10,535 matches
-
dar de unde să luăm valută occidentală...? Datoriile noastre la capitaliști au atins cifre astronomice, după cum cred prea bine ai cunoștință. În fața acestui declin financiar, organele noastre de securitate și miliție au mână liberă să acționeze În forță pentru a stăvili furturile sălbatece din avutul nostru al tuturor și, a redresa economia țării...!!” „V-ați pus Întrebarea dece fură oamenii...?!” Îi scăpă lui cuvintele periculoase ce putea lua o neașteptată turnură politică. Dar, omul guvernului cu gândul În altă parte nu realiză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la miliție va Întâmpina o mare primejdie! O fracțiune de secundă șovăi. Curtea interioară avea două ieșiri...! Doar câțiva pași, putându-se pierde În mulțimea pieții. În cele din urmă se liniști. În definitiv, el nu aeva tangență cu acel furt de tablă și poate Întradevăr lucrătorii miliției aveau nevoie de unele amănunte...! Cu o politețe exagerată, tânărul ofițer În conduse la primul etaj al clădirei rugându-l să aștepte cu promisiunea interogării rapide. Așteptare lungă,exasperantă. Spre surprindere lui, ceasul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul de față sunt arestat...! Domnilor, anchetatori... Am părăsit Însorita patrie a celor mai luminoase creații a umanității veacurilor trecute, venind cu plăcere În orașul meu natal București, ca să fiu arestat fără motiv...? Cum este posibil...!? Dacă sunt acuzat de furtul acelei cantități de tablă, ce am făcut cu ea...? Mai mult. La gestiunea mea de ordinul sutelor de mii lei, se pot creia plusuri de tablă și alte materiale Încât nu mai trebue să contribui la vreo delapidare În altă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să rezulte, ce credeți...! Dv. personal a-ți ridicat din gestiunea mea materiale furate, plătindu-mi la jumătate prețul pieții...!” „Nenorocitul dracului...!” „Am refuzat, categoric...! În această situație, inchizitorul avu răbdare să-mi explice, să mă facă să Înțeleg: dacă furtul se Împarte la mai multe persoane, pedeapsa se micșorează iar În caz contrar, mă pot prezenta singur În fața plutonului de execuție...!!” Tony Pavone Îl privi, dojenindu-l. „Chiar, dumneata ai furat cele două milioane...?” „Puțină răbdare, domnule inginer, Încă n’am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vor cere casarea sentinței, punerea În libertate cu toate drepturile avute Înainte de arestare În timp ce procurorul va solicita instanței de recurs mărirea pedepsei cu Încă cinci ani de zile având la bază faptul incredibil, inculpatul nu a recunoscut din propie inițiativă furtul materialului...! Avându-se În vedere mulțimea proceselor unde judecătorii la instanța de fond rosteau condamnări În funcție de buna lor dispoziție, judecătorul de recurs urma să soluționeze În cele două ore cât era planificat cel puțin douăzeci și opt - treizeci de dosare de recurs
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de incertitudini, de gânduri răvășite, de nesiguranța zilei de mâine În timp ce Lct.Col. Tudose Ion informă conducerea Co-operativei facând agitație. Protejatul lor tehnicianul Tony Pavone va fi arestat foarte curând iar el va motiva arestarea pregătind acte care va demonstra furtul secolului douăzeci, iar implicațiile altor complici, va scoate la iveală delapidarea În grup organizat, cu consecințe zdrobitoare. Trecuse mai bine de trei luni de zile iar răspunsul dela Serviciul Pașapoarte nu mai venea, Tony Pavone intrând În panică. De multe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se așeză pe canapeaua din vestibul, acoperită de Margotte cu pătrate mari de eșarfe de la Woolworth, legate la colțuri și prinse de pernele vechi. Formă numărul de la poliție și spuse: — Aș dori să anunț o infracțiune. — Ce fel de infracțiune? — Furt de buzunare. O clipă, vă fac legătura. Urmă un bâzâit prelung. O voce lipsită de ton, din indiferență sau oboseală, spuse: — Da. Domnul Sammler, cu engleza sa de străin poloneză oxfordiană, Încercă să fie cât mai comprimat, mai direct