3,325 matches
-
Dietrich Bonhoeffer a fost arestat, iar Goerdeler a devenit suspect. Gestapoul l-a luat în vizor pe Dohnanyi după ce l-a arestat pe Wilhelm Schmidhuber, un contabandist și speculator de valută care îl ajutase pe primul în diferite ocazii. În timpul interogatoriilor, Schmidhuber a dat numeroase informații cu privire la grupul Oster-Dohnanyi care acționa în Abwehr și despre implicarea lui Goerdeler și Beck în operațiunile opoziției. Himmler a primit de la Gestapo toate aceste informații, cu propunerea de arestare a lui Canaris, protectorul lui Oster
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
rudele conspiratorilor au fost arestate. Numai câțiva complotiști au încercat să fugă sau au negat orice vină atunci când au fost arestați. Se pare că dintre cei arestați, niciunul nu și-a trădat camarazii nici în timpul torturilor. Cei care au supraviețuit interogatoriilor au fost trimiși în fața Tribunalului Poporului și a judecătorului nazist Roland Freisler. Aproximativ 5.000 de oameni au fost arestați și cam 200 au fost executați . Nu toți cei arestați sau executați au avut vreo legătură cu complotul de la 20
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lui ar fi fost executată odată cu el. Stülpnagel a încercat de asemenea să se sinucidă, dar a supraviețuit și a fost mai târziu spânzurat. Câțiva complotiști au încercat să fugă sau să nege participarea la complot. Celor care au supraviețuit interogatoriilor li s-a organizat procese rapide la Tribunalul Poporului. În total, aproximativ 50000 de oameni au fost arestați, și cam 200 dintre ei au fost executați.. Nu toți cei executați au avut o legătură cu atentatul din 20 iulie, dar
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
de interogare. Experimentează, pur și simplu, în zonele lor de interes“ - a declarat Richard Bourke, avocat în Louisiana. Alții susțin că prizonierii de la Câmp Delta, cum mai e numită închisoarea, sunt supuși torturilor psihice, deși în primele șase luni la interogatorii se folosesc tehnici cunoscute sub numele de „stres și duritate“ pentru a-i intimida și îmblânzi pe deținuți. Astfel de tehnici includ privarea de somn, expunerea la condiții extreme și obligarea de a sta în poziții incomode. Dar avocații spun
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
refac gardul de sârmă ghimpată și înconjoară zona cu ziduri solide. Generalul Geoffrey Miller, comandantul bazei militare de la Guantánamo, a declarat într-un interviu că prizonierii nu sunt supuși nici unui contact fizic, nici unei situații stresante sau privare de somn în timpul interogatoriilor. El a arătat că interogatorii „au muncit enorm pentru a deveni interogatori strategici și de a ajuta națiunea noastră. Ei știu mai multe despre deținuți decât oricine altcineva“. Interogatoriile reiau de cinci ori informația obținută cu 10 luni în urmă
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
nici unui contact fizic, nici unei situații stresante sau privare de somn în timpul interogatoriilor. El a arătat că interogatorii „au muncit enorm pentru a deveni interogatori strategici și de a ajuta națiunea noastră. Ei știu mai multe despre deținuți decât oricine altcineva“. Interogatoriile reiau de cinci ori informația obținută cu 10 luni în urmă de la același deținut. Așa-numitele „echipe Tiger“ caută informații tactice despre prizonieri, în momentul în care au fost capturați, despre cum își recrutează noi adepți organizațiile teroriste, cum își
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
uman. După descrierea jurnalistului, reporterii au trebuit să semneze, mai întâi, o înțelegere prin care se obligau să nu pună întrebări despre investigațiile în curs. Li s-a interzis să vorbească cu translatorii sau cu oricare dintre cei implicați în interogatorii. La Câmp Delta, unde li s-a spus că trăiesc deținuții, au văzut un corp de celule goale, în care, de asemenea, fotografiatul era interzis. Celulele aveau în interior o «toaletă asiatică» (o gaură în podea cu două locuri pentru
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
sprijinul Uniunii Sovietice. Cei 16 au primit garanții de securitate, dar, cu toate acestea, au fost arestați de NKVD pe 27 martie la Pruszków. După arestare, au fost transportați la Moscova unde au fost interogați. După mai multe luni de interogatorii brutale și torturi, cei șaisprezece au fost deferiți justiției sovietice, urmând să fie judecați pentru niște acuzații fabricate, și anume: Procesul a durat între 18 - 21 iunie 1945, iar la ședințele de judecată au participat reprezentanții presei străine și observatori
Procesul celor șaisprezece () [Corola-website/Science/304935_a_306264]
-
