3,719 matches
-
mi-au oferit atunci o dispoziție sufletească din cale-afară de minunată și mi-au luminat într-atât de puternic existența, încât eram aidoma omului ce nu-și mai încape în piele de mulțumire și, de bucurie, zâmbește și face glume inocente tot timpul, iar sângele îi aleargă zburdalnic prin vene, ca cea mai sprintenă gazelă pe o câmpie cu flori! Când își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Presimt că va urma o catastrofă. Imposibil să nu ne dăm noi în petic. Ucraineanul scoate o listă cu scriitori români care au fost, deja, traduși la Kiev. Citește numele de pe ea. Majoritatea, scriitori oficiali. "Ce părere aveți?" ne chestionează, inocent. Nu vreau să am nici o părere. Mai ales că mulți de pe listă sunt morți. Or, de mortuis nil nisi bene. Ceilalți se iau, însă, cu mâinile de cap. "Nenorocire, nenorocire", se vaită ei semnificativ. Povestea cu capra vecinului cunoaște în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate constata în jurnalul pe care-l public acum (cele din precedentele traversări ale Oceanului le-am pierdut), m-a cam sâcâit greutatea pe care o au "afacerile" în logica americană și m-a urmărit, cu o insistență, probabil, ne-inocentă, gândul că într-o catedrală gotică ai o amețeală metafizică, pe când într-un zgârie-nori ai doar o amețeală fizică. In fine, m-am dus în America doldora de prejudecăți. Unele s-au risipit pe măsură ce m-am lovit de realitățile din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea de a treia celulă. - Te-ai prins? lătră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
marea pradă. Sub învălmășeala de lănci, Menju Shosuke își găsi moartea în luptă. Războinic tânăr și chipeș, de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
După un sfert de secol de refuzuri din partea editurilor controlate de cenzură, a publicat, în 1995, romanul Domnul Marius și Doamna cea mică (scris în 1983) apoi, în 1997, romanul Urma scapă turma (scris în 1988). Alte apariții editoriale: Conspirația inocenților (1999), romanul autobiografic Refugiu în Vechiul Regat (2012) și Visul văduvei (2013). Este traducător al volumului Memorii, de Andrei Saharov (1996) și al romanului lui Jean Cocteau, Copiii teribili (2005). De asemenea, publică în mod curent proză și versuri în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
epice investigate reușește să se conecteze la un trecut al memoriei îndrăgostite, nostalgice. Romanul Urma scapă turma, scris în 1988, al cărui erou principal practică meseria de ospătar și în același timp încearcă să devină campion de box, volumul Conspirația inocenților, alcătuit din povestiri scrise în timpul regimului comunist, ori romanul de rezonanță autobiografică Refugiu în Vechiul Regat și Visul văduvei stau mărturie pentru alegerile tematice predilecte. Mai puțin cunoscute sunt însă mărcile scriiturii sale, interesantă atât prin amalgamul de senzații și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu o regularitate înspăimântătoare; o dată, de două sau chiar de trei ori pe săptămână, Dan nu mai ajungea la serviciu. Din frânturile de informații pe care reușise să le obțină, Carol își dădu seama că Dan nu mai e băiatul inocent cu ochi albaștri de la agenția de publicitate. Erau doar frânturi, dat fiind faptul că lui Dan îi displăcea să vorbească deschis despre serviciu, ca și despre sentimentele sale. Știa foarte bine că nu poate risca să-l întrebe direct, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
salată. Reacția veni la finele mesei. Dan își ridică privirea de pe revistă și își dădu părul pe spate: — Ce sete mi-e, spuse, mi-ar trebui încă o Cola! Îmi pare rău, iubitule, îi răspunse Carol, era ultima. Apoi continuase inocentă, ca și cum ar fi fost doar o idee lansată într-o doară: — Ce-ai zice de-o bere? Dan se holba la ea. Și se tot holba. În bucătărie se făcuse atât de liniște, că s-ar fi putut auzi musca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu o atingere inocentă a clitorisului lui Bull. Cel puțin așa își spusese sieși, ca să se dezvinovățească, doar că tentativa conținea tocmai sugestia duplicității sale. Mica ironie nu fusese decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai bine comoara de ochii celorlalți. Alan știa că trebuie să-i spună pe loc despre ce e vorba. — John, ți-am dat pastilele acelea cu un scop. — Știu asta. — Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vrăbii înviorate. Înțelegând că erau entuziasmați de idee și au venit să se înscrie în echipă, am considerat asta o idee bună, ba chiar o perspectivă excelentă. Am fost de acord să iau copiii în echipă tocmai pentru că entuziasmul lor inocent era mai aproape de misterele fantastice ale supranaturalului, legătura lor directă cu energiile invizibile ale universului, intuiția lor și sufletul liber de limitările lumii adulților le aducea în plus avantajul de a fi mai aproape de adevărul vieții, de necesarul esențial însuflețirii
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
