18,030 matches
-
subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să spun? E o persoană care inspiră milă și desgust. Pare naiv și timid, nu numai față de femei, dar și În general. Deși vrea să dea impresia că e om de lume, se poartă prostește și se compromite pentru că nu are experiență În societate. Mi-nchipui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe cea mai bătrână vacă din țară. Laboratorul nostru, ca să zic așa, era o minunăție. Mamiferele ocupau un coridor întreg. Cele mai mici, în vitrine albe, cele mari, în libertate câte două. Masculi și femele laolaltă, ca în viața reală. Inspiram peste tot mirosul ierbii de mare și al conservanților. Nici școlile obișnuite nu aveau de ce să se plângă, dar noi i-am întrecut, pentru că profesorul Angelo ne considera niște animale mici și neajutorate, așa că ne dădea prioritate în privința sălbăticiunilor moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de multă vreme. Și-a lăsat capul în jos și s-a dat în spate. — Prieteni, acestea au fost cuvintele unui țânc, în timp ce mulți dintre voi, oameni în vârstă, vă temeți să veniți aici. Această mărturie ar trebui să vă inspire, pe voi, bunici și bunice, care nu urcați aici. Nu v-ați fi simțit cu toții împliniți dacă ați fi mărturisit încă de la vârsta asta? Domnul vă poate lua oricând, totuși voi încă nu vă pregătiți pentru acea zi. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am dat foc bandajului și l-am aruncat la coș. Am privit fumul curbându-se în aer, rapid și gri la început, apoi mai lent și albicios. Când s-a oprit, am început să simt mirosul de ars. L-am inspirat și m-am așezat pe scaunul de la tejghea și nu m-am mai gândit la absolut nimic. Mintea îmi era goală. Slujba de la drogherie a continuat la fel ca întotdeauna. Domnul Williams a modificat fațada dinainte, punând sticlă în loc de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pulover albastru, meditând la viața lui mizerabilă. Paul și Claire se așezaseră unul lângă altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
atelierul pictorului. Îi povestisem lui Simon despre pasiunea mea abandonată, desenul. Și el îmi spusese aceleași vorbe ca și Nunu: Nu te vei elibera de ea niciodată. Am deschis cartea și am citit dedicația: „Iubitei Kiri, o carte, să fie inspirată de ea și să vadă clar în prezent și să spere în bunătatea viitorului. Plin de iubire, Simon.“ Am adormit cu cartea pe piept, trezindu-mă după câteva minute adânci. M-am uitat din nou pe fereastră. Nunu și Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi va inspira pe oameni, aducând un suflu de înnoire în comunitatea noastră. Judit n-a mai spus nimic, dar în acea zi, Noah a remarcat că supa i s-a servit rece și prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spre deosebire de prietenul său Goethe, murise tânăr - operele sale, ca și viața lui, avuseseră ceva dramatic pe care numai imaginea unei pietre ascuțite ieșind din apă putea s-o exprime. Gerul și peisajul metamorfozat de duritatea iernii la începutul primăverii îl inspiraseră pe Oleg să interpreteze opera lui Purcell în alt fel. Explicase interpreților și orchestrei că războiul dintre cei doi regi, Arthur și saxonul Oswald care-i răpise logodnica (Emmelina) lui Arthur nu era altceva decât o luptă crâncenă între forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ridicol în comparație cu suferința mea fără nume. Am încercat să scriu și am întâlnit deodată rezistența stiloului care se aliase cu demoni necunoscuți, vărsând din el pete de cerneală cu conturul Africii și Australiei. În spatele petelor de cerneală care altădată mă inspirau să scriu și să desenez, m-am văzut deodată pe mine însămi ca un prizonier care nu se putea elibera de închisoarea lui de aer. Pentru că eu însămi o dorisem și creasem cu încântare. Nu-mi trecuse niciodată prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se umple spațiul la fiecare cuvânt de-al său, de care nu face însă caz niciodată. Genial - și o știe. De ce n-o spune, ca să am de unde-l apuca? De ce nu greșește nicodată? Groaznic de enervant. Dar îl iubesc. Mă inspiră. Aș vrea să schimbăm locurile - dacă s-ar putea, evident -, numai că banii tatălui meu nu ajung pentru asta. Sunt un dobitoc nețărmurit. Încet, înainte de a mă ridica din jilțul meu nubian, fredonez clasicul mod arab, poate sperând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fel sau altul la așa ceva, pentru că numele la care muncise atâția amar de ani trebuia, din punctul lui de vedere, apărat cu