3,561 matches
-
de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai invidia care tace. Poporul e un suveran care cere de mâncare; când e sătul, majestatea-sa digeră. Oamenii nu sunt așa de răi cât se spune. Ai lucrat douăzeci de ani la o carte proastă și ei o uită într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cel mai mic o zis: - Eu p-aici m-oi duce. Ceilanț’ o mărs pe celante drumuri” (Urmeniș - Maramureș). Incapacitatea fraților de a depăși probele inițiatice creează cadrul suferinței sau morții rituale pentru mezin. Tocmai frații săi îl ucid din invidie sau, cum e cazul basmului din Urmeniș, îl orbesc. Mutilarea la nivel ocular este regăsită și în colinda lui Antofiță, unde are valoare punitivă, dar mai ales în basmele al căror erou este frumoasa fată de măritat. Prin orbire este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vederea în contingent lui Antofiță în schimbul cunoașterii absolute. O inițiere feminină ce respectă tiparul înghițirii de către un pește (regăsit și în legenda biblică a lui Iona) și al scufundării în apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără fund
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ad-hoc, doar pentru a impresiona și a o expune cu mult tam-tam pe taraba... bunului simț. Și-n lumea poeților, precum în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
român. Ar sparge gheața, atrăgând atenția asupra valorii literaturii române, și poate ar urma și alții. Ne-ar vindeca de un complex cultural de inferioritate față de alte literaturi, dar n-ar schimba mentalitatea breslei scriitoricești, sfâșiată permanent de orgolii și invidii. Nimic nu te desparte/ izolează mai mult de breasla scriitoricească decât câștigarea unui premiu. Un Nobel al fi motiv de linșaj psihologic. Confrații l-ar ocoli ca pe un ciumat, iar jurnaliștii l-ar agresa la fiecare pas. Politicienii ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mare, la ocean, ci la niște ape secate sau cu mici acumulări de apă, una spre un Est respingător, așa cum este ceea ce se profilează peste Prut și mai încolo peste Nistru, și alta, un Herasus peste care privesc uneori cu invidie, dar fără entuziasmul care m-ar face să-l sar cu o prăjină și s-o iau la sănătoasa spre Vestul care mi-a înghițit mare parte din viața mea, copiii. Nefiind, prin urmare, apă, nu poate fi un loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acele riscuri asumate de până acum, am învățat că nu există deosebire între victorie și înfrângere. Numai că de victorie, în zilele noastre, te bucuri numai tu și vreo doi, trei amici, dar, uneori, și cu un aer pal de invidie din partea lor, de înfrângere se bucură mai toți și te întristezi numai tu încât la primii mei șaizeci de ani de viață (pentru că azi, uitându-mă în noua mea carte de identitate, am constatat că aceasta îmi expiră în octombrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
câțiva ani, răspunsurile lui Kjell Espmark, membru în Comitetul Nobel. Observa că, până în 1950, cred anul limită pentru care arhivele sunt deschise nici o instituție românească și nici un scriitor român nu au recomandat pe nimeni din România pentru Nobelul literar. Atâta invidie pentru că nu-mi pot imagina alt motiv al abținerii mi s-a părut de-a dreptul indecentă. Mari scriitori români, de la Rebreanu și Blaga, la Nichita Stănescu, Sorescu, Naum, Doinaș etc., ar fi fost plauzibili pentru Nobel. Acuma, occidentalii îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintotdeauna. Frustrările aparțin de viață, deci m-am aranjat și cu ele. Probabil cea mai mare frustrare am avut-o când am realizat că sunt un poet bilingv și rupt în trei limbi, acceptat de germani așa cum sunt, văzut cu invidie și de multe ori cu rea credință în literatura română, citindu-mi numele. Cea mai mică greșeală era pusă pe seama numelui meu și nu proiectat direct pe persoana mea. Germanii acceptă un francez numit Chamisso, însă românii au probleme să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cunoștințe și prieteni. Am cunoscut lumea literară a Moldovei. În 1985, de bine de rău, am debutat, tot aici, editorial. Ți-am prezentat cinci motive plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cărțile la timp, fie că are slăbiciuni trupești, drogându-se (așa își pierde luciditatea; dar sunt scriitori care pun bază pe lipsa de luciditate, drogul îi dezvoltă creația, îl ajută să fie original), fie că îl îngroapă de viu umorile, invidia, răutatea. Recunosc, eu sunt dintre cei care stau pe graniță, mă simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de aur", o întrebare logică: "de ce?". Instituția asasinatului a apărut odată cu omul și documentar odată cu Vechiul Testament, cu Abel și Cain. De la Facerea Lumii și până azi fenomenul a progresat, asasinându-se pe bandă rulantă pe motive politice, economice, de amor, invidie... sau chiar fără motiv. Îmi amintesc în acest context de sărmanul Prometeu care era "asasinat" zilnic de vulturul marelui Zeus (nu al lui Zeus național, care n-are vulturi în echipă), care îi ciugulea "la comandă politică" ficatul. E remarcabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să dea jos, să lase o perdea pe marginea drumurilor și să aleagă câțiva copaci frumoși care nu trebuiau atinși. Știa cu ce ființă înverșunată de distrugere avea a face. Tot ce face [Eliza] pornește dintr-o gelozie patologică, o invidie ne mă surată. Cât a trăit mama, l-a chinuit pe Ionel ca să-l despartă de dânsa și să-i facă la Florica viața amară. După moartea ei, s-a înverșunat asupra întregii familii și în special asupra mea, căci
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
