4,059 matches
-
Soldat devotat și conștient al PMR în bătălia imagologică cu "imperialismul", el ambiționează să traducă, în improvizația sa dramatică, generozitatea și optimismul pe care oamenii de bună credință le asociază cu acest Festival al luminii. Textul său coboară până în bolgiile infernului capitalist, în Statele Unite, pentru a face să lumineze raza de speranță în care se încred milioane pe mapamond. Mitul întunecat al Statelor Unite prinde contur, ca o contrapondere la rătăcirea celor care aleg să se îndrepte către Occident. Către un Occident
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
absolută", întinerirea, imortalitatea sunt accesibile unor privilegiați sub forma unui fruct sau a unui izvor lângă un arbore 25. Arborele cosmic este socotit a fi în Centrul Lumii și unește cele trei regiuni cosmice, căci el își afundă rădăcinile în Infern și vârful său atinge Cerul 26. Întrucât lumea trebuie reînnoită periodic, cosmogonia va fi reiterată prin ritualuri cu ocazia fiecărui An Nou. Acest scenariu mitico-ritual este atestat în Orientul Apropiat și la indo-iranieni. Dar îl găsim, de asemenea, în societățile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
riscurile înfruntate de către Inanna, atunci când a trecut dincolo de hotarele suveranității 1 A se vedea S. N. Kramer, From the Tablets ofSumer, pp. 77 sq.; id., The Sumerianx, p. 145. 2 A se vedea o traducere nouă a poemului "Ghilgameș, Enkidu și Infernul", în Giorgio Castellino, Mitologia sumerico-accadica. Pp. 176-181. Despre concepția egipteană a perfecțiunii inițiale, c f. S 25. ' Traducerea Maurice Lamhert, în "La naissance du Monde", p. 106. 4 Am urmat interpretarea data de R. Jestin, "La religion sumerienne", p. 170. Religiile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este motivul pentru care el trebuie recreat. Altfel spus, Potopul realizează la scară macrocosmică ceea ce, simbolic, se efectuează în timpul sărbătorii Anului Nou: "sfârșitul Lumii" și al unei umanități păcătoase, pentru a face posibilă o nouă creație 17. 19. Coborârea în Infern: Inanna și Dumuzi Triada zeilor planetari îi cuprindea pe Nanna-Suen (Luna), Utu (Soarele) și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar, akkadiana, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
capul tău mi-a apăsat buzele, de aceea ai fost condamnat să urmezi un destin funest" (Kramer, Le rite de tnariage, p. 141). Acest "destin funest" a fost decis în ziua când ambițioasa Inanna s-a hotărât să coboare în Infern pentru a lua puterea "surorii sale mai vârstnice", Ereșkigal. Suverană a "Marelui Regat de Deasupra", Inanna aspiră să troneze și asupra Lumii Inferioare. Ea reușește să pătrundă în palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ei se recuză. Căci, zic ei, pătrunzând într-un teritoriu - Țara Morților - care este guvernat de legi inviolabile, Inanna "a vrut să se îndeletnicească cu lucruri interzise". En-lil găsește totuși o soluție: el făurește doi soli și îi trimite în Infern, înarmându-i cu "hrana vieții" și "apa vieții". Prin viclenie, ei reușesc să readucă la viață "cadavrul care atârna într-un cui", și Inanna se pregătea să urce când cei Șapte Judecători ai Infernului (Anunaki) o reținură zicând: "Cine dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi soli și îi trimite în Infern, înarmându-i cu "hrana vieții" și "apa vieții". Prin viclenie, ei reușesc să readucă la viață "cadavrul care atârna într-un cui", și Inanna se pregătea să urce când cei Șapte Judecători ai Infernului (Anunaki) o reținură zicând: "Cine dar, o dată coborât în Infern, a mai urcat vreodată la suprafață fără să suporte o nenorocire? Dacă Inanna vrea să iasă din Infern, ea trebuie să găsească un înlocuitor"19. Inanna revine pe pământ însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
