16,377 matches
-
meșterul ce dărâmă o bisericuță de lemn din secolul cinsprezece, monument de arhitectură populară românească, împodobită cu picturi bizantine și clădește una din puzderia de troițe cu țugui și picturi stângace de pe la porțile oamenilor, ornate cu gresie și dotate cu geamuri termopane. E drept, pictura kitsch e plăcută vederii celor ce se îndeletnicesc neșovăitor cu negustoria artei, fără a avea nici o zi de școală de artă, e frumos pentru ei sclipiciul și coloristica penajului papagalilor. Floarea, însă, nu trebuie să spargă
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
fost norocos. Vagonul cu numărul menționat pe bilet s-a oprit chiar în dreptul meu. M-am suit, trăgând cu greu geamantanul după marginea scării. Am înaintat spre mijlocul vagonului căutând cu privirea numărul locului. Compartimentul avea ușa deschisă și în dreptul geamului pe culoar un bărbat cu structură atletică, cu părul alb, adus puțin de spate, își fuma țigara din care mai rămăsese doar chiștocul. Înainte de a-l duce la gură, îl strivea cu un tic nervos între degete. Mi-a făcut
LA DRUM DE SEARĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385305_a_386634]
-
ori, fără niciun rezultat. - Termini odată? se auzi vocea răgușită a amazoanei-soldat, Melestri. Celeno se opri brusc, așa, ca dintr-un vis. Își ridică ochii împăienjiniți de oboseala din ajun și căută, insistent, privirea prințesei. Talestri o evită, privind spre geam. Celeno puse lingurița pe masă și zise, căscând: - Abia aștept să vină Climene, să-mi povestească distracția de azi noapte... Talestri tresări și întrebă imediat: - Păi nu ați fost împreună azi noapte? Climene nu e în cameră? - Ba daaa... Am
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
plecat cuRammu în camera noastră și eu a trebuit să merg să dorm cu Aela și Liliana, răspunse Celeno, neobișnuit de satisfăcută. Se lăsă tăcere. Talestri se schimbă la față. Melestri începu să își roadă unghiile și se apropie de geam, parcă încercând să caute cu privirea amazoana buclucașă. - V-am dat eu voie să ieșiți cu akkadienii? se auzi deodată vocea răsunătoare a prințesei. Se ridică furioasă și împinse brusc scaunul, care se lovi puternic de perete, rămânând, totuși, în
CLIMENE de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349231_a_350560]
-
agață, pe ramuri, cercei Câmpul se transformă-n galben din verdele crud, Fiecare vietate-și țese umbra ei, Iar soarele coboară-ncetișor către sud ... Cerul zburdă-n simfonia păsărilor, Timpul tău dulce e jucat de insecte, Împodobită de-un zeu, prin geamul zărilor, Ești prea elegantă și ai gesturi selecte ... Venită din topitura, cerului, albastră Sub răsuflarea ta crește clipa nemuririi! Ce sentimente îmbulzești în viața noastră Că noi, robiți, urcăm pe treptele iubirii?! Referință Bibliografică: VARĂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN
VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349253_a_350582]
-
Balada-i desuetă, nu-i la modă Vioara lui Enescu a murit Și în uitare-i îngropat și Ștefan-vodă Păianjeni împletesc peste romanțe Și cântec popular curat, din neam Carcase de sicriu și dezolanțe Și mor mușcatele și cerceluși la geam Și ce hulit e Eminescu-n țara lui Să se-odihnească-n pace nu-i e dat El, Un Luceafăr drag al neamului E-acuma un cadavru de-aruncat Și plânge Marea Neagră-n asfințit Și Dunărea își tulbură din ape Că-n
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
fără nea Cum absorb din ochiul apei viață. Nici sânii nu mai sunt fără ninsori, E gol și cerul putrezit de nori Și păsările țipă prin castani. Tu nu mai vii, chiciură-i pe ramuri, Trece ziua, vine noaptea-n geamuri Și parcă am murit de mii de ani. Referință Bibliografică: Marină / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MARINĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361254_a_362583]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult pierdut pădurea mea de șoapte Un bir nedrept în fiecare noapte Scadența care pururi înfioară, La cap de pod mă străjuie o fiară; Mă bântuie nebun un dor de ducă Și-mi fâlfâie la geam ca o nălucă Să fug din lume ca dintr-un tablou Să fug de toți. Și să mă nasc din nou! Referință Bibliografică: Un dor nebun de evadare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20
