12,885 matches
-
ca om dăruit culturii naționale și poporului în care s-a născut, cuget neliniștit, căutător prin veacuri pentru a dovedi vechimea spiritualității locuitorilor acestor meleaguri, unde s-au născut scriitori - fie ei ierarhi ori laici - din care avea să se ivească mai târziu geniul lui Eminescu. Deosebit de modest dar și înzestrat cu mult umor, profesorului Rotaru îi plăcea - atunci când era elogiat - să răspundă simplu: eu sunt Ion din Valea lui Ion! stârnind astfel zâmbete de simpatie. Au mai luat cuvântul: scriitorul
COMEMORARE SUB SEMNUL SĂRBĂTORII NAȚIONALE A CULTURII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377400_a_378729]
-
surprinzător, buna dispoziție, Americanul își aruncă ochii spre peretele-oglindă. Acolo, aceiași, cu cincizeci de ani mai târziu, repetau gestica adolescenților de lângă el. În schimb, rămase aproape cu gura deschisă de uimire când zări un miraculos capăt de pod peste lac, ivit în partea malului pe care se găseau ei. Se frecă la ochi, dar imaginea nu i se șterse... O voce lăuntrică îi spuse că s-ar putea să aibă legătură cu jocul credințelor pe care-l sugerase prietenilor... Discret, îl
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Ascuns între iubire și tăceri. Lumină vie,-a gândului de ieri, Prin soarele de dincolo de nori. Și dincolo de suflet... multe flori, Mai pun culori pe umbrele din noi, Oricât am fi de rătăciți... și goi. Și după nopți... se mai ivesc și zori. Referință Bibliografică: Și dincolo de suflet... mai e loc / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1858, Anul VI, 01 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ȘI DINCOLO DE SUFLET... MAI E LOC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377517_a_378846]
-
va fi muzica. În 1969 Tudor Gheorghe va susține primul său recital, „Menestrel la curțile dorului”. Astăzi, cunoscându-l bine pe artistul Tudor Gheorghe, ca unii ce ne-am petrecut prin ani cu balsamul cântecelor sale, sub aura unei vrăji ivite din glasul, și poezia cântecului său, nu e nevoie de un exercițiu de imaginație pentru a deduce explozia de plăcere a publicului de atunci, în actul unui spectacol ce-aducea în scenă noutatea unei arte muzicale fascinante, urcând la văzduh
TUDOR GHEORGHE, PRIMUL ARTIST ROMÂN CARE ŞI-A ÎNFIINŢAT UN SITE DE VÂNZARE DE BILETE PENTRU SPECTACOLE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377500_a_378829]
-
și până azi, artistul Tudor Gheorghe a susținut numeroase spectacole-recital de muzică și poezie nu într-un sumum uniform, nici măcar al celor integrate într-un turneu de concerte cu unul și același generic, deoarece fiecare reapariție a sa în fața publicului, ivește numai și numai o nouă fericire, o fermecare nouă a inimii neamului românesc atras de o istorie și de o soartă de cântecul în umbra căruia a visat la libertate, dreptate, pace, bunădispoziție, bucurie sufletească, bine material, liniște, sănătate... Un
TUDOR GHEORGHE, PRIMUL ARTIST ROMÂN CARE ŞI-A ÎNFIINŢAT UN SITE DE VÂNZARE DE BILETE PENTRU SPECTACOLE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377500_a_378829]
-
ce a înșelat! SĂ NU TE ÎNTREBI, IUBITE Și-n toamna aceasta prea curând tu ai venit, Între cuvinte cenușii și amurguri înghețate Lăsând durerea strânsă în pumnii tăi, deoparte. Să nu întrebi, iubite, de gândul meu ce s-a ivit, În dimineți cu patimi, cu dorul tău, eu m-am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
ce au sosit Eu am venit cu pasul grăbit, deși am obosit. Stau și privesc printre cerurile albe, Iar gurile lupilor mă îngheață, Iubirea ta răzbate prin ușile sparte, Tu m-ai privit și prin vălul necunoașterii ce s-a ivit, O inimă caldă mă-nvăluie iarăși Prin ceasurilor noastre răzbate atâta mister, În zorile zilei iarăși ai pornit la praznicul din cer, Unde dorurile pier. ÎNGERUL TOAMNEI Îngerul toamnei străveziu din cer coboară, Din umărul său drept răspândește o aromată boare
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
în dimineți care par reci, Deși uneori mă petreci pe poteci. Inima-mi saltă după iubirea de altădată. Prezența ta o resimt și astăzi caldă, Te simt lipit de trupul meu rătăcit, Printre destine ce în cale mi te-a ivit Lipindu-mă de amintiri te cercetez, La margine de țărm învolburat și meditez, Un gând curat! SĂ-ȚI DOREȘTI ATÂT DE MULT Să-ți dorești atât de mult, să fiu iubirea vieții tale, Înflorind în fiecare zi, între inimi de
