9,442 matches
-
reducind valve) și prin aceasta o extensie a conștiinței. 278 Vezi Robert E. Ornstein, The Psychology of Consciousness, San Francisco, 1972, 19-42. 279 E.M. Forster a atras deja atenția asupra acestui aspect: "Ei bine, în ce sens diferă populațiile din ficțiune de cele reale? [...] nu au nevoie să aibă glande, de pildă, în timp ce toate ființele umane au glande", Aspects of the Novel, New York, 1927, 81. 280 J. Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man, r. Portret al artistului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Jiu, realizat în urma unei stăruitoare documentări (date culese în biblioteci și arhive, din documente publicate și inedite, din presa timpului, ca și prin reproducerea de largi paragrafe din lucrări de specialitate, din memoriale, jurnale și corespondențe de război). Partea de ficțiune sau produsă cu participarea vădită a ficțiunii aduce în Muntele speranței mai ales medii civile din Capitală. Figura dominantă e scriitorul Mateiu I. Caragiale, înfățișat cu numele Matheiu Carabela. Client perpetuu al localurilor, „crai”, fără nici o asemănare cu cei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
culese în biblioteci și arhive, din documente publicate și inedite, din presa timpului, ca și prin reproducerea de largi paragrafe din lucrări de specialitate, din memoriale, jurnale și corespondențe de război). Partea de ficțiune sau produsă cu participarea vădită a ficțiunii aduce în Muntele speranței mai ales medii civile din Capitală. Figura dominantă e scriitorul Mateiu I. Caragiale, înfățișat cu numele Matheiu Carabela. Client perpetuu al localurilor, „crai”, fără nici o asemănare cu cei din Craii de Curtea-Veche, insațiabil vânător de zestre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
opune cel fatalist extrapolat cu nerușinare din De Sanctis; lecturii urbane - care nu poate fi decât modernă, chiar dacă are un caracter agnostic și sociologic - i se opune cea pur scolastică a lui Pascoli și a lui D’Annunzio etc., etc. Ficțiunea, însă, este unică. Toți cei care au inventat aceste teme frumoase au respectat un tradiționalism și un reformism de tip clasic, punându-se de acord în a nu recunoaște că termenii de referință sunt lipsiți complet de orice legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Italia după 1968 nu este chiar atât de complicată. Acest adevăr - iar asta se simte cu o precizie absolută - se află în spatele unui mare număr de intervenții inclusiv jurnalistice și politice, și nu în spatele unei doze de imaginație sau de ficțiune ce caracterizează intervenția mea. Ultimul exemplu: este clar că adevărul presa, cu toate numele sale, în spatele editorialului din Corriere della Sera din 1 noiembrie 1974. Probabil că jurnaliștii și politicienii dețin și probe sau, cel puțin, indicii. Acum, problema este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
celelalte scrieri pentru a înțelege Scrisorile. Am umplut la modul romanesc lacunele și lungile pauze dintre scrisori. Am făcut reconstrucții și am stabilit legături; am făcut presupuneri și am încercat să interpretez, exact așa cum se face cu o lucrare de ficțiune, relațiile sale cu realitatea autobiografică și cultura. Are ceva neplăcut, parcă puțin soios persoana care spune „eu” scriindu-i aceste scrisori propriei sale mame. Firește, fără s-o vrea și în ciuda sentimentelor sale filiale bune și duioase. Toată prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
facem prieteni pe Cioran și Sábato, apropiindu-ne, astfel, de concepția lui Nietzsche, care vedea o legătură strânsă între filosof și scriitor. Scriitorul este văzut de filosoful german că un iubitor al formei, "un alchimist al iluzoriului", un țesător de ficțiuni așa îi vedea Platon pe poeți, de aceea a și propus expulzarea lor din cetate -, în timp ce filosoful înseamnă înțelepciunea, căci negociază cu idei și concepte și are ca obiectiv căutarea adevărului. Din această perspectivă, este "mai filosof", am putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e greu să le separi de române, ceea ce subliniază încă o dată caracterul dual al autorului; cele două laturi ale personalității sale sunt exprimate în fiecare din cele două categorii literare abordate: teoriile din eseuri sunt opera omului de știință, în timp ce ficțiunile sunt scrise de o ființă neliniștita, obsedată de fantasme care emană din regiunile cele mai profunde ale inconștientului uman. Unul din motivele ce se repetă în gândirea lui Sábato este conceptul de criză; viața lui Sábato înseamnă un șir de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Parisul. O dată cu Sarmiento 10, asistăm la un discurs despre Paris propriu Americii Latine din acea epoca. Autorul călătoriilor prin cele trei continente