KorAP: Find »[drukola/base=freca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...180 >

4,485 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îți intră degrabă, Aia scurtă și mai groasă face Însă treabă! scrisese cineva pe vopseaua de deasupra suportului de prosop. O secundă, Helen nu știu Încotro să se uite. Viv nu părea mai puțin stînjenită. — Asta se Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd urme de zgîrietură ușoară În vopsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu știu Încotro să se uite. Viv nu părea mai puțin stînjenită. — Asta se Întîmplă, zise ea, frecînd de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd urme de zgîrietură ușoară În vopsea. Frecă din nou, apoi ea și Helen se Învîrtiră În jur Îngustîndu-și ochii, Înclinîndu-și capetele În diverse unghiuri. Brusc, conștientizară ce făceau. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de zor, de cînd cu reclamele alea În revistele locale. Făcu un pas Înapoi, Îmbujorată, și clipi. Peretele se decolorase acolo unde frecase, dar cuvintele groasă și face treabă! Încă se mai vedeau, lăsînd urme de zgîrietură ușoară În vopsea. Frecă din nou, apoi ea și Helen se Învîrtiră În jur Îngustîndu-și ochii, Înclinîndu-și capetele În diverse unghiuri. Brusc, conștientizară ce făceau. Se uitară una la alta și izbucniră În rîs. — Vai de mine, zise Helen, mușcîndu-și buza. Viv clăti cîrpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nou. Viv puse jos ceașca din care se prelingea ceaiul. — Vai, ce-or gîndi clienții? Rimelul se scursese pînă la urmă. Își scoase batista, Îi răsuci un colț, puse colțul pe limbă, apoi ridică o oglindă și-și lărgi ochii, frecînd sub ei la fel de sălbatic, se gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În față imaginea iernii apropiindu-se - ca un tunel lung și Întunecat pe o linie de cale ferată. — N-o să fie atît de frig, cum a fost iarna trecută, nu crezi? — Sper că nu. — N-o să fie, sigur! Viv Își frecă brațele. Un tip scria În Evening Standard că iernile noastre vor fi din ce În ce mai reci și din ce În ce mai lungi, că peste zece ani vom trăi cu toții ca eschimoșii. — Ca eschimoșii! zise Helen, imaginîndu-și căciuli de blană și fețe late și prietenoase, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe drum. — Aș prefera... — În ce direcție o iei? Nu vru să-i spună. O văzu ezitînd, și Înțelese asta, presupuse ea, ca pe o invitație. CÎnd ea porni, el i se alătură; la un moment dat brațul lui se frecă de al ei și făcu un gest de scuză și se depărtă. Dar ceva ciudat se Întîmplase Între ei. Într-un fel, permițîndu-i să meargă alturi de ea, reușise să aducă relația dintre ei la un nivel subtil diferit. În timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și Închise ochii. Se simțea istovită, golită. Se gîndi la seara care trecuse și i se păru uimitor cum doar cîteva ore pot adăposti atîtea stări distincte de violență. Poate că Julia gîndea la fel. Ridică o mînă și-și frecă fața. — Ce seară stupidă! zise ea. — Chiar mă urăști, Julia? — Da. Nu, nu cred. — Nu mă pot abține, spuse Helen. Pur și simplu nu mă mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ton monoton... În acel moment, În locul vocii se auzi o explozie de muzică, iar Duncan Își dădu seama că venea de la un radio, asta era tot. Se pare că muzica Îl trezise pe Fraser. Se ridică În picioare și-și frecă fața. Traversă camera și ieși din conul vederii lui Duncan, iar sunetul fu curmat brusc. În timp ce mergea, Duncan observă că-și scosese pantofii. Avea găuri În ciorapi care lăsau să i se vadă degetele cu unghiile netăiate. Această imagine a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe umeri și stătu lîngă caloriferul abia Încălzit, În speranța că se va mai Încinge, simțind cum i se face pielea ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fată grozavă ce ești. Te-am văzut jos și, Îți jur pe Dumnezeu, am făcut tot ce mi-a stat În putință să-mi țin mîinile acasă; a fost un adevărat chin. Merseră În cameră, mînă În mînă. El Își frecă ochii și se uită În jur. Becul veozei de-abia lumina; chiar și așa, văzu suficient și se strîmbă. — Locul ăsta e o gaură mizerabilă, nu crezi? Morrison zicea că-i OK. Cred că arată mai rău decît Paddington. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
putea ieși. — Dacă vrei. — Aș vrea să avem ceva de băut. — Dar ai băut deja! — Niște whisky, vreau să zic. Urmă un alt moment de tăcere. Simți că i se face din nou frig. Se duse la calorifer și Își frecă brațele, cum o făcuse Înainte. El nu observă. Se uita din nou prin cameră. Nu ți-a fost greu să găsești locul ăsta? Întrebă el, dorind să pară politicos. Nu, zise ea. Nu, a fost ușor. — Ce-ai făcut azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
