3,598 matches
-
mult imaginea publică, întărind stigmatizarea deja existentă. Anumiți reporteri sînt ținta unor ironii permanente, apariția lor pe micul ecran chiar atunci cînd transmit despre lucruri total străine mediului penitenciar trezind antipatii la unison. Pe seama lor se fac bancuri ce stîrnesc hohote de rîs neînțelese de un neinițiat. Am asistat la o scenă în care un perdant la un joc de zaruri a fost pus să-l imite pe Cătălin Radu Tănase reporter la Pro TV în prezența cîtorva sute de deținuți
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
mutilarea deținutului Gheorghe Gherasim de către sadicul Corneliu Marolicaru, care i-a tăiat pînă la urechi gura și apoi i-a cusut obrajii cu sîrmă, atrocitățile continuînd cu ruperea piciorului și fracturarea bazinului victimei toate aceste fapte petrecîndu-se sub privirile și hohotele de rîs ale gardienilor. 2 Moartea suspectă pe cimentul dușurilor a lui Ilie Crețoaie, masacrarea lui Ciprian Petru Melinte, care a fost lovit cu ciocanul în genunchi și testicule, decesele suspecte ale lui Ciprian Sorin Iștoc, Mircea Pătrașcu, Ștefan Ghiocel
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
apoi simți o zguduitură în umărul drept. Deschise ochii, ridică capul buimac de somn și-l văzu proptit lângă el pe văru-său Mihai, directorul unei instituții din oraș, râzându-i în nas. Hai cu mine! Spuse autoritar, tulburându-l cu hohotele lui mai tare decât femeile ce mișunau în jurul lor, elegante, în rochii de vară, vaporoase. Luat prin surprindere, Ion nu se împotrivi (dealtfel, n-avea de ales, fiindcă la văru-său, directorul, trebuia să ajungă pentru aprobarea unei cereri) și porni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de maximă excitație. Deve nind brusc seducători seduși, cântăreții preiau valizele de la mașiniști și încep, pur și simplu, să o curteze, încercând cu asi dui tatea îndrăgostitului să-i atragă atenția. La orice vorbă spusă de Viorica se râde în hohote. Era clar că ma joritatea o cu noș teau din producții anterioare, iar prezența ei aici pentru această nouă aventură părea o șansă supremă. Conferința era clar termi nată. Aceasta a fost și marea mea șansă. Căldura și persona litatea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Cortez, enorm. Am re găsit-o după un an la Opera din Lille, pentru același Boris, dar în altă versiune. Toată tragedia lui Boris s-a petrecut, foarte ciudat, într-o bună dispoziție nelimitată, corteziană, pot spune, între râs în hohote fără nici un motiv și filozofie acută spon tană precursoare de lacrimi în cascadă, nevăzute de nimeni. Eveni ment rar în acei ani, spectacolul a fost transmis în direct la televiziune, pe canalul național. Viorica, după cum spun francezii, a "spart" ecranul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cœur s’ouvre à ta voix" a dovedit remarcabilul control al res pirației și... m-a lăsat pe mine fără. În culise, după spectacol, Viorica era caldă, fermecătoare și mereu cu ușa deschisă pentru fanii ei, răsfățându-i cu zâmbete, hohote de râs și strângeri de mână, oricât de lungă ar fi fost coada și de înaintată ora. Deși au trecut mulți ani de când nu am mai văzut-o pe con tinent, o asigur că publicul american și New Yorkul, în
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
unii dintre ei plângeau. Am discutat cu persoana care mă însoțea și ne-am oprit pentru un timp să privim dezastrul pe care-l aveam în față și să ne mirăm de cele văzute. Câteva femei din apropierea noastră, plângeau în hohote, spuneau că au lucrat ani de zile în acel spital și acum li se rupea inima, văzând cum este dărâmat, fără ca să poată interveni în niciun fel. Spuneau că erau mândre că lucrau într-o astfel de clădire și pronunțau
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să realizeze că în acest fel nu face decât să se discrediteze în ochii mulțimii: Coborâtă mult sub nivelul elementarității, putând fi comparată doar cu rudimentarii yahoo ai lui Swift, Struțocămila e de o prostie liniștită, ce provoacă “râsul cu hohot” al mulțimii, în timp ce alții “cu batgiocură în laude și cu mascara în pofală o lua”. „Vesela compătimire a prostiei” o mijlocește aici burlescul, formă a comicului născută dintr-un contrast izbitor între limbaj și persoană: trecerea de la mare (aspectul fizic
