7,197 matches
-
acoperit de "ninsoare", iar peisajul concret din această poezie se restrânge la drama eului liric. Identificăm în text, corespondențe, cromatică, muzicalitate, versul liber; cuvinte-simbol: "parc" (parcul exterior al lumii), simboluri existențiale: copaci, pene, frunze. Decembre În poezie descoperim motive din imaginarul simbolist (iarna, ninsoarea, noaptea), tema naturii asociată cu tema iubirii, spațiul hibernal delimitat de spațiul domestic, familial, confortul cosmic " Hai spune s-aducă jăratic", amenințarea atmosferică ("Te uită, zăpada-i cât gardul"). Titlul poeziei este scris în grafie regională și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cuvântului. Jucându-se cu vorbele, copilul a privit înspăimântat la dezlănțuirea stihiilor, pe care a provocat-o cu descântecul său. El crede acum în puterea magică a cuvântului aducător de moarte. Poemul pornește de la o remodelare a imaginației folclorice, a imaginarului fabulos și atenționează că trebuie citit ca o "parabolă a cunoașterii". Nimic nu prevestea finalitatea tragică a ritului de "descântare" a melcului. În limbajul magiei populare, care conservă atmosfera de mister, copilul a exprimat relațiile dintre natură și conștiință: "Melcul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dimensiunile unei lumi pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea din Povești, cât și cea din Amintiri din copilărie este una carnavalescă, rezultată în urma degradării lumii oficiale. "Prefața la poveștile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
praful de dânsul“. Toate aceste fapte urâte au determinat-o pe baba Sanda să-i alunge din casă. Limbuția femeii semanifestă printr-o colorată violență verbală. O sumedenie de înjurături și ocări sunt aruncate asupra bărbaților și depășesc cu mult imaginarul masculin. Iată-le pe cele mai des folosite: pa cia u ră, bon doc, sfrânțit, hoț, bețiv, curvar, pe ze venghi, sodomit, foarță, mojic, varvar, prăpăditor agoniselii, de neam prost. O parte dintre acestea sunt folosite și pentru soacră, la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
un fel de sperietoare, fluturată pe sub nasul subiecților ori de câte ori nu vor să se supună compromisului oferit. Soborul se folosește și el de acest joc, intimidându-i pe protagoniști cu spectrul judecății Prea Sfinției Sale care le-ar aduce, cel puțin în imaginar dacă nu în plan real, o sentință mult mai de favorabilă decât soluția propusă. Pârâtul și pârâta, pe lângă promisiunea că își vor schimba comportamentul, trebuie să și asume și pedeapsa în caz de eșec și de nerespectarea angajamentului luat în fața
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aceste valori n-au fost nicicând un bloc monolitic și n-au produs pretutindeni aceleași efecte. Întâlnirea cu medii diverse a dat rezultate specifice, cum era și firesc, stimulând proliferarea de forme, culori, conduite etc. în acord cu acele medii. Imaginarul a potențat mereu valorile în cauză și a produs reverberații de care Roma însăși a trebuit să se resimtă. Oricum, spune Duby, de la cei care au propagat-o până la antipozi, latinitatea n-a fost doar un fel de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
senzația de translație dintr-o lume fiindcă privirea ne este condusă de autor că de un magician. Eliade este filmic în măsura în care proza să, la fel ca și filmul, este creația unui vis. Bibliografie 1) Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000. 2) Eliade, Mircea, "Uniforme de general", în Eliade, Mircea, Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992. 3) Penciuc, Traian, "Torna, torna, fratre. Looking for the European Background of Mircea Eliade's Concept of Theatre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la mesajul transmis vizual, spectatorul observa că, fiind, probabil, subiectivă 86 lui Emanou, camera rămâne fixă în timp ce mulțimea se întoarce. În afară de Milos, singurul personaj care, încă de la începutul secvenței, privește înspre Emanou, este acela care poartă mască elefantului 87. În imaginarul mitologic asiatic, elefantul este animalul pe care încalecă regii și, în primul rând, Indra, Regele ceresc. El simbolizează, așadar, puterea regală. Elefant mai este și numele lui Shiva în exercițiul funcțiunilor sale de suveran. Odată intrat în acțiune, efectul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