și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Luă un scaun. — Uite ce e, Margotte, avem o problemă cu Shula. — Hai să-ți pun masa. Nu, mulțumesc. N-am poftă de mâncare. Ia loc, te rog. Mă tem că Shula a furat ceva. De fapt, nu e un furt. Asta ar fi o prostie. A luat ceva. Un manuscris al unui savant hindus de la Columbia. A fost, bineînțeles, un act făcut pentru mine. Idioțenia aceea despre H.G. Wells. Vezi tu, Margotte, această carte indiană este despre colonizarea lunii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să nu-i lase pe detectivi să se amestece În asta. — O clipă. E aici. Vrea să-ți spună o vorbă. O voce orientală bogată umplu firul telefonului. — Domnul Sammler la telefon? — Da. — Sunt doctorul Lal. Acesta este al doilea furt. Am ajuns la limita toleranței. Din moment ce doamna Arkin m-a rugat să am răbdare, pot să mai Îndur Încă puțin, dar foarte puțin. Apoi trebuie să cer poliției să vă rețină fiica. — Numai de-ar folosi la ceva să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albă de Încordare, stătea ghemuită În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de proprietate intelectuală - și mai rău. Și În Întuneric cedă cumva slăbiciunii vârstnicilor. Prea bătrân pentru așa ceva. Înaintând anevoie ținându-se de balustradă pe luxul obositor al covorului. Locul lui era la spital. O rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În spatele găleții de alamă unde el se prefăcea că nu o vede, cu fundul aproape de podea, cu capul mare creț cu fundița roșie - o Întreagă viață acolo. Melancolie. Chiar dacă nu ar fi fost războiul. Totuși, furt! Asta era grav. Iar furtul de proprietate intelectuală - și mai rău. Și În Întuneric cedă cumva slăbiciunii vârstnicilor. Prea bătrân pentru așa ceva. Înaintând anevoie ținându-se de balustradă pe luxul obositor al covorului. Locul lui era la spital. O rudă În vârstă În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
părea să răsufle greu, șocată că fusese văzută În cadă de tatăl ei. — Ei bine, unde este? — Tată! — Nu. Eu sunt cel șocat, nu tu. Unde e acel document pe care l-ai furat de două ori? — N-a fost furt. — Alții or inventa reguli În funcție de cum merg lucrurile, dar eu nu fac așa și nu te las să mă pui În postura asta. Eram gata să-i Înapoiez manuscrisul doctorului Lal și a fost luat de pe biroul meu. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
autor. Suficient cât să scoți omul din minți. Nu mă certa așa aspru. Am făcut totul pentru tine. Aveai În casă un bun furat. Detectivul a spus că e un bun furat și că oricine Îl deține e părtaș la furt. — De-acum Încolo nu-mi mai fă asemenea favoruri.. Nici nu se poate discuta cu tine. Se pare că nu Înțelegi câtuși de puțin situația. — Ți l-am adus ca să Îți arăt câtă Încredere am În memorii. Vroiam să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la părintele Robles și invoca protecția creștinului Împotriva furiei lui evreiești; dar În devotamentul ei țicnit era cum nu se poate mai evreică. — Foarte bine, fotografia mea În librării. O idee bună. Excelentă. Dar să furi...? — Practic nu a fost furt. Atunci, ce cuvânt ai prefera și care e diferența? Ca În vechiul banc: ce altceva mai Învăț despre un cal dacă știu că În latină se numește equus? — Dar eu nu sunt hoață. — Foarte bine. În capul tău nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În numele „binelui tuturor“? Exista vreun păcătos care nu păcătuia pro bono publico? Atât de mare era răul Întrajutorării și atât de uriaș spiritul liberal al explicației. Psihopatologia predării În Statele Unite. Și atunci, era tăticul un intransigent creativ autentic - capabil de furturi Îndrăznețe În numele memoriilor? Putea să riște totul pentru H.G. Wells? — Spune adevărul, copilă, ai citit vreo carte de Wells? — Da, am citit. — Spune-mi - dar să fie adevărul, rămâne Între noi. Am citit o carte, tată. — Una? O carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pornită și Împotriva lui Sammler. Iar el Însuși era departe de starea lui obișnuită. Departe! Negrul rănit. Sângele. Iar acum, confruntat cu toată această superfeminitate, senzualitate, vedea totul cu exagerată claritate. Așa cum văzuse și Riverside Drive, luminată malefic, după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată Îl Înspăimântau. Limpezimea moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu fim nevoiți să intervenim. Antonia a râs și a făcut o față scandalizată. Este o modă printre profesorii de la St Goerge să se arate cinici în acest fel față de elevi, dar Bill e campion. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
