6,812 matches
-
să se retragă de la Academie 30. Retragerea sa a coincis cu un moment decisiv pentru destinul instituției, abolirea Academiei Române la 8 iunie 1948 și înlocuirea ei cu Academia Republicii Socialiste Române, instituție la discreția factorului politic și cu un program fidel noului regim 31. În sesiunea generală a Academiei Române din 8 iunie 1948, convocată și cu ocazia preluării de către Traian Săvulescu a Secretariatului General al Academiei, el releva rolul pe care l-a îndeplinit Lapedatu în cadrul înaltului for, precizând următoarele: ,,A
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
părți după fiecare regulă). Aveți unele întrebări înainte de a începe medierea? După ce ai exersat acest mesaj, roagă colegii să-ți dea un feed-back despre reușită ta. Analizează performanța colegilor si cea personală nu numai din punct de vedere al repetării fidele a conținutului mesajului, dar si din punct de vedere al transmiterii lui eficiente (ai avut contact vizual cu părțile, ai acordat atenție egală ambelor părți, ai fost atent la reacțiile lor etc.). Discutați cu elevii ce a fost ușor si
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3137]
-
Împărat de a accepta crucea. Si astfel poema se poate citi și În această grilă păgînă. Fata de Împărat a refuzat simbolul cristic, ratînd astfel și transcendența, căzînd cu beatitudine În brațele pajului, În non credință sau cel puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un botez in imensa cristelniță care este marea. Trecînd de proba acvatică, fiind acum domolit, potolit și avînd unul din Însemnele consacrării poate să se Înfățișeze fetei. Marea a spălat caracterul stelar. Apa are
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema. Ceea ce spunea nu era niciodată banal.“69a Partenerii favoriți de discuție filozofică erau pentru Wittgenstein nu profesorii, profesioniștii domeniului, ci oamenii tineri pe care îi alegea îndeosebi dintre studenții săi fideli. Erau persoane foarte inteligente, dar, totodată, ființe profund oneste pentru care căutarea autenticității prima în raport cu interesul pentru succes, prestigiu și carieră. Se distingeau prin simplitate și firesc în tot ce spuneau și făceau, prin lipsă de afectare și pretenții, nu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o expresie fidelă a gândurilor lui Wittgenstein și amplificată apoi de interesul acordat Tractatus-ului în Cercul de la Viena și în alte grupuri cu o orientare asemănătoare. În realitate, modul cum vedeau empiriștii logici viitorul filozofiei poate fi apreciat drept un fundal contrastant adecvat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi unul din cele la care va ține cel mai mult. Cu certitudine, numărul instituțiilor derivate din feudalitate care se prelungesc încă în secolul al XIV-lea este considerabil, dar regimul seniorial rămâne mort definitiv. Vechea metodă de dominare prin fideli și vasali nu mai este decât o amintire a trecutului. S-a depășit timpul în care jurământul personal de fidelitate constituia resortul vieții publice. Europa secolului al XIV-lea nu mai este o Europă feudală. Începând din a doua jumătate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
adunarea Statelor Generale de la Tours, îi vor inspira și pe adepții monarhiei temperate în secolul al XVII-lea. Dar membri Statelor Generale nu au știut să-și asume rolul de "gardieni ai suveranității" și au rămas în continuare doar supuși fideli. Ludovic al XII-lea (1498-1515), Francisc I (1515-1547) și Henric al II-lea (1547-1559) au înlocuit Statele Generale cu Adunarea Notabililor, iar simpla iluzie a convocării stărilor la Orlèans în 1560, arată incompatibilitatea existentă atunci între acestea și alte instituții
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
că de atunci înainte "voința lor unanimă trebuie să-l oblige pe rege"204. Le Tiers états, care în Statele Generale se situa pe poziție de egalitate față de cler și nobilime (cu excepția adunării din anul 1357), a rămas tot timpul fidelă principiului independenței celor trei stări. Jean Bodin a demonstrat că în toate regatele creștine un vechi obicei impunea că două stări nu pot vota niciodată contra celei de-a treia 205. Cu toate acestea, lipsa solidarității instituționale va fi una
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Consiliului celor 15, prin care baronii se angajau să se supună regimului comun al judecătorilor regali, iar în luna octombrie a aceluiași an va impune Prevederile de la Westminster 224. Concesiile, favorabile stărilor mijlocii, au împărțit baronii în două tabere: unii, fideli regelui, ceilalți lui Simon de Montfort. Consecința a fost izbucnirea "războiului baronilor". Întors din Franța, unde a stat între 14 noiembrie 1259 și 23 aprilie 1260, încheind și pacea cu Ludovic al IX-lea225, hotărât să restabilească puterea monarhică, Henric al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
