3,734 matches
-
ar fi respirat în altă atmosferă intelectuală, și-ar fi pus alte probleme, ar fi lucrat cu alte instrumente și ar fi comentat alți scriitori și alte opere. Și poate că el n-ar fi fost considerat astfel mai puțin "genial" (pentru că în critica literară occidentală nu contează "geniul"/ facultatea creatoare, ci doar produsul efectiv al creației), dar mai reprezentativ pentru ierarhia de valori a criticii europene moderne. Dar asta nu înseamnă că o atare situație constituie o fatalitate. Căci nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
receptat de către toți. De asemenea, nu pot spune eu ce-aș fi vrut să se spună despre mine sau dacă s-a spus ceva, să nu fi spus. Dar cu siguranță n-aș fi dorit să se spună că sunt genial, de exemplu, sau că habar n-am ce se întâmplă cu poezia. Ca să răspund la această întrebare ce vizează naivitatea. Care e locul scriitorului român în societate? Într-o Europă "globalizată" crezi că scriitorul român va pierde sau va câștiga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții ce l-a dus spre alte scopuri l-a făcut pe Rimbaud să dispară și să rămână doar cu ce "scânteia de nebunie" l-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teoriei despre minciuna ca literatură emisă de Llosa în celebra lui carte, și anume că nu mint sau că, fără să mă îndoiesc vreo clipă, spun tot timpul adevărul. Alege și tu. Sau aș putea să-ți spun că ești genial, un mare scriitor căruia în curând i se va decerna Premiul Nobel. Că știu toate aceste lucruri din surse sigure. Ești pregătit să mă crezi? Ți-ar plăcea o astfel de minciună? Sau un astfel de adevăr? Ori ți-aș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alte idiomuri în întreg spectrul său de nuanțe, de subtile savori: Creangă, Caragiale, într-un fel Eminescu, mai cu seamă Arghezi. Cum să-l traduci pe Arghezi reducându-l la noțiuni, despuindu-l de veșmântul de abur al zicerii sale geniale? Cum să-i păstrezi finețurile pentru cineva care nu ne cunoaște bine limba? Îmi spunea Blaga, apreciindu-l în acea clipă din toată inima: "Arghezi e cel mai mare creator al limbii române". Se înșela oare? Dar, mă puteți întreba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Al doilea, înghiontit de Tamara, protesta: Pe noi, nu; pe noi, nu; noi doi nu suntem ca ăia!". Ancestrala, primitiva teamă că arta, fie ea și fotografică, ți-ar putea fura sufletul. La câți ni l-o fi furat oare Genialul Grecotei? A doua la mână: Alexandru George, polemizând cu Iorgulescul "Marii trăncăneli", căuta să evidențieze părțile bune ale lumii caragialiene. De exemplu, pornind de la frecvența faticului "Mă înțelegi?", reliefa dorința de comunicare, nevoia dialogică, urbanitatea respectivelor personagii. Proprii mei studenți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
își ratează soarta. Marii noștri scriitori au fost și mari uvrieri, au lucrat enorm, au scris pe măsură, au studiat, au fost conectați la literatura lumii din toate timpurile. Câți dintre scriitorii contemporani procedează la fel?! Preferă să se autodeclare geniali (fapt suficient pentru a nu mai lucra pe pagina de manuscris), îi consideră nuli pe toți ceilalți, de parcă sub cerul literaturii n-ar fi loc pentru toți... Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce urma să se întâmple chiar cu destinul îngropat al Ilenei Zubașcu, de Rimbaud feminin al culturii române, pot fi găsite în Antologia poeților tineri. 1978-1982, p. 635-650, publicată postum de Laurențiu Ulici, în 2005: "femeie, du-te acasă, ești genială, nu ți-am spus, ce mai vrei, nu-ți ajunge?/ lasă-ne pe noi cel puțin să ne vedem publicate creațiile cât suntem încă în viață/ noi care nu avem nici o șansă de-a ne vedea publicate postumele/ tu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acasă liniștiți, la aflarea veștii că faptele „anglo-americanilor” fuseseră zădărnicite de „Frontul Mondial al Păcii” în frunte cu măreața Uniunea Sovietică. Pe aceeași linie, se înscriau și desele referiri la viața îmbelșugată a poporului sovietic, condus de I. V. Stalin „Genialul Conducător de Popoare”. La altă secție, altă dare de seamă. Rotăria ține și ea ședință, în 20 septembrie 1951. Muncitorii abordau din nou „o problematică” complexă. Angajații Nicolinei aflau atunci că în țările capitaliste creștea zilnic șomajul și mizeria oamenilor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