continuare, În mijlocul a toate, tăcuți și mai mult sau mai puțin nemișcați, dar, după cum i se părea ei, acoperiți de un val agitat și zgomotos: palpitul respirației, al sîngelui, umezeala și Încordarea țesăturii rochiei și a pielii. Începu să-și frece coapsele de ale lui. O lăsă să o facă o clipă, apoi se trase. — Isuse! șopti el, ștergîndu-și gura. Mă omori! Ea Îl trase Înapoi. — Nu te opri. Nu am de gînd să mă opresc. Dar nu vreau să termin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ridică, se duse la oglindă și o repetă pentru sine. Se Întoarse destul de impasibil. Am amușinat o adiere din propriul meu mormînt, spuse el luînd cărțile. Mickey se Întoarse de Îndată Înăuntru. — Ai idee ce-i acolo? o Întrebară. Își freca mîinile Înghețate. — CÎteva bușituri deasupra căii Marylebone, după R. Și D. Cei de la Stația 39 au plecat deja. Kay Îi prinse privirea. — Crezi că Rathbone Place e-n regulă? o Întrebă ea liniștită. Mickey Își scoase haina. — Așa cred. Suflă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Aproape că nu vedea prin Întuneric, dar zări figura unui bărbat care stătea pe o treaptă cu capul În mîini, și o femeie Întinsă și nemișcată pe o pătură sau un covor, cu o altă femeie lîngă ea, care-și freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu ojă, E.M. Cole, Nu pune mîna! Aprinse două țigări și una i-o dădu lui Cole. — Mulțam, zise Cole, trăgînd un fum. Dumnezeule, e mai bine așa. Apropo, a fost frumos ce-ai făcut pentru O’Neil. Kay se frecă la ochi. — O’Neil e un copil. — Totuși... La naiba, motorul ăsta dă rateuri Într-o veselie! Cred că aprinderea-i futută. Restul drumului Îl parcurseră În tăcere, concentrîndu-se la traseu. Locul unde doreau să ajungă era undeva În sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se ridică și o Înveli bine cu așternutul, acoperindu-i umerii și o mai sărută ușor Încă o dată. Închise ușa dormitorului la fel de Încet cum o deschisese și se Întoarse În salon. Își desfăcu cravata și-și descheie gulerul. CÎnd Își frecă gîtul cu degetele, simți pietrișul. Pe un perete al salonului era o mică bibliotecă. După una dintre cărți era o sticlă de whisky. Își luă un pahar și scoase sticla. Aprinse o țigară și se așeză. O clipă sau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Folosi chiar și numărul de deținut al lui Fraser. Privește, 1755 Fraser!1755 Robert Fraser, privește-mă! Dar Fraser nu-l privi. Continuă să discute și să rîdă cu Watling, iar Duncan renunță, În cele din urmă. Clipi și-și frecă ochii. Iar cînd se uită din nou, Își Încrucișă privirile cu domnul Mundy, pentru că, probabil domnul Mundy Îl reperase acolo, stînd sprijinit, și-l urmărise. Își Înclină scurt capul spre Duncan și apoi Își văzu de drum, mergînd Încet printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
tentă de sarcasm. Helen se simți din nou jenată. Se gîndi: Am vorbit prea mult și am plictisit-o. Mă prefera Înainte, cînd tăceam și credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule! zise ea. Nu-i prea distractiv pentru tine, nu-i așa? Și eu, care te supun torturilor psihice În subsolul unei case ruinate! E ca și cum ai lua masa la Gestapo! Helen rîse, iar jena se evaporă. — Nu. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Pentru că undeva, În spatele gîndurilor din după-amiaza aceea, persista Julia. Se gîndea la ea chiar În clipa În care se confrunta cu plînsul unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mi fata, și O să te văd. Poate că și Fraser le auzea. Își schimbă poziția, se rostogoli pe spate și nu-și găsi locul. Acum că totul era atît de liniștit, cînd Își trecu mîna peste bărbia nerasă, cînd Își frecă ochii, chiar cu buricele degetelor - Duncan auzi... și suflă brusc. — La naiba, spuse el Încet. Aș vrea să fiu c-o fată, Pearce, chiar acum. O fată obișnuită. Nu genul de fată cu care mă Întîlneam - tipul cerebral. RÎse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația flăcării boilerului și, apoi, după un minut-două, sunetul călcîielor care se frecau de emailul căzii. Kay duse cafetiera lîngă focul din salon, punînd-o alături de grătar. Se Întoarse În dormitor, degajă tava, făcu patul și Împături hîrtia de Împachetat ruptă. Florile le puse În vază, pe măsuța din salon, lîngă felicitările pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Avea un gît frumos, cu o umbră de păr blond. După ce Kay Închise ultima copcă, se aplecă și o sărută. Apoi o luă pe Helen de talie, Își așeză mîinile pe stomacul ei și o trase mai aproape. Helen Își frecă ușor obrazul de maxilarul lui Kay. Credeam că vrei să ieșim. Dar arăți atît de frumoasă În rochia asta. Poate c-ar trebui s-o scot, dacă așa crezi. Poate c-ar trebui să ți-o scot eu. Helen se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Helen Își scutură capul. Nu merit. — Ai spus-o și dimineață. Pentru că e adevărat. Eu... Se uită peste Londra din nou, În aceeași direcție În care privise Înainte, și nu mai dorea să continue. Kay o urmări perplexă, apoi Îi frecă brațul cu buricele degetelor. — Hei, zise ea Încet. N-are importanță. Am vrut ca ziua asta să fie deosebită. Dar poate că nu te poți aștepta să ai parte de o zi specială În timpul războiului. Anul viitor... cine știe? Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]