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Să nu-mi iei cuvintele, Căci atunci am să mă duc Și-am să las și lumea toată, Pentru a fi uitată. ÎNCĂ PUȚIN Încă puțin, voi obosi să tot aștept printre corăbiile amăgite ale timpurilor. Se lasă seara, se ivește dimineața, plecăm de-acasă triști, îmi spui: ”încă puțin, iubito!”, În amurgul însângerat, s-au tot lăsat atâtea căderi. Aștept, aștept, aștept până la deschiderea pragului destinului. Nu există deținuți ai sorții, aici toți sunt drepți, cu inimile pure, fără sentimente
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
mai ales, din alte limbi, dar și prin formula de sincronizare a literaturilor. Bunăoară, conceptul de postmodernism a fost pus în lucru de scriitorii optzeciști, în timpul în care se inhiba regimul comunist. Mai mult ca atât, prin ceea ce s-a ivit, ei au maximalizat și mai mult distanța de până la ei, realizând și intuiția acelei distanțe. Respingând modernismul învechit, desuet, caz impus din interiorul literaturii noastre, aflată pe punctul de sincronizare, de elaborare a unor structuri noi. Mircea Cărtărescu motiva îndreptarea
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
cu cerul”. Poetul contemplă în poemele sale priveliști de o rară frumusețe, cetatea visurilor și gândurilor sale își are temelie din focurile existențiale ale lumii. Aspiră la absolut însetat de seninătate, iar privirea sa este fascinată de îngeri care se ivesc din adâncurile lumii, din doruri necuprinse-n destrămare, în a căror ochi se închină mările, născând în flăcări rugăciuni.Amurgul se înalță parcă din mituri, în urma sa lăsând doar umbra misterioasă să lunece spre infinit. Doar un înger cu aripile
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară . Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașă un felinar luminează o casă nevoiașă, dar vântul o zărește și suflă cu putere lumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere... Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zarea noaptea se retrage ș-așteaptă înserarea, mereu, zi după noapte cursul și-l ... Citește mai mult Noaptea...Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe furiș își trimite chemarea,și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de frică totul înconjoarăși transformă noaptea într-o taină bizară .Într-un ungher ascuns pe o stradă mărginașăun felinar luminează o casă nevoiașă,dar vântul o zărește și suflă cu puterelumina s-o stingă ,dar ...totul e tăcere...Zorii se ivesc, dimineața lumineaza zareanoaptea se retrage ș-așteaptă înserarea,mereu, zi după noapte cursul și-l ... IV. MARTIE PRINTRE GÂNDURI, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Martie printre gânduri Pe ramuri cenușii mângâiate de soare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
de un nou prieten. - Desigur, eu abia aștept să o mai pot scoate pe Lăură din monotonia în care a trăit atâta vreme. Gabi zâmbea din toată inima, era fericit că ocazia de a fi mai mult în preajma Laurei se ivise nesperat de bine. - Acum, eu trebuie să plec la o ședință, chiar mi-ați înseninat ziua și abia aștept să ne revedem. O sa tin legătură cu Gabi, ca să stabilim o zi numai pentru noi. Lăură și Gabi se despărțiră de
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
-i conferă Din strălucirea ei și o transformă. Esențele-s, întotdeauna, fine, Iar frumusețea se ascunde-n cod; Dar este sigur că, numai de tine, Ușor de dezlegat e-așa un nod: Când capodoperele sunt puține, Doar tu te mai ivești în acest mod. IN Se pierd în orizonturi mult albastre Talazuri adormite iar în zori, Dar nu sunt ape, sunt doar mii de flori, Ce strâng în ele gândurile noastre, Care sunt triste prea adeseori, Sunt despre clipe grele, zile
EST MODUS IN REBUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378513_a_379842]
-
salcâmul mi- l strecura adânc, în gând. E zvon de vară dulce, de- arome tulburata De câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelata Cu coronițe atârnânde în copaci Că spicul bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă înrourata, Salcâmul lasă câte- un mănunchi de flori să cadă. Așa, ca- ntr- o extatica pictură Și -n simfonii campestre răscolind Cu sete, din a sufletului ciutura, sorbind. Referință Bibliografica: AU
AU IZBUCNIT IN RAMURI TINERE SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378521_a_379850]
-
Și împrejur, de lină pace, fug angoase. În albul serii, renunț total la fericire, La acea stare, ce-ascunsă e în lume Și sunt cu mine, dintr-o absorbire- De flacără, de foc, de gânduri bune; Din amintiri mi se ivesc niște copile, Ce intră buzna, lăsând să se topească În sufletu-mi, fulgi încâlciți și moi, Veniți, cu ele, ca să mă -ntregească. Ne așezăm la emisfera cea albastră, Să ne-ntrebăm, pe unde au rămas Acele ierni, cu nopți senine