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
cu toții premoniția timpurilor cumplite care aveau să urmeze. Nimeni nu vorbea. Mă uitam la ei cu mare tristețe. Intuiția anilor întunecați care ne așteptau mă strângea de gât. Dacă aș fi fost mai slab de înger, aș fi izbucnit în hohote de plâns, într-atât era de mare durerea care mă cuprinsese, cu atât mai mare cu cât îmi dădeam seama că era împărtășită de toți. Eram încă la masă, pe la ora unu, unu și un sfert, când am ciulit cu toții
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sfâșiat rochia și au violat-o, în fața mea, domnule, realizezi grozăvia? După câtva timp, țipetele ei au încetat, iar când bestiile au plecat, am văzut doar o masă de carne plină de sânge." Și a izbucnit într-un plâns în hohote. Se așezase jos, pe podea, cu fața în mâini și plângea. O scenă sfâșietoare! N-am uitat-o și nu o voi putea uita. N-am intervenit. Ce aș fi putut spune? Ce aș fi putut face? O mare dezolare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nostru a frânat brusc, iar bunica a început să scoată țipete disperate, fiind întâia care a zărit în șanț, înaintea noastră, Fordul răsturnat, cu roțile în sus. Coborând cu toții în grabă, am auzit gemetele mamei; eram înspăimântați, bunica plângea în hohote, frământându și mâinile. Au fost scoși vii și nevătămați de sub vehiculul cu bucluc trei dintre ocupanți, ultima degajată fiind maică-mea, a cărei mână fusese prinsă de bara capotei de care se agățase și suportase astfel întreaga greutate a mașinii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
începutul acestei perioade, luasem obiceiul să vizitez cimitirul - plasat în mijlocul orașului - după-masa, la ora înmormântărilor, și să urmăresc de la oarecare distanță, pitit după un monument funerar, spectacolul, ghicind - după intonația cuvântătorului de pe marginea gropii - momentul izbucnirii valurilor de lacrimi și hohote ale participanților implicați?) și în acest răstimp am devenit, treptat, dar sigur, cu adevărat eu. Multe dintre trăsăturile fixate atunci în sensibilitatea mea au rezistat de-a lungul întregii mele vieți: în poezie, în critică deopotrivă. Mai ales ultimul an
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de ierburi. Cum aveam obligația să stau cu ei până se satură (adică până fac burtă), abia pe la amiază am putut să mă întorc. Ajuns cu boii pe ulița satului, în drum spre casă, mă aud strigat din urmă în hohote de râs. Când mă întorc să văd cine mă strigă și ce-au găsit de râs ... mi-am pierdut glasul ... erau sora mea Mariana cu ... cine credeți ... cu Vița ... fata mea dragă ... ce nu se mai putea stăpâni de râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cristalină și neîngrădită. Cotoii și pisicuțele trec prin tot felul de peripeții, de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil acest spectacol de fum teoretic, în care culminează orgoliul autonom, e salutat cu hohote de sadică satisfacție de tartorul iadului, inspiratorul biblic al trufiei omenești. E aproape de prisos să amintim că autonomia e altceva decât ideea libertății creștine. Pornind din aceeași rădăcină ontologică, libertatea creștină e înfrângerea autonomiei individuale. Suficientă sieși acolo, rațiunea umană
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat. Cuvîntul,/ Abia rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini și-acum mă dor/ De-a fi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
teorie este la nivelul teoriilor din secolul al XVIII-lea, care măsurau calitatea unei tragedii după cantitatea de lacrimi vărsată de spectatori ; sau la nivelul ideii pe care și-o face plasatorul de la cinematograf despre calitatea unei comedii judecind după hohotele de râs pe care le-a numărat în sală. Așadar, anarhia, scepticismul, o completă confuzie în privința valorilor este rezultatul tuturor teoriilor psihologice, deoarece acestea nu pot fi legate nici de structura, nici de calitatea poemului. 