3,457 matches
-
vulgară formă de determinism economic. Guvernanții, media și populația, o dăm cu toții înainte cu faimoasa formulă simplificator marxistă: „baza determină suprastructura”, eventual cu aceea mai „populară”, „conștiința trece prin stomac”. Invers decât acum exact 50 de ani, am găsit și leacul universal: privatizarea. Statul de drept mai poate să aștepte la coada marilor probleme economice. Mai întâi privatizăm tot ce stă și tot ce mișcă. Pe când și Constituții private? Text publicat în Curentul, 6 mai 1998 Cetățeanul de rangul întâi Voi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
apusului nici sanatoriile din Elveția nu i-au venit de hac. S-a întors prin urmare să moară acasă. Nu-l mai trata decât un doctoraș ovrei din Huși care și-a dat seama că boierul are tenie. Știa și leacul, care era banal. O esență de hrean ce se găsea în farmacopeea națională. L-a întreținut pe Ralea cu aceste picături până când profesorul a dat naștere unui monstru de paisprezece metri pe care, înfășurat pe-un băț, triumfător, ovreiul i
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
regele Carol considera indiscutabile vederile și informațiile unui Berchtold, așa încît riscul României de a merge orbește pe drumuri rele devenea neliniștitor. Persecuțiile ungurești împotriva masei românești, predominantă în Transilvania, produceau fricțiuni tot mai mari între București și Viena, iar leacul găsit în problema cuțovalahilor, de acum rezolvată, înceta să amorțească opinia publică românească, foarte sensibilă la revigorarea vexațiilor ungurești dincolo de Carpați. Situația, cu esență, era analogă cu cea a raporturilor italo-austriece comandate de o alianță care nu era pentru Viena
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
e mirosul floarei Deși cheltuiau ei aur. Ș-alta este al putoarei"; Dîndu-l să învețe carte "Alt miros dă florăria Ș-a urma științi înalte Îi era de surdă toate, Nu putea la cale scoate; "Că prostia din născare Niciodată leac nu are"; Nu putea nimic să-nvețe Nici din vorbă, nici din bețe; Dar năravurile rele Era eminent la ele; Mișeliile din lume Le știa el toate-anume; El știa să-njure bine Și cântece de rușine; Învățase și la fluier
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suferea de vreo zece ani de hemoroizi vâscoși, cari Îl deranjau deja foarte mult și de care voia să se scape din această pricină, mai cu seamă că În timpul din urmă se scurgeau. El Întrebuința, contra acestora, o serie de leacuri prescrise de medicul său curent, care Însă nu folosiră nici unul. În sfârșit, un profesor prescrise dermatol, cu care Înlătură aproape imediat hemoroizii, așa că părea că bolnavul e vindecat. Dar, chiar după câteva zile, acesta simți În gât o umflătură izbitoare
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
este de ziua tăierii prepuțiului, se închide pămîntul, adică începe perioada toamnei și a iernii, păsările pleacă, gîngăniile își caută sălaș în pămînt pentru hibernare și se pornește culesul roadele cîmpurilor și pomilor. Tot acum se strîng și plantele de leac precum și crengi de alun atribuindu-se acestora un rol magic cu puteri miracu- loase folosite de fîntînari pentru găsirea izvoarelor iar de alții pentru găsirea comorilor ascunse în pămînt. Ne mai spun ,,basmele” noastre - ale lor fiind numai revelații primite
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
corect că se mărește doza cu singura condiție ca să se facă aceste băi care îl vor dezintoxica pe poet de mercurul asimilat. Gândește normal, ca omul de la țară: ai într-o parte otrava, adică mercurul și în cealaltă antidotul, sau leacul adică sulful dar mai ales băile; în acest caz este evident că antidotul este mai important decât otrava și la el te gândești mai întâi, adică asta este „principala părere a lui Isac”. De unde să știe biata Hanrieta că acest
