3,336 matches
-
devine mentor, îl îndeamnă să studieze la "Harvard University". Având reale înclinații către biologie, încă din primul an de studenție, studiază la laboratorul Bowditch. În 1900 încheie studiile universitare și începe să lucreze la Harvard ca instructor în cadrul Departamentului de Fiziologie. În perioada 1906 - 1942 este șeful Catedrei de Fiziologie în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1914 - 1916, Cannon ocupă funcția de preșdinte al Societății de Fiziologie Americane ("American Physiological Society"). Se căsătorește cu Cornelia James Cannon, o cunoscută autoare de romane
Walter Cannon () [Corola-website/Science/313044_a_314373]
-
Având reale înclinații către biologie, încă din primul an de studenție, studiază la laboratorul Bowditch. În 1900 încheie studiile universitare și începe să lucreze la Harvard ca instructor în cadrul Departamentului de Fiziologie. În perioada 1906 - 1942 este șeful Catedrei de Fiziologie în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1914 - 1916, Cannon ocupă funcția de preșdinte al Societății de Fiziologie Americane ("American Physiological Society"). Se căsătorește cu Cornelia James Cannon, o cunoscută autoare de romane de succes și au împreună cinci copii. Unul dintre
Walter Cannon () [Corola-website/Science/313044_a_314373]
-
1900 încheie studiile universitare și începe să lucreze la Harvard ca instructor în cadrul Departamentului de Fiziologie. În perioada 1906 - 1942 este șeful Catedrei de Fiziologie în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1914 - 1916, Cannon ocupă funcția de preșdinte al Societății de Fiziologie Americane ("American Physiological Society"). Se căsătorește cu Cornelia James Cannon, o cunoscută autoare de romane de succes și au împreună cinci copii. Unul dintre aceștia a fost Bradford Cannon (1907 - 2005), specialist în chirurgia plastică.
Walter Cannon () [Corola-website/Science/313044_a_314373]
-
și alimentele vegetariene sunt susceptibile contaminării. În medicina vestică, pacienții sunt sfătuiți câteodată să adere la dieta vegetariană. Unele specializări alternative, precum Ayurveda și Siddha, prescriu dieta aceasta ca o procedură normală. Părerea generală în lumea științifică este că la fiziologia omului, cea mai indicată este dieta omnivoră. Grupul „"Vegetarian Resource Group"”, printre alții, a concluzionat că oamenii sunt în mod natural omnivori, dată fiind abilitatea de a digera atât carne cât și plante, cu tendința metabolică de a se adapta
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
Schack August Steenberg Krogh (1874 - 1949) a fost medic și zoolog danez, cunoscut pentru anumite descoperiri în domeniul fiziologiei și mai ales pentru formularea "principiului lui Krogh". Tatăl său, Viggo Krogh, a fost fabricant de bere, constructor naval și editor de ziare, iar mama, Marie Drechmann, era de etnie romă. Încă din tinerețe, era interesat de științele naturii și
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
Marie Drechmann, era de etnie romă. Încă din tinerețe, era interesat de științele naturii și efectua diverse experimente cu plante și animale. Acest interes a fost stimulat și de zoologul William Sörensen, care i-a prezentat diverse experimente din domeniul fiziologiei. În 1893, în loc să urmeze o carieră în domeniul naval (cum dorea tatăl său), după încheierea studiilor la gimnaziul de la Aarhus, începe să studieze medicina la Universitatea din Copenhaga. La scurt timp, se reorientează către zoologie și aceasta influențat de profesorul
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
de la Aarhus, începe să studieze medicina la Universitatea din Copenhaga. La scurt timp, se reorientează către zoologie și aceasta influențat de profesorul William Sörensen. Acesta îi recomandă să urmeze cursurile medicului Christian Bohr (tată celebrului fizician Niels Bohr), expert în fiziologia respirației și a circulației. În 1897, Krogh începe să lucreze în laboratorul lui Bohr, iar după ce își obține masteratul în știință în 1899, devine asistentul acestui mare medic. În 1903, obține doctoratul în zoologie în cadrul Universității din Copenhaga. În 1905
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
(n. 26 septembrie 1886, Bristol - d. 3 iunie 1977, Cambridge) a fost fiziolog englez, unul din fondatorii biofizicii și ai cercetării operaționale. Pentru studiul energiei musculare, i s-a decernat, în 1922, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Hill și-a început studiile la "Școala Blundell din Tiverton" de unde a obținut o bursă la "Colegiul Trinity" din Cambridge. Aici a studiat matematica dar după absolvire, în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei. La
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]
-