UN DOR NEBUN DE EVADARE de ION UNTARU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361248_a_362577]
-
o fereastră spre pădure. Ochii mei se pierdeau în albastru și acolo unde dispăreau era locul întâlnirii noastre. Vânturile mă chemau, dincolo de frica de profesori, unde zăpezile erau viorii, să sorb un fulg de pe buzele tale. Dar au venit oamenii: „Geamul spre pădure trebuia zidit!” ...și ochii mi-au rămas în cărămizi ca legendara Ana în piatra mănăstirii. CIREȘUL Într-o primăvară mi-ai scris în privire gândul tău. Nu aveam ramuri - aș fi înflorit. În altă primăvară ne-am scris
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
care mi-ați adus potecile și cântecul Duruitoarei la fereastră, iertați-mă! Apoi s-a făcut o tăcere atât de adâncă încât stelele s-au furișat pe pământ și a nins până în zori. În loc de bun rămas mi-au desenat pe geamuri o culme de brazi și toate cărările mele. IUBIRE-N VISUL AUSTRAL Dacă iubești nu ai nevoie de aripi ca să zbori. Oare nu-i zborul mai presus decât aripa? o să te-ntrebe norul. Azi noapte am adormit pe cărțile de
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
un rânjet răgușit, iar la fereastră apăru la lumina lunii un chip de animal sălbatic care în loc de ochi parcă avea două lumânări, un bot păros, două coarne ca de bivol iar labele din față, pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
avea două lumânări, un bot păros, două coarne ca de bivol iar labele din față, pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
pe care le rezemase pe pervazul geamului, păreau de urs. Bărbatul sări ca un resort și luă pușca de alături gata s-o descarce prin geam. Femeia se sperie și țâșni din așternut în brațele sale. Instantaneu pușca se descărcă, geamul se sparse, hidoșenia dispăru, iar glonțul ricoșă din fruntea acesteia pe lângă ei în peretele din spate. Buimăciți de această întâmplare care îi putea costa viața, rămaseră câteva clipe neclintiți, stane de piatră. - Cred că-i necuratul, reuși să șoptească femeia
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
povestiră de-a fir a păr cele petrecute în acea noapte. La sfârșit, preotul își cuprinse fața între palme și medită câteva minute în liniște. - Sunteți ocrotiți de Forța Divină. Evitați gâlceava cu Buha, iar dacă noaptea apar năluci la geam, nu ieșiți afară. Să aveți în permanență o candelă aprinsă. Vă dau de la biserică smirnă, tămâie, agheasmă și busuioc să stropiți prin camere și mir să ungeți sub formă de cruce pereții în interior și exterior. După ce-i sfătui ca
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
lumea fericită a viselor. Trecuse de miezul nopții când dintr-o dată se auzi o bubuitură asurzitoare. - Ce-a fost asta, întrebă Elena în șoaptă cu glasul tremurând. Ascultară cu urechile ciulite la orice zgomot. Ceva le pocni în fereastră și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un fulger lovi perdeaua prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe cu Pruncul și o puse în calea flăcărilor. Un șarpe de foc se roti pe tavan împroșcând scântei
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
bătut din aripi și cocoșul cântă „cucurigu” de răsună ulița. Pe rând se prinseră în joc toți pintenații satului. - Haide liniștită la culcare că nu se mai întoarce... Ai pus un pumn de tămâie pe jar că iese fumul pe geam ca pe horn! - glumi soțul și se strecură sub așternut lângă soție. Ea se cuibări lângă trupul puternic al soțului și adormiră îmbrățișați. A doua zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
