KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...128 129 130 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună, mă simțisem atât de inutilă în fiecare seară, stând în fața ușii închise a camerei lui, poate vom ședea pe terasă ca pe vremuri și vom bea bere rece și vom fuma, el îmi va mângâia coapsele, își va strecura degetele reci pe sub rochia mea, eu îi voi săruta fruntea frumoasă, palmierii din ochii lui, mi-a fost dor de tine, Udi, voi șopti înăuntrul gurii sale, iar vorbele mele îi vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
că leșin, copilul pe care nu îl născusem îmi oprește răsuflarea, ce legătură este între mine și apartamentul acesta perfect, de vreme ce eu însămi nu sunt perfectă, mă întorc în salonul din care puteai observa grămezile de piatră, el șade acolo fumând mândru, îți place, întreabă el, eu am construit-o, iar eu încuviințez încet, ea nu îl mai vrea, îmi amintesc eu, nu este capabil să simtă, el doar se distrează. Ce căutăm aici, întreb eu, drumul acesta îmi face sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
făcut Hava în această situație, probabil că nu ar fi făcut absolut nimic, nu am cum să o consolez. Ea încearcă să pară liniștită, dar văd cât este de încordată, clipește enervată, își privește ceasul, eu ies pe terasă să fumez o țigară, mă așez lângă balustradă, în ciuda căldurii, de aici voi putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

pus serios pe treabă și m-a bătut la celelalte trei. Conform obiceiului, eu am fost cel care a plătit. În timpul jocurilor n-a făcut nici o glumă, ceea ce mi s-a părut teribil de ciudat. După ce-am terminat, am fumat câte o țigară. — De ce ești atât de grav? l-am întrebat eu. — Pur și simplu n-aveam chef să pierd astăzi, spuse Kizuki cu un zâmbet satisfăcut. El a murit în noaptea aceea, în garaj. A tras un furtun de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Kizuki. N-ar fi trebuit să o întreb așa ceva. Nici n-am apucat să-mi termin întrebarea, că și-a luat brațele de pe mine și a început să plîngă înăbușit. Am scos așternutul din dulap și am învelit-o. Am fumat o țigară, privind pe fereastră la ploaia neîntrerupt\ de aprilie. Ploaia s-a oprit spre dimineață. Naoko dormea cu spatele la mine... sau poate nu dormise deloc. Fie că dormea, fie că era trează, cuvintele dispăruseră de pe buzele ei și trupul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
în mân\. Le-am cules eu de pe malul iazului de lângă stația Otsuka. Ce ciudat ești! chicoti ea. Când mă uit la fața ta, nici nu-mi vine să cred că poți fi capabil de glume. Cu bărbia în palm\, a fumat jumătate din țigară și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi de parcă i-ar fi intrat fum. — Să știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca un cioc\nar. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
lângă nas. Nu știu cum, dar nu reușesc niciodată să fiu o delicată. Mă mai prefac câteodată, dar oricum nu-mi reușește. Mai ai și alte critici la adresa mea? — Marlboro nu-i o țigară pentru fete, am zis eu. — Ce contează ce fumez? Toate miros la fel, a spus ea, răsucind pachetul de țigări pe toate părțile. M-am apucat de fumat luna trecută... nu că țineam neapărat să fumez, dar am vrut și eu să încerc. — De ce? Midori și-a împreunat palmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Marlboro nu-i o țigară pentru fete, am zis eu. — Ce contează ce fumez? Toate miros la fel, a spus ea, răsucind pachetul de țigări pe toate părțile. M-am apucat de fumat luna trecută... nu că țineam neapărat să fumez, dar am vrut și eu să încerc. — De ce? Midori și-a împreunat palmele și a rămas pe gânduri o vreme. — Ce contează? Tu oricum nu fumezi, nu? — M-am lăsat în iunie. — De ce te-ai lăsat? — Mă săturasem să rămân

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
