4,121 matches
-
de tăcere a creației: mă refer la traducerile din poeții antici și moderni. Poeții greci, Vergiliu, Homer, Eschil, Ovidiu, Evanghelia după Ioan, Shakespeare au fost interlocutorii întâlnirilor poetice din mulți ani de muncă. Ani de lecturi lente, ca să ajung să frâng tăria filologiei prin filologie; adică să trec de la prima aproximare literala, lingvistică a cuvântului la valoarea să intensă, poetica. Nu în cadrul unei poetici a cuvântului, ci în toată concretețea să, prin reprezentarea vizuală (nu prin aluzie) a obiectului evocat. Deoarece
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
față-a lumii / O, de-aș putea cu voi să fiu, si moale / să simt pământul de-al meu propriu sânge! / Dar daca soarta nu-mi da pas și mie / să mor de dragul Greciei și fierul / în lupta nu mă frânge, / măcar măruntă faima / a celui ce v-a cântat pe strune / să țină, de-o vrea cerul / cât va dura și faima voastră-n lume. (Italiei).477 Fragmentul citat din Italiei constituie o reelaborare a originalului din limba greacă, tradus
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
articolul său despre piesa L'Eglise (Biserica) de Céline, în care verva antisemită a marelui scriitor francez e deja prezentă ("A propos de L'Eglise de Céline", Le Cahier Bleu, 22 noiembrie 1933). Asemenea lui Șestov, care se străduia să frîngă ancorele rațiunii, Benjamin Fondane / B. Fundoianu disprețuia răspunsurile și era aproape imposibil să-l urmezi pînă în cele mai adînci ascuzișuri ale sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiul umblă pe cărări complicate, încurcă ițele și o ia adesea pe arătură, un mod personal de a regăsi, oblic, o tandrețe refuzată prin intermediul relației pasionale cu un alt bărbat. Nuanțele iubirii se combină cu șiretenii și subterfugii menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
complicat, căci zonele de umbră și fantasmele înșelătoare se acumulează pe măsură ce avansăm în acest thriller palpitant, magistral construit pe scheletul Americii contemporane, cu toate strîmbătățile și deficiențele sale. O Americă cu mii de chipuri, în care un destin poate fi frînt în cîteva secunde ceea ce i se întîmplă lui Harry Quebert ștergîndu-i-se orice merit, ba chiar și identitatea, pentru ca apoi să fie declarat inocent și să i se redea viața. Cui îi pasă că aceasta este pe veci și pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
era cumplit de deprimat și derutat. Îți trebuia o inimă de tigru ca să nu fii înduioșat de lacrimile și suferința lui. Am avut acea inimă de tigru. Și înainte de asta, Narcisse?... Ce s-a întîmplat? Narcisse era palid și își frîngea mîinile. Privirea mea imperativă susținea întrebarea, ca și cum toate conversațiile noastre anterioare și toate nereușitele mele în a-l face să vorbească își găseau încununarea în acea clipă. Înainte... înainte nu era Narcisse..., a șoptit cu voce sfîșietoare. Această stranie mărturisire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cum ne e dat să citim în zațul risipirii și al vremelniciei. Nu e niciun semn ci doar în duhul adevărului după consemn. În numele tatălui Erau mulți strânși mănunchi în jurul focului ca în preajma sufletului ca și cum ar fi fost unul singur frângându-și mâinile și întinzându-le în loc de aripi deasupra flăcărilor jucăușe. Nu se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt precum cel care citește face să învie litera în gând. Amiaza se furișează în crâng Verbul e întrupat pe pământ grâul răsare
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă nici nu avea alt nume. O urmărea cum tot se învârte în jurul lui. "Anul trecut, tot așa în răsărit de toamnă, am dus-o și pe veterinară în deal, la cimitir", gândea
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vor constitui încă multă vreme de aici înainte surse de îmbogățire și desfătare spirituală a oamenilor. Lor li se adaugă cele din Balcani, din Ucraina, Rusia, țări caucaziene precum Georgia și Armenia. Sunt valori de patrimoniu universal din civilizația bizantină, frântă înainte de a-și fi realizat pe deplin valențele creatoare, înțelese și acceptate nu numai de oamenii acelor timpuri, dar și de cei de azi. Încercări de supraviețuire ale civilizației bizantine Până la ocuparea sa de către Otomani, au existat cel puțin trei