război mondial. Muncitorii trebuiau informați, chiar și în acest mod, asupra dizidențelor din interiorul lagărului socialist, probabil cea mai răsunătoare, Iugoslavia lui Tito. Anul 1953 aducea alte dări de seamă asupra evoluțiilor în plan internaționale, după ce, la 5 martie, Stalin, „genialul” conducător al Uniunii Sovietice, încetase din viață. Chiar și în noua conjunctură, inamicii vechi rămâneau la fel de periculoși, cu toate că popoarele lumii se ridicau pretutindeni, „ca o stâncă de granit”, împotriva planurilor de război ale anglo-americanilor. Pe acest fundal, își fac apariția
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că trebuia prevenită apariția unor noi focare de revoltă, mai cu seamă rândurile muncitorilor. S-a produs însă și o modificarea evidentă a discursului oficial. În 1958 a început retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, contextul ce a generat schimbarea. „Genialul” conducător Stalin devenea o fantomă a retoricii epocii lui Hrusciov (1958-1964). Destalinizarea, după Congresul al XX-lea al PCUS (februarie 1956), anunța alte vremuri, eroi noi. Situația se reflectă și în documentele de partid ale fabricii. Muncitorii Secției Montaj primesc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prin Carol cu regență germană. Tülff a cerut, prin Tzigara, să vadă pe Maiorescu și Marghiloman; ei au declarat că nu vor face primul pas. Maiorescu a perseverat în această atitudine, dar Marghiloman, ros de ambiție, a găsit un mijloc genial de a-și salva demnitatea și de a lucra cu germanii. După cum o povestește în cele brele lui memorii, în loc de a-i face o vizită, l-a invitat la masă și se lăuda că masa a fost admirabilă! La Mackensen
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mare. * Generozitatea nu se bazează pe mulțimea faptelor bune, ci pe lipsa celor rele. * Eu nu învăț din greșelile mele, dar le repet, în speranța că vor învăța alții. Unele capete sunt pătrate, iar unele minți sunt obtuze. În mințile geniale și răul poate fi pe măsură. * Eroismul este în egală măsură inteligență, cutezanță și inconștiență. * De înălțimi nu se tem decât muritorii. * În adâncime pătrund numai ideile înalte. * În zbor, mor doar visele cu aripi căzătoare. * Visătorii nu au rău
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
sau în altul bucățile publicate de Ion Creangă în manualele școlare, în revistele vremii sau rămase în manuscris. Dominantele scrisului lui Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un om românesc teluric, ferit de civilizația orașului, lăsat sub conducerea instinctelor naturale. Creangă exprimă un stadiu de sensibilitate mai apropiat de structură
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
originalitate’’ care depășește, ca subtilitate și rafinament, realizările anonimului sau înaintaș. ‘‘ Creangă este o expresie monumentala a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numeste poporul român, sau, mai simplu, e poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune. Ion Creangă este, de fapt, un anonim.’’ ( G. Călinescu ) Deși inspirate din folclor, având aceleași teme că multe alte creații din lumea întreagă, poveștile lui Creangă rămân unice, prin amprenta specifică a talentului sau creator. La fel ca si
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui C.D. Zeletin, când s-a întâlnit cu poezia genialului pictor, sculptor, arhitect și poet italian, traducându-i-o măestrit. , scria Mircea Tomuș, Cinsprezece poeți, 1968. În Poeme cu îngeri, poezia În Grădina Ghetsimani este un model al promovării ideii religioase: Găsim în cele citite asemănări frapante dintre cele ce
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
negustori bogați, el era expert în latină, greacă și ebraica. După cum sublinia Arthur Field, Manetti a făcut incursiuni substanțiale în filosofia naturală și metafizica, subiecte mai puțin explorate în mod obișnuit de către umaniști, cum ar fi Leonardo Bruni 18. Orator genial și diplomat iscusit, el a servit în mai multe rânduri ca ambasador al Florenței la curtea unor prinți străini și a altor republici. Contemporanii vedeau în el o combinație impresionantă de învățătură sporită și devotament în serviciul public 19. Nici