toate părțile. M-am apucat de fumat luna trecută... nu că țineam neapărat să fumez, dar am vrut și eu să încerc. — De ce? Midori și-a împreunat palmele și a rămas pe gânduri o vreme. — Ce contează? Tu oricum nu fumezi, nu? — M-am lăsat în iunie. — De ce te-ai lăsat? — Mă săturasem să rămân fără țigări în toiul nopții. Nu pot să sufăr să depind de ceva, chiar dacă acel ceva ar fi țigările. Văd că știi foarte bine ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și șoferul ne-a anunțat că putem coborî pentru o pauză de cinci-șase minute. Priveliștea care s-a deschis în fața mea era absolut superbă. Mai rămăsesem doar patru pasageri în autobuz și am coborât cu toții ca să ne dezmorțim oasele, să fumăm și să privim de acolo, de sus, panorama orașului Kyoto. Șoferul s-a retras puțin ca să facă pipi. Un bărbat bronzat, la vreo cincizeci de ani, care s-a urcat în autobuz cu o cutie mare de carton, legată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-i cânt Beatles, de parcă aș fi sclava ei. În ciuda protestului aparent, Reiko a cântat Michelle și a interpretat cântecul minunat. — E un cântec superb, spuse Reiko. Chiar îmi place mult de tot. A luat o înghițitură de vin și a fumat o țigară. Melodia mă face să mă simt de parcă aș fi pe o pajiște întinsă, sub niște stropi blânzi de ploaie. Apoi a interpretat Nowhere Man și Julia. În timp ce cânta, mai închidea ochii și dădea din cap. Apoi a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și vin iar dimineața. Mi-a arătat o camionetă parcată undeva mai încolo, în fața biroului său. — O să înceapă în curând vacanța cea lungă, nu? întrebă Reiko. — Da, o să închidem prăvălia, spuse fata. Reiko i-a oferit o țigară și au fumat amândouă. — O să-ți simt lipsa, spuse Reiko. — Mă întorc anul viitor, în mai, zise fata, râzând. Cream a cântat la radio White Room, iar după publicitate am auzit Scarborough Fair al lui Simon și Garfunkel. — Îmi place grozav, spuse Reiko

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-a invitat să stau lângă ea. Am făcut cum mi s-a spus. — Nu există aerisire. Te deranjează dacă fumez? — Nu, poți să fumezi. — E singurul obicei de care nu mă pot debarasa, spuse ea, încruntată, dar aprinzându-și țigara cu evidentă plăcere. Nu cred că erau mulți cei cărora le plăcea tutunul așa cum îi plăcea lui Reiko. Am mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-a invitat să stau lângă ea. Am făcut cum mi s-a spus. — Nu există aerisire. Te deranjează dacă fumez? — Nu, poți să fumezi. — E singurul obicei de care nu mă pot debarasa, spuse ea, încruntată, dar aprinzându-și țigara cu evidentă plăcere. Nu cred că erau mulți cei cărora le plăcea tutunul așa cum îi plăcea lui Reiko. Am mâncat struguri, aruncând cojile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Când i-am pus discul, a început să pocnească din degete în ritmul melodiei, să-și miște șoldurile și să danseze prin magazin. Apoi mi-a cerut o țigară. I-am dat o țigară de-a patronului, pe care a fumat-o cu evidentă plăcere, și după ce s-a terminat melodia, a plecat fără m\car să-mi mulțumească. La interval de aproximativ cincisprezece minute se auzea sirena ambulanței sau a mașinii poliției. Trei funcționari beți, în costum și cravat\, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mănânci nimic? îl întrebă Midori. — Nu vreau nimic, răspunse el. — Tu vrei un grepfrut, Watanabe? Nu, mulțumesc. După câteva minute, Midori m-a luat cu ea în încăperea în care se afla televizorul. S-a așezat pe canapea și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
vrei un grepfrut, Watanabe? Nu, mulțumesc. După câteva minute, Midori m-a luat cu ea în încăperea în care se afla televizorul. S-a așezat pe canapea și a fumat o țigară. Mai erau acolo trei pacienți în pijamale, care fumau și urmăreau o dezbatere politică la televizor. Ia uite la moșul \la cu cârje cum se holbează la picioarele mele! îmi spuse Midori, amuzată. Cel cu ochelari, în pijama albastră. — Normal că se uită! Dacă ți-ai pus o fustă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