descrie, euforic, un Paris "care fierbe, viermuiește", dar care, cunoscându-l pe viu, pierde din misterul alimentat de ficțiune. În una din scrisorile pe care le dedică impresiilor asupra capitalei artelor, Sarmiento deplânge pierderea iluziei unui Paris "altfel" decât și-l imaginase: Dacă îmi vedeți prietenele din Santiago, spuneți-le din partea mea că nu l-am găsit aici pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iubim și suferim. De aceea, crede Sábato, "în vremuri de criză totală, numai artă poate exprima neliniștea și disperarea omului, deoarece, spre deosebire de celelalte activități ale gândirii omului, ea este singura ce-i captează în totalitate spiritul, mai ales prin marile ficțiuni care ajung să pătrundă în spațiul sacru al poeziei. Creația este acea parte a simțirii pe care am cucerit-o în lupta cu imensitatea haosului"24. Schimbarea în proza latino-americană din prima jumătate a secolului trecut este totală, atât la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
clasă socială din care face parte personajul, de varietatea locurilor și regiunilor, nu se mai folosește în exces limbajul direct, literar. Intrigă românului este înlocuită de intervenția directă a personajelor și a naratorilor, care devin vorbitori simultani. În ceea ce privește românul că ficțiune totală, este vorba de o ruptură de realitatea circumstanțiala, noii scriitori se lansează pe drumul imaginației și magiei, inventând locuri, nume și personaje, cu exemplul sugestiv al lui Márquez în O sută de ani de singurătate. În ciuda detractorilor acestui fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
adăugat siguranță maturității și, totuși, sistemul narativ a suferit un proces (...) de extindere și diversificare, (...), o diminuare de atitudine și coerentă" 38. Românul latino-american al ultimelor decenii ale secolului al XX-lea a răspuns așteptărilor europene, cultivând un tip de ficțiune care le fixează și le structurează, îi dă intelectualului și cititorului european ceea ce dorește să guste, astfel că se asigura continuitatea între orizontul anterior de așteptări și cel nou, printr-un discurs "mundonovista" 39, care explică realitatea magică a latinoamericanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
același timp, ar trebui să se transforme cel de al doilea component al succesului acestei literaturi în Europa și în lume în general, si anume, orizontul realist magic, care, mai devreme sau mai tarziu, s-ar pierde în oceanul de ficțiune mondială. Se poate vorbi despre rezistență cititorului, dar și a intelectualului de azi, în fața oricărei schimbări, inclusiv în ceea ce privește genul de literatură cu care s-a obișnuit. Schimbarea obișnuințelor marelui public nu pare sarcina ușoară, după cum nici în materie de gusturi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eu argentinian. Mi-am cumpărat niște dicționare de argentinisme, unde aveam acces la cuvinte pe care azi cu greu le mai deslușesc: madrejón, espadana, estaca, pampa"48. Referindu-ne tot la Borges, în opoziție cu postura proprie recunoscută anterior, autorul Ficțiunilor a fost catalogat la un moment dat de "scriitor rătăcit prin America Latină, născut accidental în Argentina". Dorind să fie universal în alegerea tematicii și în relatarea acestora, a fost acuzat de "dedat străinilor"49, însă, la o lectură atentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
viața. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește"31. Că și Nietzsche, Cioran pare să jinduiască după experiență după care traim mai bine cu minciună decât cu adevărul și putem să duram atât cât durează provizia noastră de ficțiune, capitalul nostru de minciuni. Doar petele, opacitățile lucidității ne salvează, spune Cioran; dacă ar fi transparență, l-ar goni pe nebunul din noi, pe cel căruia îi datorăm tot ce-i mai bun în iluziile și conflictele noastre. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rodnicia pământului de fecunditatea femelei, așa cum leagă aratul de bărbat, care ara femelă și o deschide pentru maternitate: a ara pământul este simbolul copulației în vise și mituri. Iubirea pentru Sábato este o formă de absolut, iar unele personaje din ficțiunile sale se salvează prin iubire. Spune Marină Gálvez Acero că E. Sábato este un poet al iadului care are încredere în paradis, că este un om care are speranța în "viitor, în creația umană, în istorie, de fapt, în cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
niciodată nedreptatea și, pentru mine, faptul că un copil moare de foame, pune sub semnul întrebării existența lui Dumnezeu"37. Regăsim în această atitudine a lui Sábato admirația sa față de Sartre, care, în aprilie 1964, și-a renegat opera de ficțiune, spunând într-un reportaj că un roman că Greață nu are sens dacă în oricare parte a lumii un copil moare de foame. Chiar dacă Sartre a continuat să creadă, spune Sábato, ca oamenii sunt niște "animale sinistre", a susținut că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