pedeapsă care a fost compensată cu perioada de arest preventiv. Fratele său mai tânăr, Kurt Felix Schlattner, fusese deja arestat pentru nedenunț. După ce a emigrat în Germania, referindu-se la proces, Hans Bergel a relatat că Schlattner "a declarat la interogatorii și lucruri despre care Securitatea nici nu întrebase". După ieșirea din închisoare, autoritățile comuniste i-au oferit lui oportunitatea de a pleca în Germania. "„Toți foștii deținuți politici au primit imediat pașaportul, pentru că regimul de atunci era mulțumit să scape
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
fost citat prin ordin de zi pe Armata 1 de comandantul acesteia, generalul de corp de armată Nicolae Macici. Pentru faptul că a fost ministru de finanțe în timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu, a fost arestat la 18 mai 1945 (la interogatoriu a declarat că Basarabia este o provincie românească) și acuzat că „a făcut parte din guvernul care a pregătit și declarat război Rusiei Sovietice”, iar în calitate de ministru al finanțelor „ a semnat o serie de legi cu caracter rasial și a
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
să scrie atât proză cât si poezie. A încercat să publice câteva poezii fără nici o tentă politică în ziarele vremii, dar a fost refuzat. De la ieșirea din închisoare în 1964 și până în 1990 a fost tot timpul urmărit, supus la interogatorii, percheziții și i s-au confiscat manuscrisele. După 1990 a înființat Asociația Foștilor Deținuți Politici din Făgăraș, al cărui președinte a fost. A fondat, prima revistă a AFDP din Romania, Revista Cuget și Veghe, în 1991 la Făgăraș. A fost
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]
-
că gen. Constantin Tobescu nu intenționa să părăsească țara, așa cum va susține ulterior acuzarea la procesul acestuia. De asemenea, Eugen Cristescu confirmă teoria susținută de apărare în procesul gen. Tobescu din 19 ianuarie 1949. În 14 aprilie 1946, cu ocazia interogatoriului preliminar luat lui Eugen Cristescu de către Dumitru Zelea Săracu, fostul director al S.S.I. a declarat : Eugen Cristescu se înșeală, nici el, nici Tobescu, și nici Piki Vasiliu nu se aflau pe această presupusă listă.(vezi și ) Lista celor 200 nu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
celor care doreau să părăsească țara era mult mai mare, ca și pentru faptul că s-au făcut intervenții ca să fie trecute pe listă persoane care nu făceau parte din "elita intelectuală", militari, politicieni, rude ale acestora, etc...( vezi și interogatoriul lui Mihai Antonescu din 16 aprilie 1946, luat de Dumitru Zelea Săracu, în care acesta din urmă neagă categoric existența vreunei liste definitive, în ) A urmat proclamația regelui către țară, cei doi, împreună cu soția lui Cristescu, dormind în apartamentul de pe
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
data de 24 septembrie când au fost arestați de o echipă condusă de lt.-col. Sachelarie Teodorescu, adjunctul lui Tobescu, fiind denunțați chiar de către cel care-i găzduise, un anume ing. Bugheanu, căruia Cristescu îi făcuse anumite servicii în trecut. (Interogatoriul preliminar luat lui Eugen Cristescu de către Dumitru Zelea Săracu, din 14 aprilie 1946, în ) Între timp gen. Constantin Tobescu a fost dat “lipsă la apel” (24.08.1944), dat “dezertor” (26.08.1944) și mutat la dispoziția Secretariatului General din
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
României la război, tratamentul partizanilor, spionilor și prizonierilor de război sovietici, și crimele împotriva “cetățenilor pașnici sovietici”. În ceea ce-l privește pe gen. Constantin Tobescu, dosarul SMERȘ al foștilor demnitari români anchetați la Moscova conține două declarații-memorii nedatate, precum și două interogatorii cu data de 14 iunie 1945 și 5 aprilie 1946. În toate aceste documente, gen. Constantin Tobescu descrie cu lux de amănunte modul de organizare a Jandarmeriei Române. În declarațiile sale, acesta explică faptul că, pe toată durata războiului, funcțiile
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
frontului. De asemenea, gen. Constantin Tobescu menționează un caz în care s-au comis atrocități de către jandarmi asupra populației civile, pentru care a dispus trimiterea responsabililor (un Șef de Post, împreună cu câțiva instigatori locali) în fața Curții Marțiale din Chișinău. În interogatoriile din 14 iunie 1945 și 5 aprilie 1946, întrebările anchetatorilor au fost extrem de clare, urmărind în primul rând găsirea unor capete de acuzare împotriva gen. Constantin Tobescu, sau a celorlalți membri ai “lotului”, prin confruntarea declarațiilor acestora. Întrebările au privit
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
Antonescu”, în care fusese inclus și gen. Constantin Tobescu, căruia nu au reușit să-i găsească vreo vină, anchetatorul Dumitru Zelea Săracu, fost chelner la restaurantul “Capșa”, acuzator public al Cabinetelor 1 și 7 pe lângă „Tribunalul poporului”, într-unul din interogatoriile luate lui Eugen Cristescu, a încercat să găsească capete de acuzare contra generalului, cu scopul evident de a-l include în lotul “criminalilor de război”: După revenirea din Uniunea Sovietică, membrii “lotului Antonescu” au fost încarcerați în arestul Direcției Generale