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
uitate de secole pe socluri". E un îndemn și o pledoarie pentru cercetarea și aprofundarea vieții (și operei) lui Eminescu, în parametrii normalității actului critic, arătând astfel calea de apropiere a cititorului de azi de personalitatea, de netăgăduit, a scriitorului genial de acum aproape două secole. Pasiunea temperată cu care Dan C. Mihăilescu revelează romanul de iubire ce stă închis în corespondența dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle, evidențiind firescul legăturilor lor umane, făcând din acest eseu o demonstrație de rafinament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o autentică cavalcadă a bătăliilor pentru Eminescu, întrebându-se cu o prefăcută (ca să nu spun perfidă), provocatoare inocență:"Care Eminescu? Un Eminescu al tuturor, poetul național care a făcut educația sentimentală a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau insul vânat de un șir de boli, unele moștenite? Iar geniul lui este consecința bolii sau a unei vocații tulburătoare, greu de înțeles pentru omul comun?" Sunt întrebări ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
huruia în spatele ei și tonul extrem de vioi pentru un muribund. Când R.T. spune un lucru inteligent, o face de parcă și-ar aduce aminte de ceva și s-ar bucura. A sperat cândva să devină un mare prozator, să scrie romane geniale, cu fraze cristal, cum îi place să spună, cu fraze parcă întoarse cu cheia. A și scris câteva cărți reușite, dar acum, după Revoluție, în lenea sa valahă, se mulțumește să coafeze textulețele unor tipi netalentați, cu figuri de murături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a fost mult mai animată și de calitate, grație Îndeosebi invitatului special, criticul și editorul Cristian Livescu. După ce Petre Isachi a trecut În revistă viața și cărțile criticului literar Al. Piru, cam la suprafață și punctând mai mult relația cu genialul G. Călinescu decât opera celui ce văzuse lumina la Mărgineni, oaspetele a vorbit despre unele apariții ale Editurii Crigarux, Între care s-au numărat propria carte Eminescu și enigmele Caietului vienez, antologia Gânditorul de la Humulești, În sumarul căreia figurează și
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
două sute de wați, că acesta fusese nu un om, ci un titan. A aflat de ici, de colo, de peste tot (era preocupat până la obsesie de Stalin) nu numai chestiuni pozitive, ci și atrocitățile comise de el, punctele negre din biografia genialului georgian: toate, și, culmea, mai ales părțile întunecate, l-au fascinat și l-au convins că are de-a face cu cel mai mare, cel mai dat în pizda mă-sii tip din istoria omenirii. De unde a aflat? Avea de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Țară din Moldova lui Ștefan cel Mare care a dăruit neamului nostru personalități de excepție, precum Eminescu, Kogălniceanu, Iorga. Dacă există în vocabularul sufletesc universal un cuvânt intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
martie 2014 Viorel Cosma DUMINICĂ ÎNCEPE FESTIVALUL „GEORGE ENESCU” Duminică va bate gongul de deschidere a Festivalului Internațional „George Enescu”, ediția a XXI-a, care se constituie a fi cea mai mare sărbătoare a muzicii pe pământ românesc sub emblema genialului compozitor. Faptul că de la o ediție la alta interesul pe plan național și internațional, precum și calitatea evenimentului crește, ne dă speranțe că nu peste mult timp și spectatorii cei mai puțin sensibili la fenomenul cultural vor simți nevoia binefăcătoarei muzici
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
recitalul fiind corolarul omagierii sale. Și chiar corespunde enunțului făcut de Ioan Holender privind hrana spirituală primită de publicul plătitor în schimbul impozitelor plătite. Pianistul Radu Lupu aclamat Cred că nici nu se putea aduce peste timp un omagiu mai mare genialului sărbătorit, decât acest recital încheiat cu un moment unic în cadrul festivalului, gestul simbolic al altui român care pentru prima data în calitate de Director artistic al mai multor ediții, Ioan Holender, vine la finalul recitalului pe scenă să-l îmbrățișeze frățește pe
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]