proaste. * Purtarea nu e o disciplină de studiu; ea doar impune o disciplină. * Nu toți cei ce privesc cerul sunt astronomi. * Nu toți cei ce privesc cerul noaptea sunt cititori în stele. * Notele maxime nu se obțin cu eforturi minime. * Invidia nu este o stare și nici o atitudine, ci o boală incurabilă. * Notele sunt grăitoare, dar ele nu pot spune totul. * În banca întâi stau de obicei indisciplinații. Unele scoborâșuri sunt mai grele decât urcușurile. * Cerul este o tablă pe care
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de foame. * Bogăția și sărăcia sunt incompatibile, dar conviețuiesc. * La omul sărac nici boii nu trag, pentru că nu-i are. * La omul sărac toate belelele trag. * Unii au între urechi câte-o oală cu curechi. * Numai stelele nu cunosc sentimentul invidiei. * Mai înainte de a cunoaște lumea, cunoaște-te pe tine. * Disprețul față de limba maternă echivalează cu renegarea părinților. * Dacă nu cunoști istoria patriei tale, nu știi cum te cheamă. * Mai înainte de a constata efectele, cercetează cauzele. * Fără înțelepciunea muncii, avantajele istoriei
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu respectă nici o lege care vizează morala sau conștiința. * În Justiție nu contează greutatea argumentelor, ci a banilor. * În spital intri cu o boală și ieși cu mai multe. * Minciuna are picioare scurte, dar multe. * Nu toate sobele dau căldură. * Invidia e un fel de a recunoaște superioritatea celuilalt. * A recunoaște adevărul nu e un merit, ci o obligație. * Sinuciderea nu e un gest de curaj; dar nici de lașitate. * Chelului îi trebuie perucă, nu tichie de mărgăritar. * Orb este acela
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
atât de dură că am rămas mut. Atunci am înțeles că nu tot ce zboară se și consumă în artă, iar naivii nu erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură generală aveau și cât de mare era invidia lor față de realizările celorlalți artiști. Desigur nu mi-a picat bine, m-am simțit ca o pasăre căreia i-au fost rupte aripile înainte de a încerca să zboare. Am depășit acel moment dificil ... din moment ce nu înțelegeau cuvântul „Naiv” alături de creația
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tuberculoză de la Bârnova, trecând, noaptea, singur, prin pădure, de la gară la spital. O astfel de activitate, care implica atât de mult "personalitatea chirurgului", dar și personalitatea "de fond", nu a trecut neobservată și a fost dușmănită. Succesele au stârnit și invidii (la comunicarea rezultatelor obținute în chirurgia cordului, nimeni nu a luat cuvântul). Personalitatea lui nu a fost nici ea totdeauna înțeleasă. Atitudinile tranșante, de mare sinceritate, specifice lui Chipail, au provocat șocuri care nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
școli similare, cu origini vechi, era puțin; pentru Principatele Române însemna însă foarte mult, mai ales că, în acești douăzeci de ani, la Iași se conturase o adevărată școală medicală, statut recunoscut și peste hotare și confirmat, indirect, de unele invidii și obstacole care se repetau în funcție de interese și de împrejurări politice. Dar după două decenii, argumentele cu care se depășeau aceste adversități începeau să fie de necombătut. (Decanatul a putut răspunde, în 1903, tentativei de desființare a facultății de către P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la editura Casa școalelor iar la editura
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
fi primit o copie pentru că el a copiat primele manuscrise care au supraviețuit. Au apărut și critici în același timp; Biagio Buonacorsi a prefațat unul dintre aceste manuscrise cu o scrisoare pentru interzicerea cărții pentru cei "care, din răutate sau invidie, ar dori, potrivit practicilor vremii, să muște și să tortureze [Principele]". Principele lui Machiavelli își câștigă notorietatea pentru el însuși și pentru autorul sau. Trebuie să fi fost dificil să fii autorul unei cărți infamante care nu a fost publicată
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu toate că mai devreme, cererea pare să fi fost refuzată de asemenea 49. Posturile de conducere erau ocupate în mod tradițional printr-o serie complexă de alegeri prin tragere la sorți, ceea ce însemna că cei din clasa cetățenilor își protejau cu invidie puținele șanse de a ocupa pozițiile râvnite. Ceea ce John Najemy numea "așteptările de participare, fie această cât de măruntă, la viața politică" a fost un principiu de bază al regimului republican din secolul al XV-lea50. Aprobarea cererii celor din Pistoia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
56. Lucrarea atât de originală a lui Manetti a fost motivată, așa cum el însuși ne spune, de controversă iscata de propunerea reînnoirii numirii sale în post . El explică în Prefață că istoria această a fost scrisă în replică la "pizma (invidia)" colegilor săi florentini și la "versurile muierești și insipide" ale lui Soldino și "în apărarea adevărului (pro defensione tamen veritatis)"57. Tema majoră a acestei istorii era excepțională problemă a facționalismului din Pistoia și, în observațiile sale concluzive atunci cand narațiunea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un "Gorki al Balcanilor", girând pentru el la marile edituri și reviste literare ale vremii. Succesul acesta era, fără îndoială, nemaicunoscut în România vreunui contemporan, așa că privirile celor de acasă erau îndreptate spre romancier cu admirație perplexă dar și cu invidie răutăcioasă, dacă invidia poate fi cumva și altfel. Inițiatorii almanahului ar fi fost flatați, se-nțelege, dacă Panait Istrati i-ar fi onorat cu câteva pagini, care i-ar fi îndreptățit și la o campanie publicitară adecvată în jurul opului, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]