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe care o surprinde: „Im Asphalt, über den er hingeht, wecken seine Schritte eine erstaunliche Resonanz.“ Flaneurul devine, prin privirea pe care o aruncă lucrurilor și care le transformă pe acestea în imagini dialectice, un Mesia al lumii urbane. El frânge limitele prestabilite, înghețate ale clădirilor și lucrurilor, scoate din anonimat mulțimea care îl înconjoară și astfel le eliberează potențialitățile aflate în primejdia de a se pierde în uitare. Mai mult, acest fapt este neintențional (flaneurul nu are un scop precis
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o criză propriu-zisă. În fragmentul intitulat Forțele ostile din Friza Beethoven, prezentată la expoziția secesionistă dedicată exclusiv personalității marelui muzician, Klimt înfățișează Eriniile, ale căror gesturi convulsive se conformează simptomatologiei lui Charcot ca expresii ale raptului isteric. Gesturile lor sunt frânte, crispate, încercând să apuce la întâmplare, corpurile marcate de anorexie lasă să se vadă proeminențele osoase, de unde și impresia de cadavru ambulant pe care o lasă aceste divinități maligne. La aceasta se adaugă expresia chipului desfigurat de grimasă, litificat într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vremea Primului Război sunt cutremurătoare prin ele însele. Numele sutelor de ostași morți în anul 1917, de boală cruntă, și înmormântați în cimitirele, uitate și ele prin satele vasluiene, ocupă un spațiu considerabil în aceste pagini. Apoi, veacul a fost frânt de întâmplări și mai tragice pentru nenumărate destine de români, iar rândurile cărții aleargă năvalnic, căci este desfășurată cronica acelei perioade înnegurate, începută la sfârșitul celui De-al Doilea Război și culminată cu instaurarea regimului proletar și urmările sale nocive
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
fiecare depinde de celălalt. Primul termen poate fi subiect sau propoziție subiectivă; al doilea termen poate fi predicat verbal, predicat nominal sau verb copulativ și propoziție predicativă. Combinațiile sub care pot apărea acești doi termeni se regăsesc în exemplele: Nevoia frânge fierul. ; Leneșul e frate cu cerșetorul.; Cine seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.; Cine e întâi la masă e pe urmă la lucru.; Cel mai greu lucru din lume e să dai socoteală unui om prost.; Ceea ce știu este că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” Mihai Eminescu „Ah! Mamă tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor să jelești, N-ai mâini de fier, ca fier să frângi, N-ai mări de lacrimi, mări să plângi, Nu ești de foc, la piept să-l strângi, Să-l încălzești!” George Coșbuc „O mamă e acea persoană care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită cu nimeni.” Cardinal
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
acum că acela care ține cu mine nu are să se teamă de nimic, iară acela care vrea să mă doboare trebuie să stea mereu cuprins de îngrijare, pentru că, de ar fi mai nevinovat decât copilul de trei zile, tot îi frâng în cele din urmă gâtul. E aproape jumătate de an de atunci, dar timpul fizic s-a condensat dând, paradoxal, lectorului senzația de durată, în cazul lui Lică cel puțin. Observăm însă că această comprimare a timpului e o caracteristică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pe care satul o face dintre moartea lui Iorgovan și moartea morarului, știut fiind faptul că, în aceeași tradiție populară, dacă moare un strigoi, el trage după sine în mormânt din rudele apropiate. Mort de aceeași moarte căci l-au frânt și pe el roatele ca pe Pupăză tânărul bogătan se stinge având-o alături pe femeia iubită a cărei principală grijă va fi ca, odată ce i se va curma suflarea, să ceară cu glas așezat și deschis o lumânare. Nu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