plan detaliu. 7 Francis Vanoye și Anne Goliot-Lété, Scurt tratat de analiză filmica, București, All-Educational, 1995, p. 49 8 Mircea Eliade, op. cît., p. 10. 9 Ibidem, p. 11. 10 Ibidem, p. 13. 11 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000, p. 146. 12 Establishment shot . Cadru folosit la începutul unei secvențe atunci când se schimbă locul acțiunii, prin care se situează spațial privitorul. Următorul cadru, interiorul cafenelei, de asemenea această funcție. 13 Mircea Eliade, op. cît., p. 18
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, vol.2, 1995. 89 R. Bastide, Le "Chateau intérieur" de l'homme noir, în Eventail de l'Histoire vivante, Hommage à Lucien Febvre, A. Colin, 1953, apud Gilbert Durând, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, Editura Univers Enciclopedic, București, traducere de Marcel Aderca, postfața de Cornel Mihai Ionescu, 1998, p. 404. 90 "Măștile "sunt în avangardă împotriva morții", după care se laicizează și devin un sprijin al emoției estetice pure. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
trebuie să vadă dincolo de "orbirea" sau minciună civilizației noastre, ca să ajungă la cunoașterea adevărului, la Absolut. "Prin Raport (Darea de seamă) despre orbi, Sábato a atins acel punct de care vorbea André Breton, în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, ceea ce se poate comunica și ce nu se poate, sus și jos, toate astea nu mai sunt percepute ca si contradictorii".16 Ca scriitor, Sábato nu se consideră ca făcând parte dintr-o categorie anume de scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
împărțind cu acesta, vreme îndelungată, teritoriul, prada și peștera, ursul a acumulat de-a lungul câtorva mii de ani aproape toate titlurile de glorie, pentru a cunoaște, în ultima vreme, ce înseamnă nenorocirea. Stimat, admirat și folosit ca sursă a imaginarului de omul paleolitic, considerat o rudă apropiată (vânează, pescuiește, stă în două picioare, are un schelet și o structură osoasă asemănătoare cu ale omului), aflat la baza tuturor mitologiilor europene, revendicat ca strămoș de nenumărați suverani (în special cei ai
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oamenii nu se uitau la televizor, ci își spuneau povești. De această dată, povești despre urs. Foiletonul era ursul, viața și operele sale. Existența lui, care s-a manifestat de două ori într-un interval atât de scurt, dilata granițele imaginarului și făcea ca noaptea să pară mai puțin întunecată, timpul mai scurt. Ar fi interesant de văzut cum privesc astăzi foștii elevi ai școlii comunale problematica ursului. Timpurile și mentalitățile se pot schimba foarte repede. La ceva timp după acea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
încă neelucidat, refuzau să perceapă în realitatea sovietică adevăruri evidente, comuniștii beneficiau de aura socialismului în construcție și de "victoriile" sale, certificate de către martori ce purtau adesea nume respectate în lumea întreagă. În sfîrșit, și într-un mod de netăgăduit, imaginarul eroic al războiului din Spania, al Brigăzilor Internaționale și fidelitatea față de cauza lor constituiau un capital moral pe care partidele s-au angajat să-l fructifice. O lume aparte (în totalitate) A descrie faptele, a decodifica strategiile, a-i analiza
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
REPREZENTĂRI GRAFICE ALE TEXTULUI NARATIV BLECHERIAN 194 5.1. Expresiile suferinței 194 5.1.1. Max Blecher și pictura expresionistă 194 5.1.2. Max Blecher și pictura suprarealistă 220 CAPITOLUL VI DINCOLO DE GRANIȚA TEXTULUI 235 6.1. Incursiuni în imaginarul blecherian 235 6.2. Nivelurile realității în textul blecherian 250 6.3. Sacrul ca experiență a unei realități trăite 264 BIBLIOGRAFIE 275 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1. Argument Ideea acestui proiect de cercetare a plecat de la o realitate, constatată în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este dat după numele unui bolnav de tuberculoză, textul fiind scris de autor în perioada șederii sale la Berck, descrie situația dramatică a bolnavilor, singura soluție pe care o au aceștia, pentru a evada din individualitatea dată, fiind incursiunile în imaginar. La fel vor proceda și personajele din romanele de mai târziu. Pentru un bolnav, cel mai important lucru este puterea de a crede în acel ceva care va produce vindecarea. În acest prim text, ,,raza verde", picătura de