simțea repulsie față de spiritul științei, pentru că era inumana, prea abstractă: "Fetișismul științific îl scotea din sărite în măsura în care ignoră ceea ce este fundamental, primordial pentru ființă umană"5. O dată găsit, a devenit o obsesie, de care a încercat să se elibereze scriind ficțiuni. Crede că "artistul este, prin excelență, unic, pentru ca, datorită incapacității sale de adaptare, a revoltei sale, datorită nebuniei sale, păstrează, în mod paradoxal, atributele cele mai frumoase ale ființei umane"6. Ce mai contează că, uneori, acesta, adică artistul, exagerează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
omul concret decât orice birocrat plicticos dintr-un minister oarecare."7 Că și romanticul Novalis, care exalta noaptea, cu încărcătură ei de mister și magie, că singura în măsură să ne poarte spre viața adevărată, Sábato a optat pentru magia ficțiunii: "În fiecare din aceste ocazii, am scos la iveală motivațiile acelea ascunse care îl fac pe om să scrie cu seriozitate, dar și cu teamă, despre ființe și evenimente care nu aparțin lumii reale și care, printr-un curios mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
paginilor scrise, de multe ori, "reușind" să le distrugă fără remușcări, prin foc, ca să nu mai rămână nimic din gândurile înspăimântătoare așternute acolo, împins de "o propensie autodestructivă", deoarece constată că "toate paginile erau imperfecte și proaste, pentru ca, atunci când scriu ficțiuni, acționează asupra mea forțe care mă obligă să tac și altele care ma împiedica să am îndoieli. De unde și aceste asperități, aceste inegalități, aceste fragmente contrafăcute pe care le poate descoperi orice cititor avizat"9. Sábato nu a ascultat de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
gândurile în legătură cu ceea ce vreau să fac în viață, apoi scriu pentru că am convingerea că scrisul meu poate servi unor tineri care, ca și mine la vremea respectivă, își caută adevăratul drum că scriitori, ca să-i ajut să înțeleagă ce înseamna ficțiunea și cum se scrie această; scriu, în același timp, pentru cititorii mei, preocupați să aprofundeze ceea ce înseamnă concepția generală despre literatura și existența. (...)"21 Oricum, cititorul, avertizează Sábato în Abaddón, El Exterminador, nu se va găsi în fața unor idei și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deja ciudat, însă, dacă o face un romancier, care știe până la ce punct aceste ființe nu au existat decât în sufletul creatorului lor, este o probă de cat de puternică este arta în fața vestitei realității"48. Sábato scrie române de ficțiune, cu personaje purtătoare de absolut, ca María, Marcelo, Carlos sau soldații generalului Lavalle 49, toți glorificatori intransigenți ai purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
descumpănește și enervează", remarcă Cătănia. Ceea ce scrie Sábato este ca un jurnal de scriitor, pentru că reflecțiile sale nu sunt a priori și nici teoretice, ci sunt rodul îndoielilor și al nenumăratelor întrebări pe care și le-a pus, pe masura ce scria ficțiuni, "discutând cu mine însumi și cu ceilalți despre cum trebuie să scrii o literatura națională"111, mărturisește Sábato. Cel care îl citește știe că nu se află în fața unei expuneri gratuite de idei și doctrine, ci a frământărilor și îndoielilor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
propria înfățișare, de aceea scrisul este pentru Sábato "sfâșietor, o obscură pedeapsă"118, o îndeletnicire ce nu lasă loc răgazului și clipelor de pace sufletească, de acord cu crezul sau: "scriitorul are un singur angajament: cel față de adevăr 119. În ficțiune, eroul sau este, fără îndoială, Don Quijote. Am parafrază spunând că Don Quijote este Sábato însuși, pentru care, deși e îngrozitor să-ți dai seama de acest lucru, "viața se scrie pe maculator și nu mai putem să o trecem pe curat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de absolut, care va supraviețui prăbușirii templelor, ca și dispariției religiei pe pamant" sunt cuvintele unui filosof a cărui luciditate este produsul neliniștilor și tortúrilor interioare. Sunt convins că durerea să metafizica s-ar fi ușurat dacă ar fi scris ficțiuni, pentru că acestea au un caracter catharctic și pentru că problemele grave ale condiției umane nu intră în categoria de coerență, ci sunt accesibile numai exprimării mitopoetice, contradictorii și paradoxale, așa cum este însăși existența noastră. Când ești trist, totul se pune la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]