că iese fumul pe geam ca pe horn! - glumi soțul și se strecură sub așternut lângă soție. Ea se cuibări lângă trupul puternic al soțului și adormiră îmbrățișați. A doua zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum arătați de posomorâți, iar v-au deranjat forțele diavolești, zise preoteasa grijulie. - Prin
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
și parcă se dăduse drumul la căldură: atunci am știut - pe loc si fără ezitare: eu am să mă fac Actor! Altă dată, tot în secolul trecut, crescusem măricel - de câte ori luam 318-le simțeam furnicături și mă-nfigeam rapid la geam: vedeam locul unde-o să mă fac Actor. Ne apropiam de stație și ce să vezi: pustiu! Nu tu Operetă, nu tu Cadillac! Doar nori de praf în aer, nămeți de noroaie sub roți, basculante, căramizi. O mămăiță pune mâna
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
Doar nori de praf în aer, nămeți de noroaie sub roți, basculante, căramizi. O mămăiță pune mâna la gură si jelește: - Vai maică, ăștia fărâmă tot! Uite, a culcat și Opereta! Rămân fără suflare. Mă las moale cu capul pe geam. Nu se mai face stație că intră praful. Plâng ușor, stins ca și când am mai trecut prin alte mii de suferinți: Asta-i viața, ce să-i faci? N-o să mai ajung Actor! - Foarte bine că dărâmă, zice unul cu geantă
Șobolani de lux () [Corola-blog/BlogPost/338190_a_339519]
-
puține scandări... În față la sediul PSD mulțimea s-a oprit de fiecare dată, așa cum faci popas cu mortul la răscruci în drum spre cimitir. Jandarmii poziționați de-a lungul clădirii privesc atent în jur. La etaj, oamenii ies la geam. În sediu întuneric, jaluzelele trase. Nici măcar firmă luminoasă nu au. Povestea cu „ciuma roșie” trebuie să recunosc că îmi sună relativ discriminatoriu și ușor agresiv, dar dacă oamenii asta simt, asta strigă. Bine că n-a plouat. Toți tinerii de la
Protestul într-un oraș mic și roșu: aseară, în fața sediului PSD Slatina, rămas în beznă... () [Corola-blog/BlogPost/338199_a_339528]
-
învățat acest lucru încă de la prima sa lecție, pe care a luat-o pe când avea doar patru ani. „Profesoara m-a luat de-o parte și m-a pus să îmi închipui că mă joc cu o minge, sparg un geam și cineva mă ceartă de la etaj, iar eu trebuia sa fac ce gândeam. Cred ca am făcut câteva mișcări îngăimate. I-a plăcut și m-a luat la dumneaei în clasă. Doamna Dona mi-a dat poate prima noțiune importantă
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]
-
am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Ea mi-a răspuns că atunci când voi crește mai mare. M-a luat de-o parte și m-a pus să îmi închipui că mă joc cu o minge, sparg un geam și cineva mă ceartă de la etaj, iar eu trebuia sa fac ce gândeam. Cred ca am facut câteva mișcări îngăimate. I-a plăcut și m-a luat la dumneaei în clasă. Doamna Dona mi-a dat poate prima noțiune importantă
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]
-
neagră,/ șerpuind pe zidurile care se dărâmă/ ca niște castele de nisip.../ Ochiul galben al soarelui privește neputincios/ pământul acoperit cu aripi sumbre,/ aripi ce nu se mai zbat.../ Liniștea dimineții fuge pulverizată/ de zecile de mii de fragmente de geamuri/ prin care au trecut odinioară/ atâtea priviri, atâtea gânduri, atâtea vise.../ Pe străzi, în biserici, lumea se roagă.../ Alb, negru, roșu./ Lacrimi, durere, sânge. Vise ucise./ Înnebunit, soarele pleacă./ Amurgul cade peste sângele colorat în mov,/ câinii scormonesc printre ruine
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]
-
universul din pași în albăstrele și gălbenele aleargă izvorul să prindă păstrăvi născuți vii și liberi mătasea harpei se întinde peste lumi și ochi în căutare de sine se prelinge ploaia pe scările de umbră pe oasele dezbrăcate de lumini geamul nu se mai uită afară doar simfonia neterminată plânge în picături de apă pe umbre, fețe, colțuri Suzana Deac Referință Bibliografică: Când picură universul din pași / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 332, Anul I, 28 noiembrie 2011
CÂND PICURĂ UNIVERSUL DIN PAŞI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357251_a_358580]