4,795 matches
-
o ladă, s-a apucat cu mâinile de sus și a zburat în pod. Ele zbierau cât puteau când l-au văzut și au sărit jos. Erau urâte foc, de s au speriat și ei văzându-le coborâte.“ „Sosiseră cu lăzi de șampanie, cu coșuri și cutii de prăjituri. Pe noi, cu Postul Paștelui, mai mare ispita, dar ce să faci? Nu puteam mânca. Ei se îmbătaseră, luaseră la joc pe Floarea țiganca. Voiau să joace sârba și nu nimereau...“ Când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mediul vrăjmașului. poliția la bucurești Soldatul lui Scheibl, șeful poliției internaților, spusese d-nei Cri văț, plângând: „Deutschland ist kaput“. Noi ziceam: „Dea Domnul mai repede“. Acest Scheibl a plecat subit, se credea, la Bruxelles. Noaptea, pe furiș, a scos trei lăzi cu lucruri furate, fără a preveni pe d-na Crivăț, care a doua zi a găsit alți ofițeri instalați și a fost oprită a mai călca prin casă. Această frumoasă poliție avea o purtare de ne închipuit. Orgiile petrecute în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
expe diată din țară, pentru că s-a descoperit corespondența ei cu regina Maria, de la Iași. La dânsul acasă, la București, grămădise toate lucrurile furate dintr-alte case. La plecare, a pornit tot în Germania, dar în zorul fugii cele unsprezece lăzi ale lui au fost părăsite într o gară. Lucrurile au fost expuse în hall-ul Independenței Române, unde publicul a defilat plătind o intrare de 2 lei. Cine proba că îi aparținea un obiect îl putea lua. Erau pendule, statui și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
spunea: „Nu numai nu ne au primit bine, dar lumea bună nici pe stradă nu s-a văzut“. pregătiri de plecare Ochii deschizându-se, [germanii] se pregăteau de plecare. Strân geau și vindeau tot ce aveau în mână, încărcau în lăzi și lăzile în vagoane, din care foarte multe au rămas pe drum, mai ales în Ungaria. Negustorii evrei vindeau mărfurile pe nimic, stofe de 150 coroane pe 4-5 coroane, pălării de 150 pe 5 coroane, de teama pogromurilor la plecarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
numai nu ne au primit bine, dar lumea bună nici pe stradă nu s-a văzut“. pregătiri de plecare Ochii deschizându-se, [germanii] se pregăteau de plecare. Strân geau și vindeau tot ce aveau în mână, încărcau în lăzi și lăzile în vagoane, din care foarte multe au rămas pe drum, mai ales în Ungaria. Negustorii evrei vindeau mărfurile pe nimic, stofe de 150 coroane pe 4-5 coroane, pălării de 150 pe 5 coroane, de teama pogromurilor la plecarea armatei germane
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tuturor românilor, bineînțeles cu dânșii în cap. Căderea lui Marghiloman fu și semnalul retragerii germanilor. plecarea vrăjmașilor Plecau, se duceau, fugeau. Camioane, trăsuri, furgoane, căruțe, automobile alergau pe toate străzile spre gară și spre ieșirile din București; toate încărcate cu lăzi, cufere, saci, lădițe, tinichele; în mijlocul acestei grămădeli, câte un ofițer sau doi, sau câte un soldat. Venise știrea că francezii sunt la Giurgiu și alții la Calafat; de frică să nu fie prinși între două focuri, nu nimereau drumurile. Ai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe cine vrei, noi îți mulțumim pentru încredere. * Nu contează cine votează, contează cine numără voturile. * În fața urnelor, toți alegătorii sunt egali, dar aleșii sunt și mai egali. * În campaniile electorale toate minciunile par credibile. * Urna de vot este o ladă în care una pui și alta iese. * Cabina de vot este o carceră în care îți închizi speranțele. * Pui ștampila și visezi, dar nu știi pe ce votezi. * Multe-ai vrea să înțelegi, dar nu știi pe cine-alegi. * Capul ce
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care-l examina cu atenție, netulburat de larma din jur. — Din asta facem cușcă pentru iepuri, l-am auzit. Hai s-o luăm. Avea (părinții aveau, mă rog) iepuri de Angora, niște
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu blăniță albă și ochi de un roșu intens, care-mi plăceau și mie foarte mult. Sigur că aveau cușca lor, dar Wili a decis că meritau o sporire de confort, iar eu am fost de acord îndată. Am cărat lada, foarte grea, croită din lemn masiv, cum spuneam, cam o jumătate de zi, numai la deal, pe Vadul Rizeriei, pe lângă clădirea uriașă a Morii Lichiardopol, despre care se auzise că nemții o minaseră și oricând se putea prăvăli peste noi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cum spuneam, cam o jumătate de zi, numai la deal, pe Vadul Rizeriei, pe lângă clădirea uriașă a Morii Lichiardopol, despre care se auzise că nemții o minaseră și oricând se putea prăvăli peste noi, dar nouă nu ne păsa, căram lada eroic, nedescurajați, ba împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