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
felul de povești stranii, unele reale și altele imaginare. Unele personaje capătă roluri duble în imaginația profesorului precum doamna ministru Anca Vogel (inspirată de Ana Pauker) care devine matroana bordelului de „la țigănci” și care transformă ghicitul țigăncii într-un interogatoriu în toată regula, aducând fantasticul pe tărâmul realității. Eliberat din închisoare, el găsește un univers nou: soția sa a plecat în străinătate, vecinii au murit de mult, iar nimeni nu-l mai recunoaște. Criticul Călin Căliman considera acest film ca
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
își denunțau camarazii, se alegeau și ei cu ani buni de pușcărie. Jertfă Elizavetei Din fericire, Simion Mărgărint din Boghenii Vechi, acelasi raion, în momentul arestării camarazilor săi, se află la iubita să din Sinesti, Elizaveta Vartosu. În plus, în timpul interogatoriului, camarazii săi au mărturisit kaghebistilor că l-au omorât, aratandu-le drept proba un mormânt al unui președinte de colhoz din pădurea din apropierea Sinestilor. Datorită încrederii pe care o avea în Elizaveta Vartosu, Simion Mărgărint s-a ascuns în casa
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
iunie 1958 Sandu Tudor este arestat de Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare. După ce l-au urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Daniil Tudor este arestat. Interogatoriul a fost lung și obositor, iar Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare îl va condamna pe 8 noiembrie 1958 "la 25 (douazecișicinci) ani temniță grea și 10 (zece) ani degradare civică pentru infracțiunea p.p. de ort.209, pct.
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
1940) Comisia Specială de anchetă îl avea drept președinte pe Eugeniu Bănescu, Consilier al Curții de Casație, plus trei membri. Comisia a anchetat efectiv începând cu 4 octombrie 1940, în 38 de ședințe, în care s-au luat 60 de interogatorii și 58 declarații de martori, ancheta derulându-se efectiv până în data de 26 noiembrie 1940, prin decretul 3009 din 8 decembrie 1940, comisia fiind desființată. Inițiativa arestării marilor vinovați de crimele regimului carlist i-a aparținut lui Ion Antonescu. Listele
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
un act unilateral de voință; constituie un mijloc de probă; este un act personal; este un act expres. După modul de obținere, mărturisirea poate fi judiciară și extrajudiciară. Mărturisirea judiciară este mărturisirea făcută înaintea organului de jurisdicție competent, provocată prin intermediul interogatoriului. În cursul judecății, mărturisirea poate fi obținută și spontan, consemnându-se în încheierea de ședință. Mărturisirea extrajudiciară este făcută în afara judecății procesului în care se folosește ca probă. Mărturisirea extrajudiciară poate fi orală sau scrisă. După modul de exprimare, mărturisirea
Mărturisire () [Corola-website/Science/314626_a_315955]
-
care nu se poate renunța, (sau care nu poate face obiectul unei tranzacții) și nici când legea cere ca unele fapte judiciare să fie dovedite prin alte mijloace de probă, prevăzute în mod expres. De asemenea, nu este permisă utilizarea interogatoriului ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare sau pentru dovedirea motivelor de divorț. Potrivit Codului civil: "„mărturisirea nu poate fi luată decât în întregime împotriva celui care a mărturisit”", însă teoria dominantă consideră că regula indivizibilității mărturisirii judiciare este
Mărturisire () [Corola-website/Science/314626_a_315955]
-
mărturisirea calificată ori complexă. Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului pot servi la stabilirea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte și împrejurări din ansamblul probelor de la dosar. Obținerea mărturisirii judiciare se realizează prin procedura numită interogatoriu, la cererea părții potrivnice sau din inițiativa instanței. Conform Codului civil, interogatorul se va încuviința numai pentru chestiuni de fapt, cu condiția ca acestea să fie fapte personale ale părții chemate la interogator, să fie în legătură cu pricina și să poată
Mărturisire () [Corola-website/Science/314626_a_315955]
-
său în stabilirea legilor rasiste în Germania, Frick a fost inculpat și judecat în Procesele de la Nürnberg din 1945 pentru patru capete de acuzare: A fost singurul dintre inculpați care a refuzat să fie audiat sub jurământ, sustrăgându-se astfel interogatoriului. Judecătorii l-au găsit vinovat de capetele de acuzare nr. 2, 3 și 4 și, la data de 1 octombrie 1946, l-au condamnat la moarte prin spânzurare, alături de ceilalți criminali de război naziști. Sentința a fost executată la 16
Wilhelm Frick () [Corola-website/Science/314203_a_315532]