pentru Fiziologie sau Medicină. Hill și-a început studiile la "Școala Blundell din Tiverton" de unde a obținut o bursă la "Colegiul Trinity" din Cambridge. Aici a studiat matematica dar după absolvire, în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei. La îndemnul fiziologului W. M. Fletcher, studiază fiziologia la Cambridge (1909 - 1914). După absolvire, este numit profesor de chimie fizică în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1920 - 1923, este profesor de fiziologie la Universitatea din Manchester, după care, până în 1926, predă
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]
-
studiile la "Școala Blundell din Tiverton" de unde a obținut o bursă la "Colegiul Trinity" din Cambridge. Aici a studiat matematica dar după absolvire, în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei. La îndemnul fiziologului W. M. Fletcher, studiază fiziologia la Cambridge (1909 - 1914). După absolvire, este numit profesor de chimie fizică în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1920 - 1923, este profesor de fiziologie la Universitatea din Manchester, după care, până în 1926, predă aceeași disciplină la "University College" din Londra, la
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]
-
în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei. La îndemnul fiziologului W. M. Fletcher, studiază fiziologia la Cambridge (1909 - 1914). După absolvire, este numit profesor de chimie fizică în cadrul prestigioasei universități. În perioada 1920 - 1923, este profesor de fiziologie la Universitatea din Manchester, după care, până în 1926, predă aceeași disciplină la "University College" din Londra, la care apoi predă biofizica în perioada 1926 - 1952. Se căsătorește, în 1913, cu Margaret Neville Keynes Hill (1890 - 1974), sora economistului John Maynard
Archibald Vivian Hill () [Corola-website/Science/313248_a_314577]
-
viață la Philadelphia la vărsta de 67 de ani, în urma unui atac de cord. Deși inițial, Meyerhof se orientase către psihiatrie, sub influența profesorului Otto Heinrich Warburg, laureat al Premiului Nobel în 1931 pentru descoperirea enzimelor respiratorii, se îndreaptă către fiziologie. Principala sa temă de cercetare a constituit-o studiul schimbului de substanță la nivelul țesutului muscular. Împreună cu Gustav Embden și Jakub Karol Parnas, Meyerhof reușește să explice mecanismul glicolizei. Principala sa contribuție, pentru care a obținut și Premiul Nobel, a
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
centrul atenției a metodei științifice empirico-experimentale și printr-o serie de descoperiri mai ales în domeniul anatomiei. Principalii exponenți ai acestei perioade au fost Andreas Vesalius și William Harvey, care au făcut apel la experiment și observație minuțioasă în domeniul fiziologiei, și naturaliști ca Linnaeus și Buffon, care încep să realizeze clasificarea diversității vieții, studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și comportamentul organismelor. Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută a microorganismelor, punând bazele teoriei celulare. În secolele al XVIII-lea și
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
joacă un rol important în fertilizarea plantelor. O serie de texte indiene înfățișau aspecte din viața păsărilor. În vechiul Egipt s-au făcut descrieri ale metamorfozelor insectelor și broaștelor. Egiptenii și babilonienii stăpâneau o serie de cunoștințe privind anatomia și fiziologia omului. Totuși, nivelul scăzut al cunoștințelor acelei perioade a lăsat loc liber superstițiilor și speculațiilor metafizice. Astfel, în Babilon și Asiria, organele de animale erau folosite pentru predicții (obicei transmis și în lumea greco-romană), iar în Egipt actul medical presupunea
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
privind plantele și animalele, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici compilatori în domeniul zoologiei. În perioada elenistică, Herophilos din Calcedonia și Erasistrate din Keos, efectuând disecții și vivisecții, au reușit să aducă unele corecții teoriilor lui Aristotel din domeniul fiziologiei. Astfel, Herophilos consideră că sediul inteligenței se află în creier, nu în inimă, cum susținea Aristotel; conștientizează, de asemenea, legătura dintre sistemul nervos, mișcare și senzații. Herophilos și Erasistrate sunt primii care au studiat vasele de sânge și fasciculele nervoase
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
geografic și de mediu, concepte avansate pentru acea epocă. Biologul kurd Al-Dinawari (828 - 896) este considerat fondatorul arab al botanicii. În lucrarea sa, "Cartea plantelor", descrie peste 600 de plante și discută amănunțit etapele creșterii vegetale. În domeniul anatomiei și fiziologiei, medicul persan Al-Razi (sau "Rhazes") (865 - 925) utilizează pe scară largă experimentul și ajunge să critice teoria umorală a lui Galenus. În cadrul medicinei experimentale, se remarcă marele savat, dar și filozof, Avicenna (980 - 1037). Tratatul său, "Canon de medicină", care
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