sare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sanatoriu Berck este și Don Jazz, a doua narațiune scurtă publicată de Blecher. Ceva din acest personaj vom întâlni în Quitonce din Inimi cicatrizate. Discursul lui despre fantasticele spectacole de music-hall din Paris se situează la limita dintre real și imaginar. Incursiunile în imaginar sunt create cu ușurință și transferate bolnavilor. De aici vine și tămăduirea. Sfârșitul personajului este tragic, asemenea morții în hohote de râs a lui Quitonce. Gheorghe Glodeanu observa în studiul său dedicat lui Blecher că Moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Don Jazz, a doua narațiune scurtă publicată de Blecher. Ceva din acest personaj vom întâlni în Quitonce din Inimi cicatrizate. Discursul lui despre fantasticele spectacole de music-hall din Paris se situează la limita dintre real și imaginar. Incursiunile în imaginar sunt create cu ușurință și transferate bolnavilor. De aici vine și tămăduirea. Sfârșitul personajului este tragic, asemenea morții în hohote de râs a lui Quitonce. Gheorghe Glodeanu observa în studiul său dedicat lui Blecher că Moartea lui Don Jazz este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Cei doi copii-prieteni, Jenică și naratorul, au un punct comun: suferința. Jenică găsește alinarea în scris compune poeme despre insule fantastice unde boala și suferința nu există. Trăiește cu iluzia că se va vindeca într-o zi. Incursiunile sale în imaginar, ,,trecerile dincolo" se relaizează prin intermediul scrisului. Universul ficțional pe care-l creează este de fapt spațiul dezirabil în care vrea să trăiască. Naratorul notează la prietenul său ,,diversitatea subtilă și admirabilă a visului"9. Un alt text, publicat de Blecher
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aspect, deloc de neglijat de altfel, comparând textele lirice ale autorului cu poezia suprarealistă și literatura absurdului. Imaginile șocante, ce nu ascultă de logica obișnuită a lucrurilor, revin în creația intitulată Poem. La fel ca în proză, realul comunică cu imaginarul în lirica lui M. Blecher. Numeroasele proiecții insolite amintesc de o veritabilă descătușare a visului, ce apropie lirica lui Blecher de poezia suprarealistă: ,,Privirea ta înăuntru poartă o luntre și mi-o trimite/ încărcată cu catifea de ochi negri și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evidenția în romanele sale realitatea este neimportantă, ceea ce contează, într-adevăr, este irealitatea. Aceleași observații pe care Țeposu le făcea operei epice a scriitorului, identificând ,,cunoașterea irațională" de factură suprarealistă în ,,onirismul critic, tehnică a iraționalității reci de organizare a imaginarului epic" a lui Blecher, sunt valabile și în cazul textelor lirice ale autorului. Astfel, putem constata că nu numai proza scurtă anticipează romanele de mai târziu, ci și încercările lirice ale scriitorului. Poezia Gând aduce în prim-plan o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
metodei psihocritice, rețelele, metaforele, structurile obsedante vor fi analizate prin intermediul lecturii simbolice, în sensul practicat de Gaston Bachelard în eseurile sale despre elementele primordiale care au stat la baza constituirii universului, dar și de Gilberd Durand în Structurile antropologice ale imaginarului, al cărui concept fundamental este acela de imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o propune Durand
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
analizate prin intermediul lecturii simbolice, în sensul practicat de Gaston Bachelard în eseurile sale despre elementele primordiale care au stat la baza constituirii universului, dar și de Gilberd Durand în Structurile antropologice ale imaginarului, al cărui concept fundamental este acela de imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o propune Durand, punctul de plecare al cărții sale, Structurile antropologice
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o propune Durand, punctul de plecare al cărții sale, Structurile antropologice ale imaginarului 78, se află în teoria lui Ferdinand de Saussure din Curs de lingvistică generală 79 despre ,,reflecția logică". Durand se referă la ,,arbitrarul semnului lingvistic", în general și în particular la una dintre clasele subordonate acestuia simbolurile. În ceea ce privește simbolurile, teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]