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]
-
trezit? Rodomela se sperie de vocea groasă și înfiorătoare care răsună deodată la picioarele ei și sări în spate cât o ținură picioarele. De după mușuroiul pe care călcase din neatenție, se vedea o gaură ca de șarpe, prin care se ivise capul fără păr al unei arătări ciudate. În cele din urmă, venindu-i inima la loc, Rodomela se aplecă să privească mai bine. - Cine ești tu? - Cum adică cine sunt? Eu sunt stăpânul acestei păduri, Pomorac, cel mai mare vrăjitor
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
mereu au ceva să-și spună. Sub privirea băiețașului astrul strălucea mai tare, de parcă-i transmitea un mesaj anume pentru el. Dacă era înnourat copilul se întrista, fixa cerul îndelung, poate totuși printr-o fantă de nori luna se va ivi să-i primească salutul. Într-o astfel de seară, când luminile orașului se topeau în desimea ploii și nu se vedea nici la doi pași, băiatul a încercat zadarnic să o ghicească pe sub pătura de nori. În cele din urmă
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
treaptă după treaptă, rază cu rază. Din când în când se tot uita înapoi, dacă Luncerino îl urmează. Fuiorul de raze se tot subția sub pașii lui, iar când în sfârșit atinse pervazul ferestrei din cameră, era ziuă. Soarele se ivise, iar luna nu se mai zărea pe nicăieri. Luncerino dispăruse și el! - Dacă ar fi coborât mai repede își spuse în gând băiețelul, ar fi reușit să ajungă înainte de răsăritul soarelui. Așa, desigur, a trebuit să se ascundă de soare
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
teama că-l va pierde pe Ionuț. Viața ei va fi altfel, avea o mulțime de dorințe și vise de împlinit, era pregătită să-și înfrunte temerile care o bulversaseră atâta timp și să o ia de la capăt. Inevitabilul se ivește mereu, cu sau fără voia ta, iar destinul își urmează drumul nestingherit, oricât ai vrea să-i schimbi direcția, iar ceea ce este să se întâmple, se va întâmpla, el nu se va abate niciodată din drumul pe care a plecat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]
-
înecat oful în băutură, iar urmările au fost tragice pentru el. Am fost lângă el non-stop, a suferit cumplit, era demoralizat, nu mai dorea să trăiască. Am încercat cu toții să-i ridicam moralul, dar fără succes. Norocul totuși s-a ivit în momentul în care, în salon a fost adus un călugăr, stareț la o mănăstire. Era mai în vârstă și avusese un accident rutier, un șofer beat la volan, l-a lovit din plin pe trecerea de pietoni. Ca urmare
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
ce adâncuri necunoscute, ce resorturi se pun în mișcare, încât trebuie să îi răspunzi cu toată ființa ta? Oare e aceeași chemare venită pe cale genetică, înscrisă în AND-ul mama ei și mai adânc, chiar al bunicii? E o predestinare ivită dintr-o înlănțuire de evenimente de neînlăturat și de aceea calcă ea cum pe urmele lor? Unde și cum se nasc asemenea fenomene în adâncurile de nepătruns ale ființei umane? Cu toate acestea, oricât ne este de zădărnicit răspunsul, nu
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
Fabiricii de fier, Gheran, și el nou în funcție, Valentin îl cunoștea de oarecare vreme, dar, după ce ajunsese în înalta poziție de conducere, acesta fusese lovit de o ciudată amnezie, ignorându-și mai toate cunoștințele de până atunci. Atunci se ivise și Lică, administratorul, ținând să-l anunțe pe Valentin că a doua zi, la cea dinâi oră, era convocat la Consiliul Popular, fiindcă fusese reclamat de doctorul Pătrașcu, șeful dispensarului local, că nu zugrăvise în toamna aceea integral sălile de
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
copilul literar,/amărâtul universal/ răsfoind cartea de versuri/cu-o mână tremurândă/” (copil sub colind) “(vă asigur că, peste timp,/dintr-o carapace de țestoasă bătrână/-poate aceeași de care-am amintit- aruncată aiurea pe fereastra altei primăveri/se va ivi un poem mult mai reușit/decât acesta/și mai puțin efemer)”(pare-se) - convențiile sunt înțelegeri poematice ale sinelui și în acest grupaj regăsim figuri de stil subtile, în care cotidianul ia forme metaforice orientându-se spre minimalizare ironică și
NICOLAI TĂICUȚU- “PESEMNE CĂ NU DESPRE MINE E VORBA” de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379124_a_380453]