3,543 matches
-
dedesubt se auzea ceva mișcare, da’ nu-mi era frică de ei. Am găsit vreo două bucăți din ce-mi trebuia (fier de pe docul de cărbuni de la Tortugas), după care am luat niște gută și le-am legat bine de gleznele domnului Sing. După aia, cînd eram deja la vreo trei kilometri de mal, l-am rostogolit. A alunecat ușor pe rulou. Nici măcar nu l-am buzunărit. N-aveam chef să-mi mai pierd vremea cu el. Îi cursese ceva sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și deschise ochii. N-avea nici În clin, nici În mînecă cu Înotatul, Îi plăcea doar să sară, să se scufunde, să fie sub apă. — Cum e, Wemedge? Untură era chiar În spatele lui. — Caldă ca pișatu’. Respiră adînc, Își prinse gleznele În mîini, ducîndu-și genunchii sub bărbie, și se scufundă Încet. La suprafață era caldă, dar ajunse rapid unde era răcoroasă și apoi rece. Pe măsură ce se apropia de fund, apa devenea chiar rece. Nick pluti Încetișor și atinse fundul apei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul răcoros și valurile le atingeau doar degetele de la picioare și gleznele. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tine. — Și eu m-am distrat. — Ne distrăm, nu? — A fost o zi minunată. — Da’ am avut doar o juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În rîu. N-a fost prea Încîntată, a protestat, așa Încît te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dîndu-i jos chiloții pînă la glezne, astfel Încît să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos. I-ai tras În sus piciorul ei prost și i-ai Înghesuit Între pielea subțire și curelușe ca să nu se murdărească pe pămînt. Apoi pantalonii și chiloții tăi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
înfigi tu gheruțele e vremelnic. Vremelnic mai e, Doamne, Dumnezeule!" Tano a apărut din fundul curții, leoarcă de rouă și ține, cît e de mare, să-mi sară-n poală. Îl împing, dar insistă să-și lipească botul ud de gleznele mele și să-mi spună ("Na că vorbesc și io. Ce-i mare lucru?"): Doar nu-i alt cățel în viața ta. Te-am chemat să bei cafeaua cu mine. Unde-ai fost? N-ai vrea să știi. Cum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui, a pămînt ud. Abia suflam. A găsit și puterea de-a glumi, în limba poezeasc㇇: "Cu ouă plouă, Ana. Ia ghici cîte păsări sînt înăuntru, gata să spargă coaja!". Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o. Tare i-ar linge gleznele. Îmi place să le urmăresc jocul, joaca, de pe banca de sub măr. Din banca mea. Ai să vezi, Șichy, ai să vezi: buclele se-ntind, părul se rărește, mișcările se răresc, sîngele se rărește... Îmi înving durerea față de amintirea altui cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
buclă cu buclă, geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața noastră ce-i fără fundamentalism (da, ăsta-i cuvîntul) afectiv? Zi de zi, iubire activ-creștină și duminică de odihnă ortodoxă întru Măria. O, dar atunci ar trebui să descopăr tragedia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu gleznele cutremurate de apa prea rece a lacului Dorobanț și citește cu voce tare versul din Blaga, atașat tabloului: "(rotunjit în sine a este a)". Bun vers, noician. Îmi place și mie pictura asta. Russ întinge cu pensonul în nori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înainte cu o seară i se adunase-n spate. "Dar ce mă fac eu fără tine-tine, Ana. Nemaipunînd la socoteală că totul ți se pare un sfîrîiac și mă privești nemuritoare și rece. Nemuritoare o să fii. N-ai să mori. Gleznele tale nu sînt muritoare. O să tot mergi cu ele pe iazul din Dorobanț, în pictura mea". Era vremea vitraliului cînd mi-a spus asta, într-un asfințit cald, blajin. Lucra cu torsul gol, în șortul din foaie de cort, nisipie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de postav, pusă peste un pulover alb. Merge țeapăn, de parcă duce o oală clocotită în mîini. Alunec pe gresia udă, mă dezechilibrez, aproape cad, dar nu mă ajută. Ia-o înainte, îi spun, supărată că mi-a constatat mersul nesigur, gleznele nesigure. "Ne-mu-ri-toa-re", silabisește vocea mea de-a doua. Mă simt oaspete nechemat. Senzația de frig din spate se accentuează. Un interior ultra-ordonat. Larg, foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