băiatul de serviciu, impecabil și negru, și-a făcut apariția cu tava mea. Am venit, am plătit nota și i-am strecurat băiatului un parai. Era în formă puștiul, iar neliniștea mersului și a zâmbetului cădeau bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmplă pur și simplu. Uită-te la ea - ochii, gura - superb. Nici o urmă. Nu pot să înțeleg. Nu-mi place când nu pot să înțeleg lucrurile. Într-adevăr, lamentabil de neinformat, Fielding Goodney. Zâmbetul prin care își autoreproșa scăparea era inocent. Apoi se întoarse hotărât și făcu semnul V, ținându-și mâna întoarsă spre chelnerul aflat mereu la datorie. Alte două sticle de Red Snapper au apărut imediat. Am făcut comanda. Fielding ținea meniul de un roșu aprins (din mătase, împodobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de dracu’. El a vrut să-ți spun. Veste proastă? Proastă? Nu, e o veste excelentă care mi se cuvine de drept. Înainte ca figura șireată a Selinei să-mi fi invadat ecranul minții, am sorbit cu nesaț din plăcerea inocentă și pură oferită de știrea că unul dintre cei mai buni și vechi amici ai mei intrase într-un asemenea bucluc. Mmmm, e atât de plăcut când unul dintre ai tăi se duce la fund. Cunoști acest sentiment? O adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzut atâtea lucruri și sunt curioși să vadă și mai multe. Încă de fată, iubiții ei erau aleși pe sprânceană, o elită cu mult deasupra gloatei de aventurieri, mercenari, de oameni încolțiți Zâmbetul ei e șiret, ațâțător, jucăuș, dar și inocent, pentru că banii te fac inocent atunci când i-ai avut dintotdeauna. Cum altfel te-ai putea învârti preț de treizeci de ani pe această planetă, rămânând liber? Martina nu e o femeie de lume. Ea e o femeie de altundeva. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curioși să vadă și mai multe. Încă de fată, iubiții ei erau aleși pe sprânceană, o elită cu mult deasupra gloatei de aventurieri, mercenari, de oameni încolțiți Zâmbetul ei e șiret, ațâțător, jucăuș, dar și inocent, pentru că banii te fac inocent atunci când i-ai avut dintotdeauna. Cum altfel te-ai putea învârti preț de treizeci de ani pe această planetă, rămânând liber? Martina nu e o femeie de lume. Ea e o femeie de altundeva. — Hei, am exclamat eu. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plimbă cu banii lor în Torpedouri și Boomeranguri sau populează cu banii lor hoteluri ca Mahatma sau Assisi sau se-nvârtesc pur și simplu cu banii lor prin magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de toate formele și culorile, beneficiari inocenți ai glumei globale pe care banii continuă să o facă. Eu nu fac nimic: banii lor fac totul. Anul trecut locurile erau pline cu irlandezi incredibil de risipitori: nu mai aveau bani prin buzunare - aveau eurobani, care sunt o monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât de trist, atât de profund trist. Cum vine asta? Am mai făcut-o și o voi mai face. Nici un polițist nu te poate opri. Știu că lumea se uită la mine și tu nu ești o excepție sau vreun inocent, dar acum mai e câteva care se uită la mine. Altă femeie. E lucrul cel mai al dracului, Martina Twain. Pe ea o am în cap. Cum a pătruns acolo? Pe ea o am în cap, alături de trosniturile și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că e inocentă și are încre dere în toți. Povestea ei mi-a legănat copilăria... se îndu ioșă Ioana. — Eu o aleg pe Cenușăreasa, pentru că îmi plac deghi zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul tău din viața reală
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pervertirii spiritelor, a întunecării conștiințelor, a atâtor urgii și crime, punând în cauză însăși dăinuirea noastră ca națiune. De acest holocaust roșu, de o jumătate de secol, nu trebuie să se vorbească? Nu trebuie să se învețe în școli? Strigătul inocenților martiri, al eroilor români și al prigoniților pentru dreptate nu trebuie fructificat în educația școlară și familială a tineretului românesc? Să învingem muțeniile lașe și să cinstim pe cei datorită cărora lanțurile bolșevismului s-au rupt încât putem și noi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care i-au adus cu încredere pe lume: pui de români, frumoși, inteligenți, energici și gata să înceapă a vorbi și umbla prin toate colțișoarele casei, prin toate sertarele și cutiile, curiozitatea, necesitatea cunoașterii îndemnându- i la toate năzdrăvăniile lor inocente. Am întâlnit cultivatori de pământ din tată-n fiu care mi-au confiat că atunci când prășesc sau udă plantele, acestea manifestă o bucurie fremătătoare deși aerul cald al verii nu se clintește. Și tot așa când sapă-n grădină, grădinărie
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în societatea profundă (a celor mulți și cinstiți) naște oroare. Teama strecurată în oameni continuu și oricând, depersonalizează, alterează moral, desfigurează, îmbolnăvește, îndobitocește, spală creierele (brain-washing), realizează omul de tip robot. Oamenilor li se creează situații compromițătoare, de la cele aparent inocente, precum complicitatea, până la cele mai implicative, mai încadrabile penal, după caz. Temătorii, metaforic tremurătorii, nu se opun. Nu zic niciodată nu! Ei aprobă mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]