orice preț, dar probabil că exista și o altă cale, mai simplă, mai puțin periculoasă, mai... Să se inspire chiar din scrierile copilului? Să-l ucidă cu propriile lui arme? Asta i se părea genial, poate urma să îi vină chiar de acolo o idee... Ușurat și înaripat de acest nou gând salvator, Mircea deschise unul dintre ziarele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Citi repede, înfrigurat, temându-se în fiecare clipă că nu va găsi ceea ce căuta. Și, spre dezamăgirea lui, când termină de parcurs cele câteva coloane de rânduri frumos aliniate ale ziarului, chiar acesta a fost rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cutremurând întreg orașul. Era ora 16.00 PM. Înăuntru, în rămășițele magazinului Marks & Spencer, în praful, durerea și muntele de tencuială și pereți prăbușiți, un posibil regizor de film vizitator ar fi văzut imagini care cu siguranță l-ar fi inspirat. Haina de Moș Crăciun, de exemplu, atârnând de o fereastră spartă, asemeni unei sperietori. Sau ipostaze ale căror povești, dacă le-ar fi cunoscut, ar fi luat Oscarul pentru scenariu. Cum ar fi capul lui Abdulah, cu superba lui mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să nu aibă sens, nenumărate soluții care răspund și, amestecate, fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și din care timp a venit și a pus rasa noastră pe o asemenea fugă de sine, încât noi să nu mai putem deosebi nimic de nimic? Cum a putut fi atât de crud? Cum a putut fi atât de inspirat? Nu știu, nimeni nu știe și probabil că nici nu voi afla prea curând răspunsurile acestor întrebări, așa spumegând și plin de cea mai cruntă ură cum sunt, deși, cum am spus, simt că tocmai astăzi, în ziua aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse ea, punând o porție de cocaină pe coada periuței. Ascultător, mi-am ținut respirația și apoi am inspirat imediat ce am simțit periuța lângă nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul când am tras, un miros specific, dar deloc neplăcut, de farmacie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul când am tras, un miros specific, dar deloc neplăcut, de farmacie, care a dispărut imediat ce-am inspirat praful. Periuța s-a apropiat de cealaltă nară și eu am tras iar pe nas. Prinzând curaj, de data aceasta am prizat mult mai tare. Dar se vede că am exagerat, căci am simțit cum praful se lovește de cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a mișcării sentimentului.“ Buzele mele repetă, șoptesc la nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt cheia în contact. Demarorul scheună jalnic de două ori după care, cu un tremu rat puternic, motorul uriaș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean. Dimineață, se trezise mai târziu, așa încât nu se întâlnise nici cu Pop nici cu fiică-sa la micul dejun. În timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi apăsa coșul pieptului, strivindu-l. Ochii stăteau să-i iasă din orbite în timp ce din gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mulțumi să dea din cap, fără a-i da nici o lămurire. Întinse mâna după fotografie și o aruncă apoi în cutie peste celelalte poze de acolo. Așeză capacul deasupra și o puse deoparte. Se întoarse spre cei doi și inspiră adânc: No, bine ați veni! spuse el dintr-o dată. Oarecum luat prin surprindere, Cristian o privi stingherit pe Ileana. Într-adevăr, intraseră în casă fără să-l salute pe proprietar. Lasă politețurile, Moș Calistrat, spuse ea, făcându-i inspectorului semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Încerca să-și obișnuiască ochii cu întunericul în timp ce amintirile îi reveneau. Întunericul se lăsa cu repeziciune iar el se afla cu Moș Calistrat în pădure. Unde era însă Ileana? De ce nu se afla împreună cu ei? Bătrânul de lângă el nu-i inspira de loc încredere, mai ales că nu-și amintea de loc cum ajunsese singur numai cu el acolo. Apoi, dintr-o dată se făcu lumină în mintea lui. Cedase insistențelor Ilenei și plecase pe munte cu Moș Calistrat ca să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simți în apele tale acum? Îhî! Ce altceva să-i răspundă bătrânului? Își revenise, pe dracu'! Din ce să-și revină? Doar nu fusese adormit. Se simțea ca și cum ar fi fost anesteziat și acum se trezea dintr-un somn prelungit. Inspiră adânc aerul rece în piept și își înghiți nodul care i se pusese în gât. Avea un gust amar în gură, la fel ca atunci când fuma țigări proaste. I-ar fi prins bine acum o înghițitură de apă. No, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]