153,583 matches
-
mele, nu este nimicul, ci Dumnezeu. Conform mesajului Bibliei, istoria vieții, a omului, este îndreptată către acel ultim scop al scopurilor pe care noi îl numim Dumnezeu, un Dumnezeu împlinire a creației. Noi nu încetăm să existăm nici ca ființe individuale în clipa morții, nici ca gen uman în clipa sfârșitului lumii, ci sperăm să ne atingem desăvârșirea în desăvârșirea împărăției lui Dumnezeu, indiferent cum ne-o reprezentăm. Asemenea Dumnezeului creator, nici pe Dumnezeu ca împlinire a creației nu pot să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
limitele sale! Nu, aici antiteologul nu este mai bun decât teologul. Astfel, de-a lungul anilor a luat ființă în mine o idee la care până acum nu am găsit o alternativă convingătoare: suferința, aceea fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală sau colectivă nu poate, fi înțeleasă din punct de vedere teoretic, dar se poate în cel mai fericit dintre cazuri, depăși în practică. Pentru creștini și evrei există doar un răspuns practic la problema teodiceei. Iar când li se cer
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în orfelinate a fost o practică comună statelor socialiste, adoptată după 1945. Ideologia comunistă a încurajat totuși adopția ca un comportament izvorât din compasiune 53. Cu toate acestea practica adopției a fost asociată cu o serie de evenimente sociale sau individuale critice, în care adopția copiilor a fost mai degrabă impusă. O creștere semnificativă a numărului de adopții domestice a fost înregistrat în timpul foametei din iarna anului 1946-1947 care a afectat puternic județele Moldovei. În această situație sub deviza " Faceți loc
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sunt unități de măsurare obiectivă a reușitei în cazul adopției o serie de studii se centrează asupra unor indicatori subiectivi, precum: evaluarea impactului adopției asupra familiei 78, rezultatele în termenii dezvoltării copilului 79, calitatea relației părinte-copil80, satisfacția maritală și bunăstarea individuală a mamei după adopție 81, satisfacția generală în raport cu adopția 82. Groza 83 constata că, pentru aproximativ 91% dintre părinții adoptatori din România, care au adoptat prin intermediul Holt Internațional, adopția a avut efecte pozitive. Cu toate acestea aproximativ 25% dintre părinții
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nivelul întregului eșantion, resursele cele mai frecvent utilizate au fost: resursele financiare din diverse surse (71%), prestațiilor financiare pentru adopție (67%), serviciile medicale de îngrijire de rutină (67%), serviciile de stomatologie (67%), suportul educațional (47%), programele educaționale speciale (42%), consilierea individuală a copilului (42%). Familiile care au adoptat copii din România, au simțit nevoia unor servicii suplimentare precum: grupuri de suport (în special pentru părinții care au adoptat copii cu vârstă mai mare), consiliere pentru rezolvarea problemelor comportamentale, logopedie și centre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sau asistenții maternali, formalitățile legate de nume, atitudinea membrilor familiei extinse, atitudinea în general etc.244. În domeniul adopției copiilor, teoria stresului și a copingului încearcă să explice procesul de adaptare la adopție dintr-o perspectivă multidimensională, îmbinând factorii dezvoltării individuale cu factorii contextului social. Cei care au contribuit la dezvoltarea acestei teorii în acest domeniu sunt Barth și Berry 245, prin construirea unui model explicativ pentru adaptarea copiilor adoptați la o vârstă mai înaintată, respectiv Brodzinsky 246 care a dezvoltat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
preferați pentru adopție 4.8 Adopția copiilor cu nevoi speciale 4.1 Obiectivul general În acest capitol al lucrării ne propunem să prezentăm rezultatele unui demers de cercetare descriptiv și explorator, care a avut ca obiectiv principal investigarea trăsăturilor actorilor individuali implicați în procesul de adopție (părinți adoptatori, copii adoptați). O primă întrebare la care vom încerca să răspundem în cadrul acestei secțiuni este Cine sunt părinții adoptatori din România? și, în strânsă conexiune cu prima întrebare, dorim să identificăm Care este
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
au condus la decizia de a adopta un copil, trăirea infertilității (dacă este cazul), eventualele conflicte maritale nerezolvate, atitudinea negativă față de infertilitate și adopție etc. Resursele, definite de McCubbin și Patterson 308 ca un ansamblu de caracteristici, trăsături și abilități individuale, familiale sau ale comunității care pot fi accesate cu scopul de a răspunde solicitărilor determinate de factorul /evenimentul stresor. Pentru părinții adoptatori s-au dovedit, în diferite studii (vezi cap. 2.5), a fi importante în procesul de adaptare post-adopție
