-lea al Ungariei. Bernard și Judith au avut patru copii cunoscuți: Atunci când ducele Ulrich al III-lea a murit fără moștenitori direcți, fratele său Filip a emis pretenții asupra domeniilor din Carintia și Carniola și chiar a obținut titlul feudal de la regele Rudolf I al Germaniei în 1275. Cu toate acestea, Filip nu a reușit să obțină câștig de cauză în fața vărului său primar, regele Ottokar al II-lea al Boemiei, care în 1268 semnase un tratat de moștenire cu
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]