8,051 matches
-
ca la o soră îți spun : regimul alimentar și apoi mișcare ! Nu macaroane ! Nu pâine ! Nu ciorbe ! O friptură, un fruct, mișcare, pentru că numai sedentarismul... Haida-de ! Păi ce spui dumneata, madam Ivona, asta e peste poate ! Păi po’ să-ți jur că e trei luni de când n-am mai pus carne-n gură ! He, he, păi ce posturi fac io și omu meu, poa’ să mă puie d-acu în calendar, cu sfinții ! Păi la astea ce spui dumneata, fac pensia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numai Dumnezeu știe ce și-o putea găsi de vorbit cu caporalul. În spatele coloanei sînt eu cu Csabi și, dincolo de faptul că ungurul e și el un pic Depeche Mode, avem un registru de bășcălie asemănător, așa că avem ce vorbi. — Jur că l-am auzit fredonînd Lessons in Love... știi tu, piesa aia Level 42, Îmi zice Csabi. — Aha, păi cred că atunci cînd ajunge acasă e și el om. — Crezi? Păi și atunci de ce dracu’ s-a făcut APV- ist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei, nu mai aruncă cu frunze, au rămas ca niște filigrane pe cerul palid, bleu aproape alb. SÎntem gata de jurămînt, undeva În marginea pistei de aviație se pregătesc tribune pentru părinții care vor veni să-și vadă fiii cum jură pe steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor unităților aflate În cazarmă. Duminică dimineață, o coloană de părinți se scurge dinspre poartă pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici măcar pe sub mînă. Relația mea de la alimentara de pe Dezrobirii... știi tu, nea Mitică... nu mai funcționează, mi-a fost foarte greu să-ți aduc ceva. În mod ciudat, mai ușor am făcut rost de benzină... Eu n-aș putea să jur că a fost vreodată altfel. Măcar În ultimii ani „din ce În ce mai rău“ a fost refrenul zilei. Îi povestesc cu gura plină scena de la Congres din dormitor. Ne-au adunat ca pe oi În fața televizorului. Ne- au ținut pînă la sfîrșit. SÎntem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre asta. Apoi Încep să dau ocol unui subiect spinos. Fumăm la geam, În picioare. Armata face agricultură, se duce pe șantier, chestii de genul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lucruri cu cine s-o nimeri. Bun, deci știm unde facem Revelionul anul ăsta. Dar ce se Întîmplă, care-i treaba cu războiul de la Timișoara? Moise pune Întrebările. Țăranul se uită la el ciudat, din ce În ce mai ciudat, pe măsură ce Moise insistă, se jură că În unitate soldații au primit muniție de război. Adică reală, insistă el. Adică muniție adevărată, bună să faci cu ea ravagii, continuă, deși acum ceea ce arată țăranul se cheamă o uluială de proporții. Confirm cele spuse de Moise, alegîndu-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la infanterie și parașutism. Cobor cu Moise la poarta spitalului prin mulțimea de oameni care mișună. S-a Întunecat, e un frig umed, se aud camioane, se aud tancuri, se aud sunete grele și o rumoare În care putem să jurăm că răsună un pistol-mitralieră, dar nu se aude nici un tun - n- am avea cum să nu le auzim, sînt enorme. Apoi se aude iar televizorul, de pretudindeni, din zidurile spitalului, din bolta vineție care s-a adunat sub forma unei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unei gorile de munte? Această mare dezamăgire, așa cum o numește comandantul de baterie, avîndu-l În spinare pe locotenentul Stancu, care se asigură astfel că dezamăgirea nu se schimbă, s-a Întîmplat În urma unor evenimente despre care n-aș putea să jur că nu au fost lipsite de o doză bine calculată de premeditare (aproape ticăloasă, pe alocuri). Stancu dă citire listei cu pentru că-uri din carnețelul personal, cu un aer țeapăn. Deci: pentru că soldatul s-a achitat prost de sarcina de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum aș putea? MÎine la ora asta sînt acasă. Chiar și așa, un pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o petrecere prin cartier. Îți dai seama
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune un tip internat tot la Dermato (are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ori de câte ori îi era posibil, își ținea talentul în taină, și era furios pe el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se mai ducea pe la profesorul lui de canto, un om posomorât, un compozitor ratat, pe vremuri cântăreț de operă, care locuia pe lângă magazinul Harrods
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un recital la o serată muzicală studențească. Felicitările stupefiate ale colegilor săi mai curând îl stinghereau decât să-i facă plăcere. Talentul lui cu totul neobișnuit începuse să devină pentru el un secret vinovat. Îi ceruse lui Tom să jure că va păstra taina, cel puțin cât se aflau la Ennistone. Continua să exerseze, dar din ce în ce mai puțin. La Ennistone, în două rânduri, se sculase cu noaptea în cap și traversase islazul să exerseze pe lângă tabăra țiganilor. Dar se simțise absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care le ai, probabil simți că te găsești într-o poziție falsă, că trăiești o minciună. Probabil că ai făcut niște jurăminte. Nu le încalci? Mă rog, în zilele noastre oamenii se simt destul de liberi în ce privește... Dar n-ai jurat ceva? — Am jurat că recunosc cele treizeci și nouă de articole ale religiei. Ăsta-i un teism realist de modă veche. Doar nu crezi în așa ceva? — Nu. — Și altceva ce-ai mai jurat? — Să mă supun episcopului. — Și te supui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai, probabil simți că te găsești într-o poziție falsă, că trăiești o minciună. Probabil că ai făcut niște jurăminte. Nu le încalci? Mă