9,120 matches
-
avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopții Șerban, obosit de prea multele explicații, de prea multele reproșuri. - Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
dacă, chip drag), derivând în dragon, drac și așa mai departe, care se spune că ar fi putut da naștere numelui zeului iubirii la traci. Să nu neglijăm că terminația ”- ete”, sufix augmentativ, are și sensul, în limbajul românesc, de ironie, nu jignitoare, mai degrabă o atenționare jovială: băiete, de exemplu, este semnificativ în a demonstra aprecierea zburdălniciei, veseliei cuiva tânăr. Lăsând la o parte numele zeului iubirii la daci nu putem ignora faptul că obiceiul nuntirii, în perioada menționată, nu
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
jurnalist, însărcinat să viziteze o țară imaginară, Fantazia, unde se aplică toate aceste reforme. Dar eul narativ nu trebuie crezut pe cuvânt nici o secundă. Falsa sa naivitate e mască pentru amărăciunea neagră a autorului. Tonul său exaltat e contrapunctat de ironia perpetuă, mușcătoare. Iar impactul literar e izbitor. Stilul povestirii este unul din punctele forte: dacă poezia lui Pena e expozitivă, stilul acestei proze e unul ermetic, cizelat cu grijă. Un ton voit sec, jurnalistic, de o originalitate absolută în cadrul prozei
DESTINUL UNUI AUTOR DUBLU CENZURAT DE LORENA LUPU de ION PENA în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370169_a_371498]
-
și a împrăștiat morții. Totul s-a liniștit, dar nu și sufletele noastre înspăimântate. Mama ne mângâia și ne îndemna să ne rugăm împreună. Era călită din zilele revoluției bolșevice când a înfruntat teama și disperarea pe străzile Odessei. Culmea ironiei, dacă ironie aș putea s-o numesc, tata era și el în gara din Fetești, în vagoane, ca și noi, în drum spre Călărași, unde ne-am regăsit răvășiți. La cei 15 ani, am simțit că mă despărțisem pentru totdeauna
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
împrăștiat morții. Totul s-a liniștit, dar nu și sufletele noastre înspăimântate. Mama ne mângâia și ne îndemna să ne rugăm împreună. Era călită din zilele revoluției bolșevice când a înfruntat teama și disperarea pe străzile Odessei. Culmea ironiei, dacă ironie aș putea s-o numesc, tata era și el în gara din Fetești, în vagoane, ca și noi, în drum spre Călărași, unde ne-am regăsit răvășiți. La cei 15 ani, am simțit că mă despărțisem pentru totdeauna de copilărie
INTERVIU DE EMILIA ŢUŢUIANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353191_a_354520]
-
ești? Cum adică:„știți?!” Adică eu suntem mai mulți? Faci mișto de organul statului?... Nici nu mă mai obosisem să mai șterg bulionul, care îmi curgea liniștit și călduț din aspirator și din buzele terciuite pe covorul roșu (hm! ce ironie!), pentru că așteptam să mă lovească din nou malacul. Deja strânsesem din dinți și din buci, când: ‒ Lasă-l, Blândule! se auzi un glas cald și molcom, venit de undeva din spatele uraganului dezlănțuit. ‒ Am înțeles, to’a’șu’ colonel, se execută
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
vine dimineață de la serviciu și îi întreabă de ce nu au stat pe fotolii, că doar erau. Greu răspuns, dar perfect justificat. Acolo s-au simțit bine. Ivan Lungu are un umor de cea mai bună calitate, fin și subtil, o ironie de cea mai bună calitate și un simț al ineditului din imediata apropiere care-l face absolut special în acest gen de literatură, proza scurtă, un gen foarte dificil de pus în pagină dacă nu reușești să captezi atenția cititorului
POVEŞTI INCREDIBILE DOAR PENTRU CEI DE MÂINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352764_a_354093]
-
mai cuprinzătoare despre artistul Pepe, dar nici aprecierea umană, în ce-l privește, nu e decât una favorabilă. Pepe nu are variații de toane, este generos, serios, fin, inteligent. Nu-i capricios și nimeni nu devine ținta lui. Nu face ironii la adresa slăbiciunilor umane, nu aruncă invective ca să rănească, dar nici nu măgulește, nu flatează din interese ușuratice. Pepe este un artist foarte serios, nu chicotește, nici nu e posomorât, nu alunecă în animozități, se comportă și vorbește elegant și înțelept
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