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adoptați (trei cazuri din zece), lipsa legăturilor de sânge (două cazuri), riscul de a fi părăsiți (două cazuri). În esență mecanismele de coping adoptate au fost cele de acceptare a riscurilor și de asumare a lor. Principalele resurse sunt cele individuale și ale cuplului și rezultă din motivația de a avea un copil. Resursele sociale, în special suportul din partea apropiaților (în special familie extinsă și prieteni) au fost importante pentru șase familii. Pentru două familii a fost util să identifice și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
însă constata cu amărăciune că în acele vremuri conceptul de fericire era greșit înțeles, indivizii căutând să fie satisfăcuți și deplin liniștiți căutând lucruri mărunte și lumești: banii, desfrâul, bogăția, uneltirea pentru propria ascensiune sau conservatorismul ca motiv al interesului individual. Însă cea mai mare frică i-o producea ceea ce numea, în mod extrem de sugestiv, fericirea mulțimii, adică a acelora "care aprind lumânări deodată și lui Dumnezeu și Dracului; [...] care se ridică în numele unei doctrine pe care n-au respectat-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
religiile sunt grefate una pe alta. Aceiași faze de dezvoltare pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală și religioasă a omenirei nu diferă de cea individuală, decât mai ales prin durată; încolo, același zbucium, aceleași ciocniri de idei și revoluții periodice, aceiași nestabilitate a spiritului omenesc. Ceia ce însă dă religiei caracterul de adevăr divin iar nu de simplă născocire omenească, așa cum adeseori susțin ignoranții și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe păgâni și pe necreștini și ocupându-ne numai de creștini, vom găsi fără excepție două religiuni și două morale, la fiecare popor: una oficială și colectivă zisă "cea adevărată" și alta individuală, având criteriul de existență înfipt în trecutul îndepărtat al tuturor strămoșilor, cari au practicat fel și chipuri de religiuni. Din aceasta deducem că oamenii s-au rătăcit treptat-treptat, întrucât dogmele și practicile cele mai înțelepte se urcă la cea mai
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
opoziție cu opiniile variabile ale indivizilor, cu punctele de vedere particulare, cu tot ceea ce nu este decât "subiectiv". Or această pretenție de a birui particularitatea și relativitatea "subiectivului" trebuie înțeleasă în deplinătatea sa. Depășind cu mult simpla respingere a diferențelor individuale, ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției umane și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în epoca lui Galilei un rol decisiv în apariția științei moderne, adică a științei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau a spiritualității umane se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență individuală, deoarece auto-afectarea constituie ca atare esența oricărei ipseități posibile. Individul este astfel Întregul ființei, ceea ce în și prin ceea ce este este mereu prins într-un Tot și se pro-pune ca atare. Deoarece un Individ stă în fața lor, nu ca individ
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se încearcă pe sine se simte și se încearcă în mod necesar nu numai în cutare sau cutare mod, ci și ca acesta sau acela, sub forma unei experiențe singulare prin urmare; aceasta este de asemenea, prin natură, o experiență individuală, în măsura în care este adevărat că esența auto-afectării este aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cunoscute din punct de vedere științific. Progresul tehnic, care era perceput în mod tradițional ca efect al unei descoperiri teoretice "geniale", adică înfăptuite de un individ excepțional (Pasteur), și-a schimbat și el total natura. Prin această mijlocire a activității individuale a inventatorului și a vieții sale proprii, el era legat de progresele culturii în general și perceput ca una dintre ramurile acesteia. Însă nimic asemănător nu se regăsește astăzi în dezvoltarea tehnicii ce se înfăptuiește ca autodezvoltare. Putem doar spune