scoată cureaua și să-i tragă vreo două peste fesele bombate. Se abținu, deși știa că în urma unor astfel de momente primea o răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să le citești, pe mine mă enervează. Dar e plăcerea ei cotidiană, așa că nu mă bag. Se uită la televizor, nu poate trăi fără știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uită la televizor, nu poate trăi fără știri. Îi place să-și vopsească unghiile cu ojă neagră. Crede că are cele mai frumoase glezne din lume. Sunt frumoase, e adevărat, dar nu cele mai frumoase. Unde sunt cele mai frumoase glezne din lume, îmi spui și mie, Magicianule?! Am un purcoi de bani în debara, poate vreau să-mi fac de cap și să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
era reglat pe canalul de știri. Înghiți încă o gură de cafea și își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
umăr, în sfârșit, Lucia, de ce fugi? Răsuflă din ce în ce mai greu, îl înțeapă splina, iar picăturile ploii nu reușesc să-i răcorească obrajii. Când mai are doar câțiva pași până la ea, femeia dispare încetul cu încetul, mai întâi pantofii cu toc, apoi gleznele, pulpele, genunchii, șoldurile, iată o o jumătate de femeie, Scriitorule (este vocea Magicianului?, nu, nu este vocea lui, Magicianul se apropie de localul unde se bea vin bun și se ascultă smooth jazz), o jumătate de femeie care plutește la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu o rădăcină de copac
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
În camera mea sau, mai bine zis, pe salteaua care se Întindea de la un perete la altul și pe care o numeam camera mea - și m-am prăbușit pe acel mare și minunat pat, după ce mi-am lovit la intrare glezna de rama de lemn. Rahat. Ce fac acum? După ce mi-am stors creierii și mi-am luat toată garderoba la mână, am decis să port un pulover albastru deschis și o fustă neagră până la genunchi, cu cizmele mele negre trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întoarsă, cu perle negre Înșirate de-a lungul poalelor, care era chiar din colecția lui Oscar de la Renta. Erau acolo fuste În nuanțe de roșu, ocru, lavandă, unele din mătase, altele din cașmir. Unele erau destul de lungi ca să mângâie elegant gleznele, iar altele atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf pe care am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu era, de fapt, un dulap. Aducea mai degrabă a mini-aulă universitară. Acolo aflai pereți Întregi cu pantofi de toate mărimile și culorile și stilurile, o adevărată fabrică Willy Wonka din lumea modei, duzine Întregi de pantofi cu bantă pe gleznă, pantofi cu toc cui, cipici de balet, cizme cu toc, pantofi decupați, pantofi cu toc cu mărgele. Sertare pline, unele În perete, altele adăugate pur și simplu prin colțuri, cu cele mai variate sortimente imaginabile de dresuri, șosete, sutiene, slipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mereu după tine, nu? Din a doua pungă, Încă și mai plină, am scos la iveală o mulțime și mai incredibilă de pantofi, genți și vreo două jachete. Erau acolo două perechi de cizme Jimmy Choo cu toc, una până la glezne, alta până la genunchi, două perechi de sandale Manolo cu toc cui, o pereche de pantofi Prada și o pereche de adidași Tod, pe care Jeffy mi-a reamintit că nu trebuie să-i port vreodată la serviciu. Mi-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a Întors de la curățătorie Împreună cu un plic, pe care era caligrafiat Doamnei Miranda Priestly. Înăuntru se afla o factură scrisă de mână pe hârtie de culoarea piersicii și care zicea așa: Articol de Îmbrăcăminte: Rochie de seară. Designer: Chanel. Lungime: Gleznă. Culoare: Roșie. Mărime: Zero. Descriere: Mărgele cusute de mână, fără mâneci, linie curbată a gulerului, fermoar mascat lateral, căptușeală groasă de mătase. Serviciu executat: Prim curățat. Preț: $670. Mai era o adnotare suplimentară dedesubt, din partea patroanei atelierului, femeie care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]