hrana vieții" și "apa vieții". Prin viclenie, ei reușesc să readucă la viață "cadavrul care atârna într-un cui", și Inanna se pregătea să urce când cei Șapte Judecători ai Infernului (Anunaki) o reținură zicând: "Cine dar, o dată coborât în Infern, a mai urcat vreodată la suprafață fără să suporte o nenorocire? Dacă Inanna vrea să iasă din Infern, ea trebuie să găsească un înlocuitor"19. Inanna revine pe pământ însoțită de o ceată de demoni, galla; aceștia trebuia s-o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cui", și Inanna se pregătea să urce când cei Șapte Judecători ai Infernului (Anunaki) o reținură zicând: "Cine dar, o dată coborât în Infern, a mai urcat vreodată la suprafață fără să suporte o nenorocire? Dacă Inanna vrea să iasă din Infern, ea trebuie să găsească un înlocuitor"19. Inanna revine pe pământ însoțită de o ceată de demoni, galla; aceștia trebuia s-o aducă înapoi dacă nu li se da drept răscumpărare o ființă divină. Demonii vor la început să ia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonilor), luați-1""20. Dumuzi îl roagă pe cumnatul său, zeul-soare Utu, să-1 metamorfozeze în șarpe și fuge spre locuința surorii sale Gheștinanna, apoi în țarcul turmei de oi. Acolo îl găsesc demonii, îl torturează și îl iau cu ei în Infern. O lacună în text ne împiedică să cunoaștem sfârșitul. "După toate aparențele, Ereșkigal, înmuiată de lacrimile lui Dumuzi, îi îndulcește tristul său destin, hotărând că el nu va rămâne decât o jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
jumătate de an în Lumea Inferioară și că sora sa, Gheștinanna, îl va înlocui în timpul celei de a doua jumătăți" (Kramer, p. 144). Același mit, dar cu unele deosebiri semnificative, este povestit în versiunea akkadiană a Coborârii lui Iștar în Infern, înainte de editarea și traducerea textelor sumeriene, s-a putut crede că zeița s-a îndreptat către "Tărâmul fără întoarcere" după "moartea" lui Tammuz, și anume ca să-1 scoată la suprafață. Anumite elemente, absente în versiunea sumeriană, păreau să încurajeze o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aluzie la acest "mister" în replica disprețuitoare a lui Ghilgameș, când Iștar îi cere să devină soțul ei. El îi reamintește că ea a decretat tânguirile anuale pentru Tammuz 22. Aceste tânguiri erau rituale: se plângea coborârea tânărului zeu în Infern, în ziua a 18-a a lunii Tammuz (iunie-iulie), știindu-se că avea să urce din nou la suprafață șase luni mai târziu. Cultul lui Tammuz se întinde aproape pretutindeni în Orientul Apropiat, în secolul al Vl-lea, lezechiel (8: 14
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regii care îl întruchipau și, prin urmare, îi împărtășeau soarta, celebrau în fiecare an recrearea Lumii. Or, pentru a putea să fie creată din nou, Lumea trebuia anihilată: "haosul" precosmogonic implica, de asemenea, "moartea" rituală a regelui, coborârea sa în Infern. Cele două modalități cosmice - viață/moarte, haos/cosmos, fertilitate/sterilitate - constituiau, în fond, cele două momente ale aceluiași proces. Acest "mister", sesizat după descoperirea agriculturii, devine principiul unei explicații unitare a lumii, a vieții și a existenței umane; el transcende
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el refuză cu insolență. Umilită, Iștar își imploră tatăl, Anu, să creeze "Taurul ceresc", pentru a-1 distruge pe Ghilgameș și cetatea lui. Anu la început refuză, dar se înclină atunci când Iștar îl amenință că va da drumul morților din Infern să urce la lumină. "Taurul ceresc" se năpustește asupra Urukului și mugetul său doboară sute de oameni de-ai regelui. Enkidu reușește totuși să-1 prindă de coadă și Ghilgameș îi împlântă spada în ceafă. Furioasă, Iștar se urcă pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a pătrunde într-o peșteră sau într-un labirint echivala cu o coborâre în Infern, altfel zis cu o moarte rituală de tip inițiatic. Mitologia faimosului labirint al lui Minos este obscură și fragmentară; dar episoadele cele mai dramatice se raportează la o inițiere. Semnificația originară a acestui scenariu mitico-ritual era probabil uitată cu mult