păsa, căram lada eroic, nedescurajați, ba împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am arătat-o amândoi plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
plini de fală. — Văd lada, dar ce-aveți în ea, ce e în ea? — Nu e nimic în ea, ce să fie, am adus-o pentru iepuri. Consternare, dispreț, compătimire. — Vai de capul vostru. Dar noi eram fericiți: izbutiserăm, aduseserăm lada. Copilărie furată de război? Da’ de unde! Copilărie feerică. Fotografii vechi Voi însemna câteva gânduri despre două fotografii vechi, care m-au tulburat. Prima fotografie este din 1959, făcută la Gazeta literară, în imobilul somptuos din Ana Ipătescu 15, unde funcționau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
spre care evadează, omul nu duce cu sine doar un rucsac cu de-ale gurii și o foaie de cort, ci cară În rucsac - eufemistic vor- bind - toate facilitățile citadine cu care s’a obișnuit: șoseaua, benzinăria, buticul, cârciuma, hotelul, lada de gunoi; adică antropizează, chiar dacă În mai mică măsură, și acel mediu natural, cândva sălbatic, neobținând visata evadare din citadin, ci doar schimbarea locului. În schimb, activitatea din oraș nu diminuează, ea fiind organizată În foc continuu. Iar orice activitate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
demnitate imperială. Ei erau totuși permanent conștienți de precaritatea poziției lor. Iată ce scria un observator contemporan: "Ceea ce este remarcabil în legătură cu despoții aceștia... este că toate bogățiile, toți banii, toate bijuteriile, veșmintele și mobilele lor se află tot timpul în lăzi și cufere de călătorie, ca și cum ar trebui să o ia din loc în orice moment."24 Deși o supraevaluare a pagubelor produse de domniile fanariote nu este imposibilă, adevărul este că acești domnitori au reprezentat realmente o influență străină provinciilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Să nu plece aiurea din praștie. Să devieze de la traiectoria pe care tu o dorești. - Hai, alege! - P-ăsta a lu’ dom’ profesor! Hai să-i facem, le-am promis că le-o tragem. Îi frigem! Pe bani! P-o ladă de bere! Hai dă-vă dracu!... O bere de căciulă!... Zgârciții dracu’!... Vă ofticați că vă facem! Fără opțaid, că suntem oameni serioși! Povestesc din nou. Despre Ciocârtei, iar a dat-o afară p-aia, du-te la mă-ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a urcat la un moment dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat a împrăștia duhori deloc ușor de ignorat. Stăteam undeva în spate, pe o ladă care ținea loc de canapea. Puradelul acela s-a așezat lângă mine și am văzut cum imediat în jurul nostru s-a creat un gol. Aș fi putut să mă ridic și pun pariu că n-ar fi avut nimeni nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
descurce cu mâncarea singur, cum a putut. Numai pe Beldie și pe Motru i-au ospătat Împă rătește cu icrele moi și toate bunătățile Dunării și ale Mării Negre, ba i-au gâmfat de s-au Întors bolnavi. Dar marfa din ladă nu s-a asemănat cu mostra. Ceilalți avură a se plânge de toată necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bubuituri de tun în toată zona. Bătrâna abia mergea, cu greu am ajuns la gara Calfa Sat. Ieșind la drumul către satul Roșcana am văzut că se apropie un camion. Doamna profesoară face cu mâna șoferului să oprească, urcăm în lada camionului, erau numai copii cu mamele lor, plecați în mare grabă printre gloanțe, îmbrăcați sumar, cu ochii în lacrimi, speriați, zgâriați, plini de sânge. Una dintre femei ne spune că a văzut vecini morți, oameni împușcați, era ceva de groază
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vama Sculeni până în satul Taxobeni. Am oprit mașina lângă cimitirul și biserica din sat, urmând să străbatem două trei sute de metri pe jos, prin întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-a dus la autobuz și a luat lăzile în care dusese la Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-a dus la autobuz și a luat lăzile în care dusese la Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile cu noroi, pline cu apă. Dar oricât s-a străduit Aneta tot am intrat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]