supune, prin măsuri aspre, nobilimea rebelă și turbulentă. La rândul său, în Aragon, Ferdinand reușește să dezbine adunările orășenești. Se va reorganiza Consiliul regal (1480)288, având drept consecință restrângerea rolului marii nobilimi și creșterea celei a legiștilor (letrados), executanți fideli ai voinței regelui, care organizează reformele administrative. Libro de Montalvo (1485) reprezintă prima codificare a legilor spaniole. Regalitatea va interveni în alegerile municipale, instituind în orașe reprezentanți cu atribuții judecătorești, fiscale și administrative ai puterii centrale (corregidores). Începea lupta împotriva
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nou Cortèsurile la St. Iacob de Compostella, pentru a cere votarea unor subsidii, câțiva reprezentanți ai orașelor și cetăților au refuzat să le aprobe. Iritat, fiind și sub presiunea timpului, Carol I a mutat adunarea la Coruńa, unde prin prezența fidelilor săi va obține subsidiile necesare 292. Regele era hotărât să împiedice repetarea unor acte ostile cerințelor sale, în special în domeniul fiscal. În acest scop va întruni în anul 1525 un Cortès la Burgos, în care a reglementat puterile reprezentanților
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se va dovedi la rândul ei incomodă, în cadrul tendințelor centrifuge manifestate de voievozii puternici și dinastiile create de aceștia. De la 1176 până la 1541 șirul voievozilor va fi neîntrerupt. Voievodul era numit de regele Ungariei 716 dintre cei mai puternici și fideli nobili din Transilvania sau din afara acesteia, în acest din urmă caz urmărindu-se înlăturarea posibilității de a realiza legături puternice în interiorul țării, care să-i permită coalizarea forțelor antimonarhice. Politica regală s-a materializat însă în suprimarea dreptului de liberă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ceilalți dușmani, invizibili, dar nu mai puțin ostili, ai ființei poetice. Prima direcție este vizibilă în textele din primul grupaj al volumului, Prostul satului și visul Îngerului ideologic, acolo unde perspectiva asupra lumii contemporane este aceea, necruțătoare, a unui cronicar fidel al mizeriei, imposturii și kitschului unei lumi întoarse în terMitologie destrămată, numai bună de caricat/ parodiat ("hai la groapa cu termite, vino!/ și pentru noi soarele strălucește/ chiar dacă negru și negru// tot cuminți de-om fi/ n-om fi nici
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Marianei Codruț au trecut și în Ultima patrie (Editura Paralela 45, Pitești, 2007) a poetei. Mai întâi, se remarcă și aici capacitatea de a rescrie aria "vizibilă" a realului, firește, din perspectiva unei noi vederi. Ochiul înregistrator, fie el unul fidel naturii observate, este substituit, în acest caz, de unul cu adevărat integrator, care filtrează, analizează și abia ulterior redă, supunând obiectul perceperii unui proces critic de o rară ascuțime. Cu acuratețe este descris, de pildă, peisajul urban prozaic, devenit, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Botoșani, 1999), se poate astfel decela un soi de centripetism structural. Aceasta, în ciuda faptului că, obedient față de poetica optzecismului teoretizant de început, textul său predilect din Mona-Monada aglomerează tot ceea ce apare, mai întâi pe orizontală, ochiului poetic, inițial similar unei fidele camere de luat vederi, transformate ulterior într-o "oglindă activă, care interpretează văzând și vede interpretând", cum afirma undeva congenerul Nichita Danilov. Mai ales pentru că filtrează totul prin prisma unui neoromantism structural, poetul Lucian Vasiliu își confirmă la rândul său
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
două moduri de reprezentări: directă (teatrală) și indirectă (narativa). După Aristotel, arta reprezentării este o artă a iluziei. În comparație cu românul, care prezintă, teatrul ține mai mult de reprezentare. Conform conceptului tradițional, reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de oricare constrângere și care își inventează singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor dintre femeie și bărbat, adaptarea sau refuzul anumitor roluri: soții fidele sau nestatornice, mame bune sau rele, amante sau soții, fete seduse sau seducătoare, celibatare sau văduve etc. În tradiția occidentală se constată o fractură a cuplului și o confruntare între cele două poluri, masculin și feminin. Pe parcurs, structura duală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Dar pentru femeie viața amoroasă liberă este deseori o capcană, dependentă de bărbatul iubit e aceeași. Paradoxal însă soarta femeii în relația adulterina o repeta pe cea din căsătoria legitimă. În societatea secolului al XIX-lea, soția va fi deseori fidelă amantului. Pe când amantul în titlu, care cere fidelitate, reia, de fapt, locul și infidelitatea soțului. Unele accepta să trăiască în această ipocrizie, făcând din minciună o a doua natură. În marile orașe, mai ales la Paris, femeia egalează bărbatul în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
