3,339 matches
-
și mai horcăite. ― Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la picioarele ofițerului, gemînd: ― Iartă-mă, dom'le maior... Îmi rămân copilașii orfani... Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni Tănăsescu, ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți mâna pe el! Tocmai în pauza când se aștepta detunătura, apăru și Titu Herdelea în curtea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se trezească, întinse mâna să stingă lumina, dar veioza se depărtă. Își trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele ! Zadarnic își astupase urechile, căci, de data asta, lumina era cea care vorbea, pâlpâind în ritmul silabelor. Nu din nou... șopti bătrânul, pierdut. Își strânse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
afară. — Și acum între noi doi, sâsâi Vocea, cu limba despicată. Nu trebuia să mă chemi, știai că stau la pândă. Trebuia să te macini, în amintirile tale, până ajungeai un pumn de țărână... Ai călcat legământul... N-am jurat... gemu bătrânul. Eu nu... — Pentru că nu era nimic sfânt pe care să juri. Nu mai era nimic al tău. Vocea se roti în jur, amețindu-l : Voiai să taci și erai silit să vorbești. Iar acum vrei să vorbești și ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cosmina închise ochii, amețită de mângâierea aceea. Degetul coborî către piept, respirația ei deveni tot mai grea, el îi descheie nasturii de la bluză și degetul căută, prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iacob Botez, fiul ascuns al mamei tale. Poți pleca. Zevedei rămâne aici, cu noi. Aerul se răci brusc și îl opri pe Iacob din mers, ca și cum s-ar fi lovit de un perete de sticlă. — Am făcut totul așa cum trebuie, gemu el. Nu am greșit cu nimic. — Noi am făcut totul așa cum trebuie. Dar tu ai mers prea departe, printre ei. Ai rătăcit drumul înapoi. Ei știu acum că nu ești unul de-al lor. În felul ăsta, ai încetat să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că, dacă ar fi aprins veioza, imediat cineva ar fi deschis ușa și l-ar fi poftit să se urce în pat. Întunericul îl apăra, de acum înainte noaptea avea să fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste ochi. Dacă se uită așa și la oamenii de pe stradă, cred și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țineau să nu se prăbușească. „Or să se întoarcă“, bâiguiseră unii, înainte ca ușile să se închidă, băgând de seamă cu groază că, deși aceia plecaseră, umbrele lor rămăseseră, ca niște frontiere întunecate. Întinderea aceea de trupuri, unele prăvălite și gemând, altele încercând să se sprijine pe încheieturile mai puțin vătămate, altele lipindu-se de perete, de parcă ar fi căutat adăpost, arăta cenușie. Marginile colcăiau, dar întregul era nemișcat. Nu era nevoie de zăbrele, căci nu aveau unde fugi, spaima era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
morgă. Să-i facă formele imediat, să scrie ce-or ști.“ Leșinase din nou, probabil, căci se trezi abia în mașină. Ambulanța se hurducase peste niște gropi și atunci blondul aruncat pe targă, cu brațele așezate în formă de cruce, gemu. Se auzi o înjurătură și Rada văzu bastonul ridicat, gata să lovească. Atunci se priviră, omul în uniformă și ea, cu strigătul înțepenit în gât. Nu a priceput niciodată ce putere dobândise dintr-odată privirea ei, dar bâta ridicată deasupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de petrol... Părea că bătrânul își sleise rezerva. Maca își bătu carnețelul de coapsă, dar poate că nu era totul pierdut. Arătă într-o parte, spre bordură. — Auzi, boșorilă, spuse. Zici să nu călcăm pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei pași pe bordură. Încercă iarba cu vârful pantofului și ridică privirile. Bătrânul rămăsese încremenit de indignare în fața acestui nou sacrilegiu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreodată. — Pare de neimaginat, spuse iarăși Tili. Vru să ofere un nume, dar își dădu seama că privea cam de mult aceeași priveliște și între timp gândise, astfel că numele nu putea fi cel adevărat. — Hai să fumăm o țigară, gemu Jenică, simțind cum brațele i se golesc de sânge. Se așezară pe asfalt, la rădăcina zidului. Maca avea întotdeauna țigări. — Dar parcă tu nu mai fumai... zise. — Ei, o țigară, n-o fi foc. Cum ar fi, hai să ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei, și să traverseze spre poarta casei lui. Maca îi tăie calea cu motocicleta. — O să vă dau pe mâna Poliției, murmură bătrânul. Hoților... V-am luat numărul de la motocicletă... Se întoarse și ridică pumnul spre ei. — Hoților ! strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să replice repede, pe