câte trei sau chiar patru semne de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben fluorescent. Gavin Breech, pe care îl consider capul expediției de furt din magazine, e un tip primejdios: furios, violent și, m-aș hazarda să spun, un pic nebun. Mă îndoiesc că va răspunde oricăror proceduri de reabilitare oferite de St George. Cea mai bună opțiune pentru noi ar fi să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut dator din pântec vândut. Eternul neant mă înalț spre neant pe calea întinsă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a venit la mine căpitanul Moldovan, se mai liniștise, căpătase încredere, și-mi spune: „Dom’ profesor, pe ăla care l-ați pus acum în post să păzească intrarea spre depozitul de carburanți îl cunosc, dom’le. E borfaș, are câteva furturi la activ, a fost eliberat azi-dimineață din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai restituie; că poți, cu alte cuvinte, să nu-ți respecți - fără nici o consecință - obligațiile pe care ți le asumi Cât despre Codul penal, acesta, de asemeni, n-are cum să se schimbe, căci nimeni nu va putea legifera că furtul, de pildă, poate rămâne nepedepsit. În schimb, pentru lichidarea adversarilor de opinie se vor inventa infracțiuni, dictatura va opera în plin. Se va instaura teama, aceasta va schilodi societatea, să ții minte, dumneata ești tânăr.” Își trecu mâna prin părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care se ducea în fiecare zi pe Sabika împreună cu frații și verii ei, băgă de seamă că numărul spectatorilor nu făcea decât să crească, aflându-se acolo tot mai multe capete necunoscute. Numărul bețivilor se înmulțea pe străzi, se produceau furturi, izbucneau încăierări între bande de tineri care se băteau la sânge cu bâtele. Numărară un mort și mai mulți răniți, ceea ce îl făcu pe muhtasib, starostele negustorilor, să cheme poliția. Atunci, temându-se de dezordini și de răzmerițe, sultanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk în timpul nopții, era condamnat să fie spintecat pe la mijloc. Supliciul ăsta, știam, era în general rezervat ucigașilor, însă în zilele precedente fuseseră înregistrate o serie de furturi, iar comercianții pretindeau o pedeapsă exemplară. Nefericitul nu striga, mulțumindu-se să geamă surd și să dea din cap, când, deodată, doi soldați se aruncară asupra lui, făcându-l să-și piardă echilibrul. Mai înainte de a fi întins pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bijuterii... — Este foarte iubit de soldații din Legiunea Rapax. E tânăr, ambițios, știe să le vorbească oamenilor... Mi-a spus să-ți transmit că poți conta pe el. A fost susținătorul lui Galba, dar acum, după ce a fost acuzat de furt din banii publici, vrea să-l vadă mort. — Și Britannia? — O să ni se alăture. Cât despre Illiria, adică Dalmatia, Maesia și Pannonia... — Galba a trimis în Pannonia legiuni care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fel și pe spioni, al căror număr creștea de când Vitellius fusese ales imperator. Cel care își pierdea scutul în luptă se spânzura, pedepsindu-se singur pentru rușinea îndurată. Cei vinovați de fapte nedemne - de minciună, în primul rând, și de furt - erau aruncați în mlaștini, să fie acoperiți de noroi. Uciderea unei preotese era însă o crimă teribilă - atât de teribilă, încât în triburile germanice, inclusiv în cel al batavilor, nu se cunoștea pedeapsa pentru ea. În popoarele germanice și celte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]