George Călinescu l-a considerat un autor intelectualist, specificând: „puțini dintre cei care citesc vor fi știind că Perpessicius înseamnă cel deprins cu suferința, adică cel care printr-o reacțiune a spiritului a subjugat strigătele durerii, ceea ce este însăși definiția ironiei și a stoicismului. Se ghicește o nefericire personală care cere o altă organizare a sufletului și un efort de consolidare prin contemplare.” Autorul Itinerarului sentimental recurge la descrierea lumii în care eul său, călătorind, întâlnește cu emoție urmele evoluției atemporale
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
tăi sunt înceți și siguri”. Mă acuzi de nerecunoștință, că am fost un suflet care n-am vibrat în timp și spațiu. Că iubirea mea a fost o marfă pe care vremea a demodat-o. Amarnică învinuire. Mai amarnică decît ironia eroului lui Vigny, care privind pe Kitty Bell, într-un moment de deznădejne îi aruncă în față vorbele: ”iată doamnă, rezultatul unei îndelungate experiențe în lupta cu viața. Poeții nu sunt cuceriți de pasiune decît foarte puțin. N-aș avea
EVENIMENT DE MARCĂ, SEMNAT DE MAESTRO EUGEN DOGA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352893_a_354222]
-
cum zici... Însă, a fost supliciul tinereții mele! Toată seara am răscolit sala căutând-o. Am rămas ultimul spectator lângă poartă, crezând c-o să apară totuși... Târziu, după miezul nopții, m-am întors acasă, sfârșit de deznădejde, material didactic pentru ironiile lui frate-meu... -Bine, bine, dar nu aveai telefonul ei? zise pragmatic Patriarhul. -Nu avea telefon acasă. A doua zi m-am dus la Secretariatul facultății înarmat cu un buchet de flori și am implorat-o pe secretară să-mi
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn, alteori la o vîrstă cînd buzele tremură o dată cu vîntul și cred pesemne că fiecare om e un Meșter Manole și fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii. Nalba de China se-ntoarce după soare cu ironia suavă a propriei căutări. În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile, gările cu fluturi în stare să treacă prin ziduri tăcute și pline de dragoste ori de cîte ori deschid fereastra spre necuprinsul toamnei. Referință Bibliografică: Octombrie / Luminița
OCTOMBRIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353023_a_354352]
-
Acasă > Redacția > Autori > ANCESTRALA Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului ANCESTRALA Cine sunt EU DUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sorții Am gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului
ANCESTRALA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354256_a_355585]
-
ca martor veridic, ocular cu “ochii” mei, cum s-ar spune. “Facă-se voia “voastră” pastore, am zis eu încercând o replică comprehensivă și în “profil”, dar Elena nu a mai tradus cuvânt cu cuvânt, realizând o anume nuanță de ironie răutăcioasă de care nu mă debarasasem și pe care o aveam deja pe limbă, gata s-o arunc pentru a “ațâța” un calm indus cam de multișor și pe care eu, părelnic, nu l-as fi agreat. Întăresc, doar părelnic
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
inimilorS-a născut Iubirea.Din roua florilorA fost păstrată puritatea....Iată o definiție simplă pentru...VIAȚA !!Liz... XXIV. ANCESTRALA, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2069 din 30 august 2016. ANCESTRALA Cine sunt EU DUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sorții Am gasit de cuvinta să bat temător În zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gândesc Că este de-ajuns doar să iubesc Pentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Coloana Infinitului” Și am coborât încet pa brâul ei. Și m-am trezit apoi în fața “Porții Sărutului” Și am crezut că-i bine ! Mai târziu am văzut, ca toate aceste minuni ... Citește mai mult ANCESTRALACine sunt EUDUMNEZEUL meu ??!! Prin ce ironie și hazard al sortiiAm găsit de cuvinta să bat tematorIn zăvoarele “Porții” ?? Cum de-am putut să gandescCa este de-ajuns doar să iubescPentru a face un “pact” cu viața !? Am zărit din Cer “Coloana Infinitului” Și am coborât încet
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