negândite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repede, pe negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți, gemu bătrânul. Hoții fură când nu știi. Voi sunteți niște tâlhari, aia sunteți. Atacați lumea pe stradă... — Nu ne da idei, i-o întoarse Tili. Până acuma abia dacă te-am atins. Facem doar câțiva pași împreună. — Dar eu nu vreau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii zgâriau tencuielile, gemând în locul buzelor strivite, umeri îngustați, coaste străpungând, ca niște arcuri de oțel, pielea subțiată a piepturilor costelive. Li se auzea murmurul, fără a se înțelege ce anume spuneau. O apă curgătoare, un ritm anume al lanțurilor care legau gleznele una
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lozuri, dar unul ieșise din lăcașul lui. Îl îndesă și aplecă mapa către străin. — O să-l luăm atunci chiar pe ăsta pe care l-ai ales dumneata, spuse străinul cu o voce care devenise tăioasă. — Eu n-am ales nimic ! gemu Jenică. — Atunci să zicem că el te-a ales pe dumneata, șuieră străinul și prinse lozul cu degete subțiri. Era dibaci, atingea obiectele ca un magician și, cu toate astea, desfăcu lozul cu o uluitoare încetineală. Jenică privi, milimetru cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din pragul ușii. — Pentru azi e destul, oftă Jenică. — Așa gândeam și eu, mai spuse străinul, închizând atât de încet ușa, încât, în mod inexplicabil, clopoțelul nu se mișcă. O vreme Jenică nu făcu decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și răsturnă lozurile pe podea. Se gândi o clipă, înșfăcă și castronul cu numerele de loterie, privi spre pancarta Sfântului Ioan Teologul și izbucni într-un râs căruia numai veselia îi lipsea, de parcă ar fi vrut să răcnească și să geamă deodată. Ridică deasupra capului castronul, lăsă bănuții să-i curgă pe creștetul pleșuv, pe umeri, pe brațe, veseli ca niște pietricele de râu. Lozurile deveniseră sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și rămase descumpănit. Maestrul păpușilor scosese din cutie o oglindă. Tili se privi și pentru prima oară nu-i veni niciun nume în minte. Se căzni să găsească ceva, dar simți că era prea târziu. Își acoperi fața cu palmele, gemând. Lumea, și fără el, și nenumită, continua să existe... au mai apărut: Caius Dobrescu, Teză de doctorat Gabriela Adameșteanu, Întâlnirea (ediția a II-a) Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului Cătălin Dorian Florescu, Maseurul orb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu se face deloc simțită. Corpul meu își întâmpină bucuros intrusul. Împăratul Hsien Feng se luptă de parcă ar îndeplini o sarcină dificilă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amintesc că tata a făcut la fel, după ce a fost îndepărtat din funcție. Aș vrea să-i pot spune împăratului Hsien Feng cât de egoist și nemilos e față de poporul său. „A muri e ușor, dar a trăi e nobil“. Gem precum o femeie beată. Încercând să-l înveselesc, dau poruncă să fie jucate operele sale preferate. Trupele dau reprezentații în salonul nostru, astfel că săbiile, bețele actorilor și caii de recuzită sunt la o aruncătură de piatră de nasul Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
piele pe care femeia o ținea sub braț În timp ce-și comanda cafeaua. Când a venit momentul să plătească, a pus-o pe tejghea, a scotocit prin ea și a scos portofelul, apoi geanta a revenit sub braț. Elisa gemu destul de tare. Mie mi se părea o geantă ca oricare alta, doar că mai mare. —O, Doamne, e aproape insuportabil, e atât de uimitoare. E o Birkin din crocodil. Cea mai mare raritate. —O ce? am Întrebat. Am evaluat rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
primești la timp ca să i-o oferi Într-o bună zi fiicei tale. —Fiica mea? Douăzeci de mii de dolari pe o geantă? Glumești. În acel moment, Elisa cedă din cauza frustrării și-și puse capul pe masă. Nu, nu, nu, gemu ea, de parcă ar fi trecut prin chinuri mari. Tu chiar nu Înțelegi. Nu e doar o geantă. Este un stil de viață. Este o declarație. Arată cine ești ca persoană. Este un motiv de a trăi. Melodrama asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca asta... De data asta ridică o pereche de boxeri decolorați, foarte uzați, cu o săgeată deloc subtilă, de un roz fluorescent, care arăta direct spre sculă. — O sticluță e perfect În regulă. Ce o să mă fac fără tine? am gemut eu, patetic. Încă nu mă Împăcasem cu ideea că Penelope, care-mi fusese cea mai bună - și singura - prietenă În ultimii zece ani, se muta În celălalt capăt al țării. —O să te descurci, spuse ea, părând mai sigură decât mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]