197 Teoria psihologică nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu vreun cunoscut. Dar ți-ai găsit, ghinionul se ține scai de el, prietenul său, durduliul cel pistruiat, o află în patul finului, în timp ce se odihnea, și nu scapă ocazia de a slobozi câteva apropouri cu conotație sexuală urmate de hohote de râs pe hol, după ce va fi ascultat toată însăilătura nașei privind așteptarea extratereștrilor. Nașa nu e singura din categoria ei pe care tânărul tragic să o invidieze. Fie că e pastorul care are teoria lui despre Isus, fie nebunii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de ce eu prefer să nu risc asemenea decepții? Mă declar mulțumită și suprim energic dizidența lăuntrică, așa cum ți-am mai spus. Pe părțile ascunse, oferite doar aleșilor, femeile ar trebui să-și tatueze deviza: "găsește-mă sau pierde-te!" Printre hohote, se hotărâră să-și reia locul în fața gravurii. Ondine propuse: − Uite, mergi încet către ea, nu te grăbi; privește-o atent și spune-mi: de unde izvorăște lumina ei interioară? Care e pata cea mai senină care-ți apare ție de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tinere își făcu loc acea infailibilă cuantă de putere, care e alianța cu secretul: avea de gând să-i pândească din adăpostul rezervei, lăsându-i să vină, fanfaroni, în cuvânt și să-și umfle pieptul cu substanța lui minată de hohote comprimate, pe care el avea să le detoneze jubilant în jerbe răsunătoare. Asta să-i fi putut construi lui domnii de față, dacă se credeau șmecheri: un buncăr inexpugnabil și portabil pentru rezervă, o carapace perfect camuflată de țestoasă, din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aparența de continuitate disputată a spațiului. Zărise atunci două mâini mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale cărei priviri rămâneau inexplicabil pierdute în cu totul altă direcție, furate de clovnul nătâng, rostogolindu-se în tumbe caraghioase și hohote stridente, după isprava-i gustată inegal de public. Le smulsese furios de pe flanela moale și prea îngăduitoare a fustei ei, în care își afundase apoi fața pentru tot restul spectacolului, strângând-o din răsputeri în brațele lui scurte și cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
necesitatea să-l aștepte la întâlnire niscai milioane bune de ani. Iar când Platon a început să facă propaganda ieșirii din peșteră, coelacantul, auzind de ea, probabil că a bolborosit în adânc ceva de genul "dacă tăceai, filozof rămâneai". Printre hohotele generale, Ian se simți dator să dea un exemplu de sobrietate, așa cum șade bine celor ce cred în virtuțile ordinii existente: − Ca și cum criza n-ar avea existență obiectivă... − Chiar dacă are, nu e eternă: se naște, trăiește cât trăiește, după care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
părul blond, îl țintuia mama lui cu o privire fără fund și fără adâncime, fără stăpân și fără obiect, fără început și fără sfârșit. Serenitatea acelei priviri devenise insuportabilă. Băiatul dădu buzna ca un apucat afară din restaurant, scuturat de hohote. Îl chemase la ea linia de fugă a perspectivei, mama lui și a tuturor. Fugi de gândurile cornute ce-l alergau prin labirintul circumvoluțiunilor cum fugise privirea lui Oedip de degetele ce-i crăpau ochii; fugi vag înspre Țara bascilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
profita, fie ca adversari intransigenți ai fărădelegii, a căror larghețe condițională să impună respect primitorilor. Iar faptul că situația era mai degrabă tragicomică decât tragică nu făcea decât să complice lucrurile cu opțiunea suplimentară de a eluda responsabilitatea printr-un hohot de râs pretins detașat. În definitiv, de câte ori un râs cu fals pașaport olimpian nu încearcă sa ascundă, stângace, o incapacitate crasă de-a face cât de cât față situației? Ian nu era defel omul care să fugă de greu; și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
omul de încredere al contelui Berchtold, juca, la fel, un rol important. El făcea impresia unui om energic și șiret, fără îndoială că numai sub influența prietenilor săi de la Viena și Budapesta, ale căror omagii și laude îi provocau uneori hohote de râs, s-a putut lăsa antrenat în nebunia celui de-al doilea război balcanic, la refuzul medierii ruse. Domnul Take Ionescu 41 a venit și el de mai multe ori la Londra și îmi făcea regulat vizite. L-am
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]