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumii-științei, adică a științei înseși în măsura în care ea nu cunoaște decât această lume care este a sa, nu a arătat oare că idealitățile matematice la care abordarea galileană reduce ființa lucrurilor pentru ca, smulgând-o singularității inefabile și dispariției ființei sensibile și individuale, să o înfățișeze dimpotrivă ca pe o ființă-stabilă și recunoscută de către toți, o ființă în sine și obiectivă, că aceste idealități așadar, departe de a scoate din joc subiectivitatea și a ne scăpa de ea, sunt produse de către ea și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
general, toate experiențele sale nu "sunt" decât în virtutea faptului că le trăiește, pe fondul din el al esenței originare a vieții ca auto-afectare a sa. Savantul este așadar un om dublu, afirmând pe de o parte că viața, viața subiectivă individuală, pe scurt, propria sa viață nu este nimic, nimic altceva decât o aparență în orice caz, o aparență fără adevăr și fără valoare și totuși continuând să trăiască din această viață care nu este nimic, să mănânce și să bea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu ea. În vreme ce primul dintre aceste adevăruri, adevărul ființei-acolo ca ființă-acolo, este sustras singularității privirii care se așează asupra lui, patosului său, care se cufundă în Noapte în vreme ce adevărul obiectiv și științific prin urmare este independent de subiectivitatea individuală a individului și se definește prin intermediul acestei independențe, adevărul mai originar despre care vorbim și care se identifică cu subiectivitatea absolută, acest adevăr variază odată cu viața, are o istorie, care este istorialul absolutului, îmbrățișarea sa cu sine potrivit modalităților fundamentale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
drept existențe veritabile, pentru individ nu există altă salvare decât să se contopească cu aceste totalități care îl domină, să se depășească în ele pentru a coincide cu ele și cu destinul lor. Numai că orice viață este în esență individuală orice frică, orice dorință, orice bucurie, orice iubire. Depășirea individualității nu este acel Aufhebung care o conservă și o transfigurează, este suprimarea sa. Sau, mai curând, cum această suprimare este imposibilă, cum ipseitatea vieții este consubstanțială esenței sale și o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încercării suferirii sau refularea sa sub formele diverse ale nemulțumirii de sine sunt la toate nivelurile condițiile atât ale culturii, a cărei dezvoltare este globală, cât și ale barbariei, al cărei proces afectează una după alta fiecare dintre modalitățile vieții individuale și sociale. Cu toate acestea, odată cu fiecare repliere a energiei, deoarece, în același timp, ea nu contenește a fi produsă ca viața însăși, nemulțumirea, încercarea de sine pe care o face această energie nefolosită, crește. În acea clipă, în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mască cu care se înzorzonează refuzul de a lua în considerare specificitatea culturală a îndatoririlor și condiției universitare este argumentul utilității, drag părinților. Nu este scopul studiilor dobândirea unei meserii? La drept vorbind, în calitate de dezvoltare a potențialităților constitutive ale subiectivității individuale, și aceasta prin exercițiul repetat și al transmiterii cunoștințelor, învățarea îl face pe cel care beneficiază de ea apt în mod imediat pentru un anumit număr de activități, pentru perfecționarea acestora precum și pentru dobândirea de dispoziții noi. Se înțelege de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
transmiterii cunoștințelor primitive străine cunoașterii reprezentative și obiective, și precedând-o în mod necesar. Primele schimburi dintre mamă și copil, însușirea mișcărilor corporale, antrenarea sub toate formele sale, fenomenele de imitație și de intropatie care se află în fondul vieții individuale și sociale se produc toate în interiorul acestei sfere intersubiective afective ce pune în funcțiune modalitățile patetice ale monadelor care participă la ea și se sprijină pe ele. În psihanaliză, pentru a nu da decât un exemplu, relația dintre analist și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trebuie așadar, ca și psihologia cu același atribut, să-și dea un alt obiect: vor fi și aici, substituindu-se esenței subiective, "comportamente" sau "fenomene" reduse la faptul de a-fi-date în obiectivitatea societății comportamente sau fenomene care nu mai sunt individuale, ci sociale. În măsura în care asemenea comportamente trebuie să facă abstracție de intersubiectivitate așa cum comportamentele psihologiei făceau abstracție de subiectivitate, ele au nevoie să subziste prin ele însele, iar nu prin această subiectivitate fără de care ele nu au totuși nici conținut, nici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]