3,687 matches
-
venirea singurei împărății cu putință, și priveam la tăișul săbiei care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar, singur cu idolul, și i-am jurat atunci că voi scăpa de la pieire credința mea cea nouă, pe adevărații mei stăpâni, pe Dumnezeul meu cel neîndurat, că voi ști să trădez, oricât de scumpă va fi plata. Acum, căldura a început să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din briceag. Au urmat apoi desene în creion, cărbune, pix și peniță, culminând cu decorurile de la Căminul Cultural al comunei. Dragostea pentru scris mi-a încolțit în suflet și în mintea destul de precoce la elementară, Eminescu, Coșbuc și Sadoveanu fiind idolii mei. Povestioare, poezii și epigrame, scrise la repezeală, erau comorile gândului meu ticluite în caietul de notițe, spre disperarea părinților, care vedeau arta și literatura o irosire de timp. Cursurile de la Școala Populară de Artă din Constanța au fost primii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
toată, mai mult mă joc cu ei ca pisica cu șoarecele, și a început să-ți descrie cu lux de amănunte perioadele acelea crunte, cu înflorituri și scorneli, ca să te cîștige de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul Militar București, pedeapsă pe care nu a ispășit-o fiind de negăsit. Ție ar fi trebuit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care o așteptau toți bătrînii decrepiți. Numai idolul ei nu, acuma îmi dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
al său dar care nu-l incomoda câtuși de puțin. Era, la urma urmei, o alergare pașnică, de amatori, patronată, după caz, de figuri legendare ale atletismului intelectual de la Aristotel și Platon la Nietzsche, Heidegger și Habermas. Fiecare alerga alături de idolul său și nicidecum de vecinul său. De unde și aerul decontractat al alergătorilor. La sfârșitul cursei, Însă, fiecare concurent semăna cu propria sa teză, despre care, apoi, avea să vorbească până la moarte. O ureche avizată ar putea descoperi oricând În discursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el a jurat să nu se mai atingă niciodată de fetele lui și să-și spele vina într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care era așa de mândră, i s-au părut dizgrațioși. Poate era un mic monstru, un hermafrodit, ca idolul respingător din cortul tatălui ei, acela cu un trunchi de copac între picioare și cu sâni ca de vacă. Așa că Rahela a încercat să-și grăbească sorocul. Înainte de prima lună nouă, a făcut turte pentru Regina Cerului, ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de picioare și a ridicat cuțitul la gâtul băiatului ca să-și aducă fiul preaiubit ca sacrifiu zeului El. El era singurul zeu în fața căruia Iacob se pleca - un zeu gelos, misterios, prea teribil (spunea el) ca să fie reprezentat ca idol de mâinile omului, prea mare ca să încapă în orice spațiu - chiar și un spațiu așa de mare cum e cerul. El era zeul lui Avraam, Isaac și Iacob și ar fi vrut ca fiii lui să-l accepte de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se simțea la capătul puterilor și avea vocea înecată în lacrimi în timp ce le spunea: - Și voi, surori ale mele, sunteți și voi condamnate. Zeitățile voastre sunt legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
legate de locul acesta. Aici suntem cunoscute și aici știm cum să ne servim idolii. Să plecăm va însemna să murim. Sunt sigură de asta. Se lăsa tăcerea. Bilha era singura care se încumeta să vorbească: - Fiecare loc își are idolii lui, zicea ea, cu vocea calmă a unei mame care încearcă să-și liniștească copilul. O să fie zei și acolo unde o să ne ducem. Dar Zilpa nu voia s-o audă și nici nu se uita în ochii Bilhei, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus: Vom lua tot terafimul din corturi și-l vom duce cu noi, cu soțul și cu copiii noștri. - N-o să ne facă nici un rău, spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spunea ea, în timp ce planul prindea contur în mintea ei. Dacă o să fie în mâinile noastre, idolii nu-l vor mai ajuta pe Laban, spunea ea cu un aer șiret. Bilha și Lea chicoteau la ideea că Laban o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca pe niște mătuși și niște unchi ceva mai mari decât cei reali, unii care puteau să umble în voie pe sub pământ și pe deasupra lui. Mi-i imaginam ca fiind fără moarte, fără miros, fericiți de-a pururi, puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povesteam lui Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic de luat de acolo în afară de zestrea celor două neveste