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Greciei clasice, în Creta este făcut să se nască și să moară Zeus; Dionysos, Apollon, Herakles și-au avut "copilăriile" lor în Creta; acolo Demeter îl iubise pe lasion și Minos primise legile, și, împreună cu Rhadamanthys, a devenit judecător în Infern. Și tot din Creta, în plină epocă clasică, se trimiteau purificatori renumiți 59. Insula a fost învestită cu prestigiile fabuloase ale epocii primordium: pentru Grecia clasică, Creta minoică reprezenta miracolele "originilor" și ale "autohtoniei". Nu ne putem îndoi de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înfuriat" se "ascunde", adică dispare din lumea înconjurătoare. El nu aparține categoriei zeilor vegetației, care mor și învie periodic. Totuși, "dispariția" sa are aceleași consecințe dezastruoase la toate nivelurile vieții cosmice. De altfel, "dispariție" și "epifanie" înseamnă, totodată, coborâre în infern și întoarcere pe pământ (cf. Dionysos, § 122). Dar ceea ce îl distinge pe Telipinu de zeii vegetației este faptul că "descoperirea" sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura specifică a lui Telipinu este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
faptul, adaugă Baal, că Moț este responsabil de morțile cauzate de căldura toridă. Moț trimite înapoi mesagerii, somându-1 pe Baal să vină să-1 întâlnească, căci, precizează el, Baal 1-a ucis pe Yam; este rândul său acum să coboare în Infern 39. Acest lucru e de ajuns ca să-1 înfricoșeze pe Baal. "Salut ție, Moț, fiu drag al lui El, îi comunică Baal prin soli, eu sunt robul tău, al tău pentru totdeauna." Exultând, Moț declară că o dată ajuns în Infera
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ajuns în Infera, Baal își va pierde forța și va fi nimicit. El îi poruncește să ia cu sine pe fiii săi și cortegiul său de vânturi, de nori și de ploi - și Baal consimte. Dar înainte de a coborî în Infern el se împreunează cu o junincă și concepe un fiu. Baal îl îmbracă cu haina sa și îl înfățișează lui El. S-ar zice că în acest moment de mare pericol Baal își reia forma sa primă, de Taur cosmic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
murit Baal, dacă a fost învins în luptă sau pur și simplu zdrobit de prezența terifiantă a lui Moț. Interesul mitului ugaritic ține de faptul că Baal, tânăr zeu al furtunii și fecundității, și recent șef al panteonului, descinde în Infern și piere precum Tammuz și ceilalți zei ai vegetației. Nici un alt "Baal-Hadad" nu cunoaște un destin similar; nici Adad venerat în Mesopotamia, nici hurritul Teșub. (Dar, la o dată târzie, Marduk "dispărea" el însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre El și Baal se modifică, în plus, structura și ritmurile universului primesc forma lor actuală. Când textul se reia, după o nouă lacună, doi mesageri îi aduc la cunoștință lui El
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altă tradiție ne spune că Antaios a ieșit din unirea lui Poseidon cu Geea. Raporturile sale cu calul indică importanța acestui animal pentru năvălitorii indo-europeni. Poseidon este văzut drept creatorul, tatăl sau dătătorul cailor. Or, calul are legătură cu lumea infernului, ceea ce evidențiază încă o dată caracterul de "stăpân al Pământului" al zeului. Puterea sa primordială este indicată și de formele gigantice sau monstruoase ale copiilor lui: Orion, Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas din Proconnez, Hermotimus din Clazomene, Epimenide din Creta, Pitagora. În ce-1 privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum îl știau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
știe drumul și se poate orienta pe întuneric. Dar el nu este un zeu al morților, deși muribunzii spun că sunt luați de Hermes. El își permite să circule nepedepsit în toate cele trei niveluri cosmice. Dacă însoțește sufletele în Infern, tot el este acela care le aduce pe pământ, cum se întâmplă cu Persephona, cu Euridice, sau, în Perșii 22 Obiceiul este atestat și azi la numeroase popoare și tot în legătură cu călătoriile. Olympienii și eroii (629) lui Eschil, cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și reflecția, au stimulat creativitatea literară și artistică 50. 50 Metamorfozele ulterioare ale "eroului" din Evul Mediu până în romantism vor fi analizate în partea a III-a a lucrării de fată. Capitolul XII MISTERELE DIN ELEUSIS 96. Mitul: Persephone în Infern " Fericit acel om de pe pământ care a văzut aceste mistere! Strigă autorul Imnului către Demeter. Dar cel care nu a fost inițiat și nu a luat parte la rituri nu va avea parte, după moarte, de toate splendorile de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]