un suflet apropiat de Dumnezeu , plin de înțelepciune și iubire de oameni. Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilitățile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis și ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu deosebire la relația dintre Dumnezeu și cuvînt. Conform Vechiului Testament, Cuvîntul divin reflectă o înțelepciune anterioară Genezei, iar pentru Sfîntul
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
posesia moștenirii mătușii sale. Deabia în acest fel ar putea intra în rând cu oamenii cu stare din oraș, să nu mai fie desconsiderat, vorbit de rău, în lumea cea bună a urbei. Mai ales să nu mai fie ținta ironiilor din partea Tătăreștilor, sau din partea doctorului. Se înțelege, nu pentru el dorea averea, ci ar fi vrut să închine totul ființei sale cele mai dragi, Alice. Însă Alice vedea cu totul altfel perspectiva plecării lui Karl. Simțea o neliniște anscenstrală, neexplicabilă
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
prezent, epigrama este prezentă aproape exclusiv în spațiile de limbă română - România, Republica Moldova, Banatul sârbesc, Bucovina... Explicația este că românul posedă, în măsură mai mare decât alte popoare, darul de a face haz de necaz. Optimismul, dorința de a petrece, ironia și, mai ales, autoironia sunt atribute existente la români în cel mai înalt grad. Dacă germanii, unul din popoarele harnice ale Europei, dau de necaz, se pun pe treabă. Românii mai întâi fac haz și pe urmă, dacă mai au
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
Limerick. Are formă fixă: cinci versuri, cu rime a-a-b-b-a, cu o metrică rigidă, în care versurile 3 și 4 au mai puține picioare. La origine bazat exclusiv pe absurd, limerick-ul a evoluat, ajungând să atingă o gamă largă de teme: ironie, poantă anecdotică, grotesc, umor negru etc. Cel mai celebru autor de limerick-uri rămâne poetul irlandez Edward Lear cu volumul “Cartea nonsensurilor”. Iată câteva limerick-uri în original. There was an Old Man of Bohemia, / Whose daughter was christened Euphemia; / Till one
PARTEA I-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353797_a_355126]
-
ai vrut să-mi spui. Văd și cât de grijulie se uită mama Gloria spre noi. S-o fi speriat că i-am obosit copila. S-ar putea să mă certe când vom reveni la masă, continuă el cu oarecare ironie în glas. - Cine poate ști de ce oare este ea mai speriată? răspunse fata privindu-l întrebătoare și enigmatic, sugerând că ar fi mai multe motive care ar fi putut să o facă atât de "speriată" pe mama Gloria, nu neapărat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
de o dispariție temporară sau definitivă a mamei, imaginea certifică importanța elementului matern în viața omului, imprimarea lui în memoria afectivă a autoarei, ca un factor salvator. Stelian Platon, român stabilit în Statele Unite, își privește condiția de imigrant cu ușoară ironie și profundă amărăciune: “Am inventat cămașa sclavului plecat de-acasă,/Cu utopii în geamantane și chei la gât.” (Tristețea unui emigrant, p. 114), “Altarul ei mi-a pus lacrimi-n colastră/ Și-nstrăinarea ipocrită în care eu mă adâncii.” (Lăsați părinții
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
retrag într-un punct știut neștiut căutându-mă drumul continuă spițele bicicletei propriei primăveri a ființei lasă granulele de pământ să-i împânzească hărțile în una din ele sunt și nu sunt cineva va descoperi codul ființei prin esența mușcăturii ironiei vieții cineva mă va regăsi pe columna sonoră a existenței ca un cvartet de coarde ciclic deplasându-mă către fiecare punct al crucii care sunt și nu sunt. sunt mimez inima pământului mișc fiecare celulă nemișcând mișcând nimicul pe care
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]
-
Iosif Caiafa, și Anna și toți ai lor...Până și procuratorul Ponțiu Pilat a aflat acestea... -Și dacă nu se va întâmpla asta Stephanus? -Dacă nu se va întâmpla? Ce vorbă mai e și asta Denisis? spuse Stephanos cu puțină ironie în glas. El a ridicat din moarte doar prin cuvânt pe un om numit Lazăr, care era un foarte bun prieten al lui. Apoi pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain... Și cred că și el se va
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
apare și cu altă ocazie în vorbirea personajului, are valoare de tic verbal, folosit totuși din dorința de convingere și de intimidare a interlocutorului. Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]