aprilie în care mă simt părăsit și husele cu dantelă, de pe telefoane. — Altceva? — Nu-mi vine nimic altceva în minte. Prietenul meu, adică fostul meu prieten, ura o mulțime de lucruri. Nu-i plăcea când purtam fuste prea scurte, când fumam, când mă amețeam, când spuneam câte-o prostie sau când îi criticam prietenii. Dacă vezi ceva la mine care nu-ți place, spune-mi fără nici o reținere și încerc să mă corectez. — Nu cred că ar fi ceva, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
vest, spre vest. Într-o seară cu vânt puternic, pe când stăteam încotoșmănat în sacul meu de dormit, lângă o barcă părăginită și plângeam în voie, a trecut pe lângă mine un pescar tânăr, care mi-a oferit o țigară. Nu mai fumasem de vreo zece luni, dar am acceptat-o imediat. M-a întrebat de ce plâng. Fără să cuget deloc, i-am trântit o minciună. I-am spus că mi-a murit mama și pentru că nu mă mai puteam liniști, am pornit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
colț al magaziei și am împrumutat-o. Da, exersez și eu puțin. — Bine, o să-ți dau niște lecții mai târziu... gratuit, spuse Reiko, punând chitara jos. Și-a scos haina de pe ea, s-a rezemat de stâlpul verandei și a fumat o țigară. Purta o cămașă în carouri cu mâneci scurte. — E frumoasă cămașa asta, nu? întrebă Reiko. — Da, este. De fapt, chiar arăta bine și avea un imprimeu frumos. — A fost a lui Naoko, a spus Reiko. Știai că Naoko

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tot în legătură cu tine. Apoi am vorbit despre noua locuință și am făcut planuri de viitor. După aceea, ne-am dus la colivie și ne-am jucat cu păsărelele. Mi-am mai luat o bere din frigider, iar Reiko a mai fumat o țigară. Pisica dormea, liniștită, pe genunchii ei. Copila pusese totul la cale de la bun început, până în cele mai mici detalii. De aceea și părea atât de energică, zâmbitoare și sănătoasă. Probabil că i se luase o piatră de pe inimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ne-am rezemat de stâlpul verandei și am privit luna. — Ești satisfăcută? am întrebat eu. — Nici n-am cuvinte, mormăi Reiko, parcă cu oarecare greutate. N-am mâncat în viața mea atât de mult. — Ce vrei să faci acum? — Să fumez o țigară și apoi să merg la baia publică. Părul meu e într-un hal... trebuie să mă spăl pe cap. — E-n regulă. Se află o baie publică în apropiere. — Apropo, Watanabe, aș vrea să te întreb ceva și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
atât de triste. Când i-am dat paharul, Reiko l-a umplut ochi și l-a pus pe un felinar de piatră din grădină. Apoi s-a așezat pe verandă, rezemându-se de stâlp, cu chitara în brațe și a fumat o țigară. — Adu-mi, te rog, și o cutie cu chibrituri... cea mai mare pe care o găsești. Am venit cu o cutie mare din bucătărie și m-am așezat lângă ea. — Știi ce te rog? Să așezi acolo un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și Something. După aceea a cântat Here Comes the Sun și apoi doar la chitară The Fool on the Hill. Eu mi-am făcut datoria, aliniind șapte bețișoare de chibrit. — Șapte melodii, zise Reiko, sorbind din paharul cu vin și fumând iar o țigară. Indivizii \știa chiar știau ce înseamnă tristețea vieții și blândețea. „Indivizii \știa“ erau, desigur, John Lennon, Paul McCartney și George Harrison. Reiko a inspirat adânc, a stins țigara și a luat iar chitara în mână. De data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Wedding Bell Blues. — Douăzeci de melodii, am anunțat-o eu. — Parcă sunt un tonomat uman, constată Reiko, amuzată. Dacă m-ar vedea foștii mei profesori de la conservator, ar fi șocați, cred. Reiko a continuat să cânte, să bea și să fumeze. M-a delectat cu aproape zece bossa nova, cu Rodgers & Hart, Gershwin, Bob Dylan, Ray Charles, Carole King, The Beach Boys, Stevie Wonder, apoi cu melodia Să pășim privind în sus, cu melodii ca Blue Velvet, Green Fields. Din când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]