Lea și Rahela, adică mai nimic. Asta ar fi însemnat să rămânem doar cu corturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o pătură veche îi servea lui Laban drept altar. Terafim-ul era aranjat pe două rânduri. Rahela a cules fiecare idol și l-a pus în poală, ca și cum ar fi strâns ceapă din grădină. Când ultima statuetă a fost pusă în șorțul ei, s-a întors, a traversat cortul fără măcar să se uite la Kemuel, care a mormăit în somn când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cort, dar Rahela nu s-a oprit. S-a îndreptat în grabă către cortul ei, unde dormea Bilha. Am auzit-o pe mătușa mea căutând printre hainele ei, dar era prea întuneric și n-am văzut unde a ascuns idolii. Apoi Rahela s-a culcat și n-am mai auzit nimic. Am vrut s-o trezesc și să-i spun să-mi arate și mie statuetele. Aș fi vrut să mă țină în brațe și să mă laude că fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
putut să scot o vorbă și nici să fac vreun gest. M-am întins acolo cu inima cât un purece, convinsă că Kemuel avea să vină după noi în cort și să ne omoare pe toate. Vedeam terafim-ul însuflețit și idolii blestemându-ne teribil pentru că le tulburaseră liniștea. Dimineața n-avea să mai vină niciodată, iar eu tremuram în pături, deși era o noapte caldă. Până la urmă am căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
căzut într-un somn adânc, fără vise. M-am trezit într-un zgomot infernal. Rahela și Bilha erau deja sculate, iar eu avea lângă mine două grămezi de așternuturi frumos împăturite. Îi luase cu ea, mi-am închipuit. Rahela ascunsese idolii fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese făcut cortul tatălui meu. Peste tot în jur, corturile erau la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în curând femeie. Era un vis dulce, dar s-a terminat brusc a doua zi dimineața când m-am trezit în urletele lui Laban. Bunicul meu venise după noi și cerea dreptate. - Îl vreau pe hoțul care mi-a furat idolii! urla el, unde e terafim-ul meu? Am ieșit în fugă din cort, chiar la timp ca să-l văd pe tata, cu toiagul de măslin în mâini, ridicându-se în calea lui Laban. Beor și Kemuel stăteau în spatele bunicului, cu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii când i s-a adresat tatălui ei. Nu, l-a privit drept în ochi și fără urmă de frică, de mâinie sau de vreo altă emoție, i-a spus: - Eu le-am luat, Tată. Am luat tot altarul, toți idolii. Sunt aici. Am stat pe ei. Terafim-ul familiei noastre se scaldă acum în sângele meu lunar, din cauza căruia zeii tăi sunt murdăriți fără putință de salvare. Poți să-i iei așa, dacă vrei, a continuat Rahela la fel de calmă, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
da viață și nici nu-l înapoiază pământului. Au lăsat la o parte Deschiderea, care este îndatorirea sacră a femeilor și i-au lăsat pe bărbați să se fălească cu cearșafurile însângerate ale fiicelor lor, deși nici măcar cel mai meschin idol n-ar cere un asemnea tribut degradant. Mama a văzut că nu prea înțelegeam. - Nu poți să înțelegi încă totul, Dina, a spus ea. Dar curând vei afla tu singură și eu mă voi îngriji să fii primită cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
își făceau datoria față de el și față de zeul lui; nu avea nici un conflict cu ele și cu zeițele lor. Dar acum nu mai putea pretinde că terafim-ul lui Laban nu era în casa lui și nu mai putea suporta prezența idolilor pentru care jurase strâmb. Așa că Iacob a chemat-o pe Rahela și i-a poruncit să aducă și idolii pe care îi luase de la Laban. I-a dus pe toți într-un loc necunoscut și i-a spart cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar acum nu mai putea pretinde că terafim-ul lui Laban nu era în casa lui și nu mai putea suporta prezența idolilor pentru care jurase strâmb. Așa că Iacob a chemat-o pe Rahela și i-a poruncit să aducă și idolii pe care îi luase de la Laban. I-a dus pe toți într-un loc necunoscut și i-a spart cu o piatră pe fiecare, unul câte unul. Apoi i-a îngropat într-un loc secret, așa încât nimeni să nu poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trebuit să-i stea mâinile. Nu se vedea nici o urmă de pași. A dispărut pur și simplu, iar Iacob nu i-a mai rostit numele niciodată. Zilpa a murit de febră în noaptea în care Iacob a distrus ultimul dintre idolii Rahelei, zdrobindu-l sub un copac sacru. Dăduse peste micuța zeiță în formă de broască care deschisese pântecul atâtor generații de femei - iar el a dat cu un topor în ea. Apoi a urinat peste resturi, blestemându-le ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]