391 Numeroasele congregații noi care apar dau dovadă de o bogată inventivitate vestimentară în alegerea voalului, gulerului, panglicilor, manșetelor și mânecilor, a culorilor și a țesăturilor. 392 Aceste subiecte artistice devin însă neinteresante când urmează modă în modul cel mai fidel și necreativ, transformându-se dintr-un subiect singular într-un obiect de reproducere în serie (fie chiar și limitată), ștergând hotarul dintre artă și utilitar. 393 " Ce fut alors qu'elle risqua cette fameuse robe, de satin couleur buisson, sur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și Carlo Betocchi. Carlo Bo atrăgea așadar atenția asupra necesității de a analiza operele noilor autori, fixând totodată numele mari ale poeziei anilor douăzeci-patruzeci.123 Grație volumului Ape și pământuri Salvatore Quasimodo se află în atenția mediului literar florentin. Colaborator fidel al revistei 'Circoli', el a publicat târziu în 'Campo di Marte', probabil și din pricina distanței mari ce l-a despărțit de capitală toscana după mutarea în Lombardia. Totuși, cu toate ca locuia la Milano, unde din 1939 începuse să lucreze în redacția
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Italiane Moderne, Bologna, 1970, p. 76. 106 Gilberto Lonardi afirmă că la începutul secolului al XX-lea, în cadrul leopardismului a scăzut numărul de calcuri directe din opera romanticului și s-a trecut de la imitatio la aemulatio. Nu lipsesc totuși imitatorii fideli precum Cardarelli, în versurile căruia se citesc cu claritate preluările lingvistice și suprapunerea servila a tematicii și tonalității: O gioventù, innocenza, illusioni, / tempo senza peccato, secol d'oro! / Poi che trascorsi siete / și costuma rimpiangervi / quale un perduto bene (...) Così
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
le idee come negli anelli le gemme, anzi s'incarnano come l'anima nel corpo, Zibaldone, 2584. El militează și pentru că limba țintă să nu fie forțată să accepte calcuri sau barbarisme. Este de acord cu principiul iluminist al respectării fidele a originalului prin studiul filologic al termenilor și prin căutarea echivalentelor în alte limbi, dar realizează această exigenta în relație cu stilul și semnificația poeziei. Cfr. Giuseppe Natale, "Leopardi: lingua e traduzione", Rivista internazionale di studi leopardiani, III, 2003, pp.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi epuizarea unor resurse, sau umane, sociale, datorită modificării anticipărilor și a sistemelor de valori. În fața unor astfel de limite se produce o nouă dinamică și tendințele se pot schimba. Deci extrapolarea tendințelor actuale nu ne oferă neapărat o descriere fidelă a viitorului. Este nevoie de o perspectivă mai profundă. Trebuie să mergi dincolo de tendințe și să urmărești dinamica de dezvoltare a sistemului în care apar respectivele tendințe. O astfel de cunoaștere este oferită de teoria modernă a sistemelor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
percepută la credite și cea acordată la depuneri) printre cele mai mari din lume. Acest spirit asociativ, cooperativ, e prezent peste tot (pînă și Patronatul cu sindicatele încheind o asociație, nemaiînre-gistrîndu-se o grevă generală din 1898), fiind expresia cea mai fidelă a identității lor naționale. Între individualismul anglo-saxon și etatismul german, scandinavii au adoptat această formulă cooperatistă, asociativă, chiar corporatistă. Aceasta presupune și un spirit de solidaritate extraordinar. Nu există "eu am", ci "noi avem"; deși ființa umană e așezată în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să ne gândim la: o homo intertextualitate, care se referă la raporturile dintre două sau mai multe texte de același tip; o heterointertextualitate, care surprinde raportul dintre texte produse de practici discursive diferite (ibidem, 11). Reeditarea de tip intertextual rămâne fidelă topicii originare sau nu. Christophe Cusset marchează diferența dintre cele două situații: "Vom numi homotaxă caracteristica reluării unui cuvânt, a unei expresii, de asemenea manieră încât să fie păstrată poziția din hipotext. Pe de altă parte, heterotaxa presupune modificarea poziției
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]