a descoperit circulația pulmonară și cea coronară, care constituie baza sistemului circulator. A descris conceptul de metabolism și a discreditat teoria umorală a lui Galenus și Avicenna. O dată cu renașterea europeană, se remarcă un interes crescut pentru științele naturale și pentru fiziologie. În 1543, prin tratatul de anatomie "De humani corporis fabrica", Andreas Vesalius inaugureaza epoca modernă a medicinei vest-europene. Prin lucrarea sa, bazată pe observație în cadrul disecțiilor, scolastica este înlocuită prin empirism. Locul teoriilor devenite dogme inatacabile sau al rațiunilor abstracte
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
ființe vii (oameni și animale). Studiind vasele de sânge, în 1616, acesta descoperă aparatul circulator. Lucrarea "De motu cordis", publicată în 1628, în care Harvey expune noua teorie a circulației sanguine, marchează sfârșitul teoriei lui Galenus. De acum înainte, studiul fiziologiei va urmări și aspectele cantitative ale proceselor și fenomenelor, lucru vizibil și în cercetările lui Santorio Santorio privind metabolismul. La începutul secolului al XVII-lea, apariția microscopului deschide drumul unei noi științe, microbiologia. În 1665, Robert Hooke publică celebra "Micrographia
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
moment epocal în istoria biologiei. Totuși, selecția naturală a fost acceptată ca principal mecanism al evoluției abia un secol mai târziu, o dată cu apariția geneticii și cu explicarea modalităților prin care operează ereditatea. De-a lungul secolului al XIX-lea, aria fiziologiei s-a extins înafara domeniului strict medical, ajungând să aibă ca obiect studiul proceselor fizice și chimice care au loc la nivelul organismelor. Așadar ne referim nu numai la oameni, ci și la plante, animale și chiar microorganisme. În lumina
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
sau alte metode experimentale) funcțiile fizice și chimice ale organismelor punând bazele endocrinologiei (domeniu care s-a dezvoltat rapid după descoperirea primului hormon, secretina, în 1902), biomecanicii, precum și studiului nutriției și digestiei. Importanța și diversitatea metodelor experimentale de studiu al fiziologiei s-au dezvoltat puternic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Controlul și reglarea proceselor din cadrul organismelor devin preocupări principale, fiind studiate în centre universitare specializate în biologie. La începutul secolului al XX-lea, metoda experimentală în biologie
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
a metabolismului medicamentelor, a sintezei proteinelor, a acizilor grași și a ureei. În primele decenii ale secolului al XX-lea încep să fie izolate și sintetizate vitaminele. Tehnici de laborator perfecționate, ca electroforeza și cromatografia, aduc progrese semnificative în cadrul chimiei fiziologiei, domeniu care, ca și biochimia, devine de sine-stătător încă din momentul apariției sale. În perioada anilor 1920 și 1930, Hans Adolf Krebs, Carl Ferdinand Cori, Gerty Cori și alții au început să studieze căile metabolice fundamentale ale vieții: ciclul acidului
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Hills în 1966, Hempleman în 1967 și reluate în 1969. Pentru calculul decompresiei după scufundări cu aer, cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
Sportul subacvatic" scrisă de Mihai Lefterescu. Lucrarea este prima de acest gen care s-a tipărit la noi și în care sunt abordate multiple aspecte atât ale scufundării libere (în apnee) cât și ale scufundării autonome cu aer comprimat (echipament, fiziologie, fizică, procedee, accidente de scufundare, pregătire practică, fotografiere subacvatică etc). 1967: cercetarea arheologică subacvatică în România a căpătat un caracter organizat odată cu investigațiile întreprinse în presupusa zonă a anticului port Callatis (Mangalia de astăzi) de grupul de scafandri arheologi condus
Scufundare () [Corola-website/Science/313579_a_314908]
-
oboseală, îndemânarea, perseverența, voința fermă, curajul, prudență, calmul, luciditatea, promptitudinea. Scufundarea liberă se învață în cadrul cursurilor specializate ale diferitelor organizații și asociații de profil și practicată în mod rațional. În cadrul cursurilor sunt însușite noțiuni teoretice asupra mediului acvatic, fizica și fiziologia scufundării în apnee, echipamentul specific și utilizarea acestuia. Scufundarea liberă se face în practică după o tehnică a cărei învățare și perfecționare necesită atenție și perseverența. Cele mai cunoscute activități de scufundare în apnee sunt explorarea, vânătoare subacvatica, fotografia subacvatica
Scufundare liberă () [Corola-website/Science/313625_a_314954]
-
Bernardo Alberto Houssay (n. 10 aprilie , 1887 - d.21 septembrie, 1971) a fost un medic și fiziolog argentinian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (1947) împreună cu soții Carl Ferdinand și Gerty T. Cori. A demonstrat importanța secreției lobului anterior al hipofizei în declanșarea diabetului. ""... pentru descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior în metabolismul zahărului."" " Bernardo Alberto a fost unul dintre
Bernardo Houssay () [Corola-website/Science/313703_a_315032]