5,195 matches
-
spui? - Prostii. Acum mai rămîne să-i și facem. O luă În brațe și o sărută Îndelung, pasional. Indecent, gîndiră cei cîțiva martori care Întoarseră capul. Lands’en dispărea În zare. Pe situl de la Ty Kern, Încă pustiu, razele soarelui izbiră orizontal frontonul menhirilor. Iar pe unul dintre ei, cel care purta semnul soarelui, picături de sînge Începură să picure, apoi să curgă Încet peste granit. Termen englez desemnînd căpitanul unui vas de croazieră sau cîrmaciul unui iaht de regate (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de siguranță și, după o răsucire de 180 de grade, rămase Înțepenit. „Băga-mi-aș! Înjură el printre dinți, ah, băga-mi-aș!” Un Jaguar care venea cu 220 de kilometri la oră frână violent, fu cât pe ce să izbească celălalt parapet și plecă mai departe În vacarm de claxoane. Bruno ieși din mașină și amenință cu pumnul În direcția lui. „Poponarule! urlă el, poponar nenorocit!” Apoi Întoarse mașina și Își continuă drumul. Locul Schimbării a fost creat În 1975
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trebuit să oprească aici, considerându-și misiunea Îndeplinită. Djerzinski Însă a avut intuiția că trebuie depășit cadrul reproducerii sexuate, pentru a cerceta În generalitatea lor condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sală de clasă dintr-un liceu industrial. Ferestrele dădeau spre clădirile joase, moderne, ale unei zone semi-rezidențiale. Sicriul, Încă deschis, era așezat pe o masă. Bruno se apropie, văzu trupul Christianei și simți cum cade pe spate; capul i se izbi violent de sol. Lucrătorii Îl ridicară cu grijă. „Plângeți! Trebuie să plângeți!...”, Îi spuse cel mai vârstnic dintre ei cu o voce insistentă. El clătină din cap; știa că nu va izbuti. Trupul Christianei nu va mai putea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune, care-i scotea În evidență pomeții, brațele strâmbe. Pielea Îi era pământie, foarte Întunecată, respira cu greu, era vizibil la capătul puterilor; Însă deasupra nasului, care părea un cioc, ochii Îi străluceau În penumbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încă n-au zis nimic. — Aha. Îmi șterg sudoarea de pe față, chinuindu-mă să-mi găsesc curajul necesar pentru a pune următoarea întrebare. Și... cu mine cum rămâne ? Guy nu spune nimic. În clipa în care sensul tăcerii sale mă izbește în moalele capului, simt că mă clatin, că sunt la un pas să leșin. Iată răspunsul așteptat. Deschid ochii și văd doi băieței pe biciclete holbându-se la mine. — S-a terminat, nu ? Încerc să rămân calmă, dar glasul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intri în panică, după care dispari total de pe fața pământului. Lumea a început să zică că ai clacat, că ai o cădere nervoasă... există chiar și zvonuri cum că ai fi plecat din țară... În momentul în care adevărul mă izbește în față cu putere, mă cuprinde o panică fierbinte, care mă sufocă. Nu-mi vine să cred ce aiurea m-am purtat. Nu-mi vine să cred cât de tâmpită am putut să fiu. De ce sunt încă în bucătăria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bucătari, față de mâncare... Și, mai presus de toate, față de cel sau cea care a scris că bezelele sunt „foarte ușor de făcut”. — Ba nu sunt ! mă trezesc spunând. Nu sunt deloc ușor de făcut ! Arunc cartea mânioasă, iar aceasta se izbește de ușa bucătăriei. Ce naiba... aud o voce mirată de bărbat. O clipă mai târziu, ușa se deschide larg și în pragul ei se află Nathaniel, în jeanși, cu picioarele solide ca niște trunchiuri de copac, și cu părul strălucind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu creionul. Și ce dacă ? Nu primesc înapoi decât banii pe care i-au împrumutat. Nu au nici un avantaj, nu obțin nici un profit, nu are nici un sens. În afară de cazul - dacă n-au plătit nici o garanție ? Gândul, apărut de nicăieri, mă izbește cu forță. Mă ridic în capul oaselor, cu respirația tăiată. Dacă asta e ? Dacă asta e șmecheria ? Mintea îmi prinde viteză, ca la formula 1. Să zicem că sunt doi frați. Care știu că Glazerbrooks se află într-un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie să fie undeva una peste alta... Ies grăbită din birou și mă uit în jur înnebunită. Dar nu văd nici o cutie. Nici o ladă. Nimic. Adevărul ăsta e, am ajuns mult prea târziu. Mult prea îngrozitor de târziu. Îmi vine să izbesc cu pumnul de nervi. Intru înapoi în cameră, cu respirația precipitată, și mă uit din nou în jur. Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
putea să mă repezi până acolo ? Trebuie să vorbesc cu el. — Păi nu acolo... Eamonn se freacă pe fața roșie, stânjenit. Mă uit la el și simt că mă cuprinde o presimțire rea. Samantha... a plecat în Cornwall. Șocul mă izbește în piept ca un camion. Nu pot rosti nici un cuvânt. Nu mă pot mișca. Credeam că știi. Eamonn face un pas în față, cu mâna streașină la ochi pentru a se apăra de razele soarelui. A zis că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
regulă. Pun telefonul Înapoi În geantă și Încerc să mă concentrez asupra unui episod vechi din Fawlty Towers, care se vede pe ecran. Poate am să Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de marketing, mă simt protejată și În siguranță, adîncită În ziarul meu. Ar trebui să fac asta mai des. Nimeni n-are ce să-mi facă. E un sentiment extrem de liniștitor, de parcă aș fi invizibilă sau... — Au ! Scuze ! M-am izbit de cineva. Shit. Cobor ușor ziarul și Îl văd pe Paul uitîndu-se furios la mine, frecîndu-se la cap. — Emma, ce dracu faci ? — Citeam The Times, spun cu voce mică. Îmi pare rău. — Bine, bine. Și unde dracu ai fost pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nevoie de un ucigaș pentru călătoria asta, of, of. Am sărit la cel ce mă luase peste picior, iar ăla, ca orice șmecher, numai gura de el! Aș fi putut să-i frâng grumazul, dar m-am mulțumit să-l izbesc de un copac. Trebuia să audă vestea trimisă de Moru, nu să moară de mâinile mele. - Așa-l Întâmpinați voi pe fiul Tatălui? Ce v-a spus Vindecătorul când ați pornit pe urmele mele? Nu v-a zis că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum ne chinuim și ieși din casă, horcăind și fluierând Împreună cu suratele ei. Le auzeam vorbele din minte și mi-am dat seama că râdeau de noi. Una dintre ele veni În casă, luă unul dintre acele fructe și Îl izbi de o piatră largă, cu căuș scobit În ea. Fructul pârâi și se rupse În bucăți. Avea miezul roșu, precum sângele de pasăre, și era mai dulce decât mierea. Răcoros. - Așa, rosti femeia după care se repezi afară, chiuind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine, iar spaima rodise acum În tovarășii lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit căpățâna În pieptul celui care mă lovise. Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea. O săgeată o străpunse cu un zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se apropiau, gâtuind apa care curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după o trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apă. - În apă, Enkim! Lasă blănurile. Nu ne mai ajută acu’! strigă Runa gros și, când Îl văzurăm cum se codește, Îl traserăm de pe culcuș, trântindu-l Îndărătul bulumacului, În volbură. Chiotul lui ascuțit cutremură valea. Una, două, trei sulițe izbiră culcușul, după care: stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]