3,426 matches
-
sau rațiunea decît modificîndu-se și alterîndu-se ele însele (astăzi problema fundamentalismelor extra-europene constă în a prelua tehnicile europene și a-și restabili în paralel fundamentele culturale). Cu siguranță, Europa nu este singura sursă de universalitate: ca și creștinismul, budismul și Islamul sînt religii universale destinate tuturor oamenilor, oricare ar fi ei. Însă Europa este singura care a adus o universalitate non-religioasă; există în Umanism o religie universală latentă pe care nici Internaționalele, nici mondialismul n-au reușit încă să o catalizeze
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
12, primăvara 1987, pp. 4-7. 4 Pascal, Pensées, Paris, Garnier-Flammarion, 1976, p. 69, "Disproportion de l'homme". 5 Henri Pirenne, Histoire de l'Europe des invasions au XVIe siècle, La Renaissance du livre, Bruxelles, 1958. 6 Cf. Maurice Lombard, L'Islam dans sa première grandeur, Flammarion, Paris, în care autorul susține, contrar lui Henri Pirenne, că înflorirea civilizației islamice a fecundat Europa barbară. Cele două teze opuse se pot dovedi întemeiate dacă sînt considerate în mod succesiv. 7 Fernand Braudel, L
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
făcut Vlad același lucru din simonie, din credință, sau din viclenie și calcul politic? Vlad avea o pregătire europeană și o educație militară, dar cunoștea la fel de bine și mentalitatea otomană, deoarece trăise mulți ani la curtea sultanului. Era el adeptul Islamului, după cum susțin unele surse, convertit la creștinism, la fel ca valahii pe care îi apăra nu din convingere, ci numai pentru că aceasta servea unor scopuri ascunse? Sau era, așa cum se vedea el însuși, un cavaler creștin cu o misiune importantă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cât și G.N. sunt persoane cu o comportare corectă, nu am auzit ca aceștia să aibă atitudini dușmănoase. Iar în ce privește participarea lor la pelerinaj, din discuții, am înțeles că sunt doritori să participe și să vadă această manifestarea cultică specifică islamului, unde vin oameni din toate țările de religie musulmană și că nu urmăresc alte scopuri afaceriste sau de altă natură. Nota ofițerului: M.T. aflat în verificări pentru avizare, aflat în atenție la Serviciul 3, unde propun ca nota să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
se joacă" de-a Dumnezeu). Weber a arătat cum se exercita monopolul creației asupra lumii umane a formelor create. El a arătat, totodată, limitele acestuia, chiar interdicțiile (cf. refuzul iconoclast al tuturor figurilor antropomorfe ale lui Dumnezeu în iudaism și islam) (Weber, 1996, pp. 410-460). Oricum ar fi, perspectiva lui Weber ne ajută să înțelegem de ce, în general, artistul își gândește lucrarea în raport cu modelul divin și sub influența acestuia. Păstrând o anumită trăsătură de "magician", care face să se nască o
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o parte importantă din timp la școala coranică. Dascălii înșiși și-au afirmat adesea credința în fața noastră, iar predarea limbii arabe în școli întărește legăturile între laic și religios. Totuși legătura comunitară nu înseamnă doar o comunitate de credincioși, iar islamul pare să profite aici de o lungă tradiție pe care o consolidează mai mult decât ar fi creat-o. Mai degrabă o legătură de proximitate produce o puternică regularizare. Numai acest sentiment de apartenență strânsă la o comunitate, indiferent de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
De altfel, dintr-o dezbatere a acestei distinse adunări la care am avut onoarea să fiu invitat, am extras o relatare publicată nu demult (Debarbieux, 1999), în care sunt de găsit fraze percutante precum (un academician): Totuși e vorba de islam, de oamenii din jurul lor, de afgani", "E o invazie, cum spunea Giscard d'Estaing", "E o problemă socială sau altceva? Este sau nu o invazie? Așa au început marile invazii, cu oamenii care veneau ca servitori..." sau (o inspectoare generală
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fantomatic Ev Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci (1922) concentrează „impresii și amintiri” despre o lume dispărută și despre o alta ce abia lua ființă. După propria-i mărturie, B. povestește pur și simplu, fără să-și caute cuvintele sau să urmărească efecte de stil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923; Clopotul fermecat, București, 1925; Of și Țepeluș, București, 1925; Suflete de viteji, București, 1925; Haplea, cu desene de Mihai Iordache, București, 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea, variabilitatea, ritmul sacru și universal. În vis, fie că apare sub forma cornului lunii sau a cornului de patiserie, pune în gardă subiectul cu privire la inconstanța sa, lipsa de perseverență sau versatilitatea. Cornul este și emblema Islamului și poate avea o semnificație în acest plan în vis. Cruce Înainte de a fi simbolul creștinismului, crucea este echivalentul intersecției. Intersecția axelor evocă legătura psihosomatică, relația dintre pământ (axa orizontală) și cer (axa verticală), dintre om și Dumnezeu. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Se găsește la amoniți, moabiți, edomiți și egipteni (cf. Ier 9,24 ș.u.; din Ios 5,2-9 reiese că n-ar fi fost practicată de egipteni, dar informația nu este exactă). De la israeliți această uzanță a trecut și în islam. c) Au fost date mai multe explicații cu privire la scopul acestui rit. Din perspectiva sociologică, circumcizia e un rit de trecere de la pubertate la vârsta adultă (adică la capacitatea matrimonială); explicația igienică, ce se bucură încă de o anumită popularitate, a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ce se bucură încă de o anumită popularitate, a fost propusă pentru prima oară de filosoful evreu Maimonide (cca. 1135-1204); și astăzi în unele țări, precum Statele Unite, circumciderea noilor născuți e o practică medicală frecventă. Însă în Israel și în islam ea are un caracter exclusiv religios. În stadiul actual al cercetărilor nu putem identifica cu precizie originile și scopurile ritului, elemente care se pierd în preistorie. d) Din lectura Gen 17 ne dăm seama imediat de un detaliu reluat frecvent