rog, în zilele noastre oamenii se simt destul de liberi în ce privește... Dar n-ai jurat ceva? — Am jurat că recunosc cele treizeci și nouă de articole ale religiei. Ăsta-i un teism realist de modă veche. Doar nu crezi în așa ceva? — Nu. — Și altceva ce-ai mai jurat? — Să mă supun episcopului. — Și te supui? — Nu. — Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simt destul de liberi în ce privește... Dar n-ai jurat ceva? — Am jurat că recunosc cele treizeci și nouă de articole ale religiei. Ăsta-i un teism realist de modă veche. Doar nu crezi în așa ceva? — Nu. — Și altceva ce-ai mai jurat? — Să mă supun episcopului. — Și te supui? — Nu. — Atunci ce înseamnă pentru dumneta a face parte din ordinele sfinte? Fraza sună deplasat și pompos și impresionant pe buzele lui John Robert. Cum mai poți merge înainte? Părintele Bernard simți brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întreaga enormitate a situației. Procesul familiar al întrebărilor și răspunsurilor îl mai domolise pe Rozanov. La început, aproape ca nu se simțise în stare să vorbească. Continuă: Și l-ai dus acolo pe George, l-ai introdus în casă. Nu, jur că nu! Nu știu de unde a răsărit George în toată povestea asta, probabil că a venit întâmplător. — Ai intrat în casă? — Nu. — Dar el a intrat. Da, dar habar n-am cum a pătruns și pe urmă... pe urmă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu mă arunca, John Robert, lasă-mă să mai trăiesc în viața dumitale, oh, crede-mă, crede în sinceritatea și în dragostea mea, privește-mă cu bunătate, acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost satisfăcute și celelalte cerințe și criterii care condiționează eficacitatea acestei strategii: i. coborârea ratei anuale a inflației sub nivelul de 10 la sută; ii. acumularea unui câștig de credibilitate de către banca centrală și consolidarea acestuia; iii. întărirea independenței de jure (prin intrarea în vigoare la 30 iulie 2004 a noului Statut al BNR) și de facto a BNR; iv. restrângerea dominanței fiscale, derularea procesului de consolidare fiscală și ameliorarea coordonării dintre politica fiscală și cea monetară; v.relativa flexibilizare a
Evaluarea politicii monetare din perspectiva atingerii obiectivelor de convergenţă nominală şi reală. Aspecte specifice crizei financiar - economice actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Silviu șeitan, Alin Marius Andrieş, Mircea Asandului, Angela Roxana Calistru, Dan Marius Voicilaş, Ion David, Diana Viorica Lupu, Andra Lavinia Nichitean, Alina Picu, Tudor Alexandru Ganea () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2360]
-
singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că ăsta-i adevărul încă o dată gol-goluț! O să mă întrebați acuma: Da' cu cel respins la examen ce se întâmpla? Repeta anul? Ha! ha!... Iar eu am să vă răspund: nu, nu repeta anul. Era exclus din breaslă. Exclus! Puteți
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dar, cumnate, fii și tu înțelegător, am intrat într-o dandana, a trebuit să restitui o datorie mai veche și n-am avut de unde să fac rost de bani. A trebuit să-i pun pe-ai tăi la bătaie. Dar jur, uite, jur pe copiii mei că am să ți-i dau înapoi cu prima ocazie. În anii următori, explicațiile pentru nerestituirea banilor s-au tot schimbat. Fiul unchiului Vartan, Amedeo, vărul meu cu vreo cinsprezece ani mai mare, care era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fii și tu înțelegător, am intrat într-o dandana, a trebuit să restitui o datorie mai veche și n-am avut de unde să fac rost de bani. A trebuit să-i pun pe-ai tăi la bătaie. Dar jur, uite, jur pe copiii mei că am să ți-i dau înapoi cu prima ocazie. În anii următori, explicațiile pentru nerestituirea banilor s-au tot schimbat. Fiul unchiului Vartan, Amedeo, vărul meu cu vreo cinsprezece ani mai mare, care era croitor, mi-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de el, explicându-mi totodată că era spre binele nostru fiindcă pușcăriașii erau oameni răi și care ar fi putut să ne facă și nouă rău dacă am fi trecut prea aproape de zidurile închisorii. Dar ce ziduri! Aș fi putut jura că o scursoare verde-cenușie se prelingea pe zidurile acelea. Și că mirosea urât. Dar iată că pușcăriașii nu erau înăuntru, în închisoare. Ci treceau în coloană pe stradă. Coloana de pușcăriași. Îmbrăcați în zeghe, pe patru rânduri cred, ocupând aproape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
om și Divinitate: “Pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre mine și pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului se va arăta curcubeul meu în nori”. (Facerea, IX, 13-14). La începutul unui meci pe stadion, echipele jură pentru fairplay, pentru echipă, pentru națiune, pentru tipul de competiție. În competiție se transferă tipul de violență asupra unui spațiu de sacrificiu, sacrificiu vizibil în figura centrală a oricărei religii. Codul social de manifestare al sportivilor se prelungește adeseori în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
E timpul cel ce ne împovărează, iar Timpul e gâde și doar mândria de-a fi fost perechea / rămâne-n noi: o drojdie de preț, testamentar, artistul creator își desemnează iubirea ca fiind o singură icoană-n suflet: tu / îți jur! Iar aceasta devine chezășie a jurământului, a umilinței, a repetării gestului făcut de Omu-acela sângerând în cuie, însă, spre sfârșit, chemarea se nuanțează, însoțindu-se cu o evidentă notă de dramatism și de resemnare în același timp, trecând, așadar, de la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]