luptă chiar cu dumnezeirea, și stați cuprinși de uimire în față cu această luptă. Ce vă uimește însă? Lumea? Întâmpările? Dumnezeirea? Nu! Puterea vă uimește, puterea ce omul dezvoltă în luptă cu nevoile vieții. Îl priviți, îl vedeți cum se frânge și cade biruit, dar, în vreme ce sunteți cuprinși de uimire, sufletul vi se înalță si vi se întărește, deoarece ați văzut un om în luptă cu o întreagă lume, și omul nu s-a dat biruit 192. De la Iuliu Spulberu, la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
portret complex al întruchipării "sublimului" ni-l oferă punerea în paralel cu scop comparativ a portretului fizic al Persidei și al Vetei din Spiru Călin: Persida era înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate aceste, subțirică s-o frângi din mijloc: iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă ca o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală, iar Veta nici că era frumoasă, cam înaltă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
luptă chiar cu dumnezeirea, și stați cuprinși de uimire în față cu această luptă. Ce vă uimește însă? Lumea? Întâmplările? Dumnezeirea? Nu! Puterea vă uimește, puterea ce omul dezvoltă în luptă cu nevoile vieții. Îl priviți, îl vedeți cum se frânge și cade biruit, dar, în vreme ce sunteți cuprinși de uimire, sufletul vi se înalță și vi se întărește, deoarece ați văzut un om în luptă cu o întreagă lume, și omul nu s-a dat biruit 212. Cât de apropiată e
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dezidenții romantici și complet pesimiști nu pot înțelege că omul socratic și prometeic este departe de a fi fost deposedat de bucatele imaginare. Dimpotrivă, marea rumoare a progresului, a revoluției și a sfârșitului istoriei, iscată de ideologiile moderne, nu a frânt o speranță, nici nu a frustrat o dorință, ci tocmai că le-a făcut credibile exacerbându-le, și le-a dat o putere de actualizare istorică fără precedent. Monologul sufocant al progresismului nu și-a putut impune discursul decât preluând
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
trei femei nu sunt niște „grații”, precum cele imaginate de Botticelli, dar sigur, zămislitoare de tainice revelații, răscolitoare fațete ale unor destine, amprentări de proletcultism și de postdecembrism, deopotrivă. Un suspect accident de automobil curmă viața Irinei care, involuntar, va frânge evoluția în plan artistic (cooptarea în trupa de dans a renumitului Michael Flatley) al fiicei sale, Anca, dar care va dezlega misterul vieții mamei sale adoptive, Vitoria, în postumitate. Interesantă este abordarea naratologicului, simbioză de prezenttrecut-prezent. O metodă compozițională care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
postumitate. Interesantă este abordarea naratologicului, simbioză de prezenttrecut-prezent. O metodă compozițională care amintește de goseph Conrad (1857-1924) sau de tilliam Faulkner (1897-1962), prin transpunerea unui adevărat anacronism. Nu vom afla niciodată dacă aripile de dansator ale Ancăi vor fi fost frânte sau dimpotrivă, însă investigațiile întreprinse de ea, se răsucesc înspre trecut, prin evoluția încrucișată a altor destine și prin coborârea în epoci istorice diferite. Toate aceste dezvăluiri vor crea un „thaumazo”, învăluind „logos-ul într-un deinon ceva primejdios, plin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
soluție salvatoare. Unii au murit cu această speranță, alții au reușit. însă nu întotdeauna drumul străinătății a fost o fericire. Sanda Stolojan mărturisește cu tristețe în Amurg senin: „Plătim pentru viața noastră în Occident”. Au fost lacrimi de vis, adeseori frânte în plină putere creatoare. și-un exemplu concludent rămâne Ioan Petru Culianu. în acest roman, multe sunt trimiterile la istorie (ca un remember): de la rugăciunea solemnă de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918 la Atentatul cu bombă de la Senat (8 decembrie
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]