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
despre care se cunosc foarte puține), creștinismul (bine înrădăcinat în forme neortodoxe de ebraism, credință de care nu a dorit niciodată să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea o sinteză între ebraism și creștinism, conducându-le pe amândouă la propria perfecțiune prin eliminarea abuzurilor conducătorilor). Toate aceste mișcări, care au apărut din inițiativa unei persoane bine cunoscute și care, chiar
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a măsura timpul, calendarul servea la determinarea datelor precise ale sărbătorilor și solemnităților. b) Deoarece calculul solar și cel lunar nu sunt unități de măsură comune, toate civilizațiile care utilizau cele două sisteme și-au pus problema sincronizării lor (astăzi islamul îl are doar pe cel lunar perfecționat, astfel că în cazul său iese din discuție). În Israel sincronizarea se efectuează intercalând periodic a treispre-zecea lună, repetând luna Adar, după cum vom vedea în detaliu într-un paragraf ulterior (cf. 16.2
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Când exista templul, altarul îl ispășea pe Israel; acum însă masa fiecăruia ispășește altarul, aluzie la importanța normelor alimentare. Prin acest principiu au fost unificate și perfecționate regulile alimentare utilizate de secole ce caracterizează și astăzi ebraismul (în parte, și islamul). Animalele sunt clasificate în „pure”, adică pot fi mâncate, și „impure”, interzise consumului alimentar. Fac parte din categoria animalelor„pure” toate rumegătoarele cu unghia despărțită, peștii cu aripi și solzi și păsările necarnivore. „Impure” sunt animalele care nu corespund cerințelor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
consumate trebuia înde-plinită o condiție la care nu se putea renunța: animalele terestre (nu și cele acvatice) și păsările să fie sacrificate în mod ritual, adică prin tăierea arterei jugulare pentru ca să se poată scurge tot sângele (normă comună și în islam). Autorul biblic datează această normă din timpul lui Noe (Gen 9,4) și, prin urmare, ar trebui observată de toți oamenii, nu doar de evrei. Se exclude astfel consumul de cărnuri provenite din avorturile animalelor, de animale născute moarte sau
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Pentru valoarea ei incontestabilă, cartea a fost tradusă în italiană și în franceză. Introducere în Islam (1993) este o lucrare concepută în scopul de a pune la îndemâna musulmanilor și a nemusulmanilor, care nu au avut acces la izvoarele originale ale Islamului, o descriere clară, cuprinzătoare și competentă a acestei religii. Structurată în opt capitole, lucrarea este o incursiune în domeniul religiei, politicii, moralei, științei, culturii, educației islamice, constituindu-se ca un dialog între religii și atestând importanta pondere a civilizației islamice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
secolul al VII-lea, Apusul s-a ofilit odată cu prăbușirea Romei, însă Orientul se afla în plină perioadă de înflorire. Dezvoltarea Indiei era umbrită de o altă civilizație orientală. Pe măsură ce steaua apuseană cobora sub linia orizontului, o altă stea răsărea: Islamul. Iar islamul avea să îl preia pe zero de la indieni - la fel cum, în cele din urmă, apusenii aveau să îl preia de la Islam. Așa a fost să fie: ca zero să înceapă în Orient să capete importanța cuvenită. Într-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
VII-lea, Apusul s-a ofilit odată cu prăbușirea Romei, însă Orientul se afla în plină perioadă de înflorire. Dezvoltarea Indiei era umbrită de o altă civilizație orientală. Pe măsură ce steaua apuseană cobora sub linia orizontului, o altă stea răsărea: Islamul. Iar islamul avea să îl preia pe zero de la indieni - la fel cum, în cele din urmă, apusenii aveau să îl preia de la Islam. Așa a fost să fie: ca zero să înceapă în Orient să capete importanța cuvenită. Într-o seară
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
sale divine au stârnit un adevărat incendiu. La zece ani după moartea lui Mahomed, survenită în anul 632, adepții săi au ocupat Egiptul, Siria, Mesopotamia și Persia. Ierusalimul, orașul cel sfânt al iudeilor și al creștinilor, căzuse. Până în anul 700, islamul se întinsese deja până la râul Indus, în est, și până pe teritoriul actualei Algerii, în vest. În anul 711, musulmanii au ocupat Spania și au înaintat până în Franța. În Orient, au înfrânt China în anul 751. Imperiul lor s-a întins
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
epocii este "persecuția orthodoxilor" în special de către ungurii catolici, pusă în oglindă cu "conservația orthodoxiei" ca garant al purității românești (Heliade Rădulescu, 1861, pp. 73, 81). Cealaltă mare ipostază a martirajului românesc întru credință ia forma luptei armate împotriva înaintării islamului începând cu secolul al XIV-lea. Inclusiv obținerea independenței naționale prin Războiul de eliberare sfârșit în 1878 cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]