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ingerat până acum. Cu alte cuvinte, nu știm dacă doctorul susține în continuare diagnosticul de sifilis. Dacă da, și dacă el crede că Eminescu „se va face cu totul bine” ar rezulta că doctorul Isac se crede în posesia unui leac pentru sifilis, ceea ce ar fi de-a dreptul miraculos în vremea aceea (abia în 1909 se va descoperi antidotul la această boală). Există, însă, și posibilitatea ca el să fi renunțat la diagnostic și la fricțiuni, acceptând tratamentul cu fier
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai fusese poetul în 1883, înseamnă că tratamentul său era în relație cu metodele de aici, de la Hall. În fine, împreună cu dl. Victor Crăciun convenim că Eminescu avea o mare dorință/voință de a se însănătoși, de a-și căuta leacul. Completez: de vreme ce pleacă la București în primăvara lui 1888, înseamnă că poetul se baza și pe sănătatea deja dobândită. El are o sumă frumușică de bani încât să-ți permită drumul în Imperiul Austro-Ungar, însoțit, probabil, de Veronica Micle ori
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
noastră la Institutul de alienați din Viena și să-l lăsăm acolo vreme de un an. Dacă nu se va îndrepta până atunci, va fi timpul venit să-l așezăm la Golia sau la Mărcuța, ca pe un bolnav fără leac. Cu prilejul venirei D-voastre la București, ne-ați declarat, că lăsați asupra noastră toată îngrijirea materială și morală pentru nenorocitul D-voastră fiu. Cu toate acestea m am crezut dator a vă da de știre despre cele de mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
drept aproape un „supra-om”. Una dintre trăsăturile caracteristice ale învățăturii buddhiste este autoîncrederea. Buddha însuși a spus: „Sunteți proprii voștri maeștri; lucrurile depind de voi înșivă. Eu sunt un învățător și la fel ca un medic vă pot da un leac eficient; însă voi sunteți cei care trebuie să-l luați, voi sunteți cei care trebuie să vă îngrijiți”. „Laboratorul” în care nobilele adevăruri ale lui Buddha au fost elaborate a fost experiența lui de viață. Geniul lui a constat în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
doctor asupra manifestărilor boalei, acest pseudobolnav i-a răspuns: — Uite așa, domnule doctor, spun minciuni tot mereu. Îmi dau seama că mint, dar nu mă pot abține. Am consultat pe toți doctorii din București, dar nici unul nu mi-a găsit leacul. Acum toată speranța mi-e la dumneata. Drasch era ignorant, dar era foarte pătrunzător; a înțeles că i se întinde o cursă. Și atunci a răspuns clientului: — Eu cunosc boala dumitale, e o boală foarte rară, dar se întâmplă. Dof
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în timpul lucrărilor de construire a fundațiilor pentru un pod peste Dâmbovița, în apropiere de mânăstirea Văcărești și abator; ele erau atermale, feruginoase, conțineau clor și puțin carbon; aveau un gust fad și erau recomandate de medici, printre altele, și ca leac împotriva sterilității feminine (v. „Les eaux minérales de Roumanie“, Le journal de Bucarest, an. II, nr. 115, 21 septembrie 1871 - stil nou, pp. 3-4). Afluența de vizitatori a fost mare până prin 1873; se crease, pentru aceștia, și o linie specială
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iulie 1876, cuvânt mai puțin cunoscut astăzi și care sintetizează ceea ce își închipuia el că trebuia să înfăptuiască guvernarea liberală: „Toate stările societății - preciza fruntașul liberal-radical - au dovedit că au înțeles, în fine, că nu poate fi salvare decât în leacul ce încă de la 1855 ni l-a prezentat unul din geniurile Franciei, Edgar Quinet: «Pe acest pământ al nenorocirii, ne zise el, un singur lucru nu s-a încercat niciodată: dreptul. La drept dar trebuie să recurgeți»“. El considera că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
La 14 ani a descoperit ceva sub pielea gîtului: „mai întîi ca niște boabe de mazăre, apoi ca niște fasole boance”. După război, acestea s-au umflat. A mers la babe s-o descînte. Una a încercat „cu fuse vechi”. Leacul cel bun i l-a găsit însă alta: o fiertură de ceapă și săpun, aplicată sub formă de comprese. A schimbat apoi vorba, trecînd la o critică acerbă (la care s-a asociat și Aurica) a noră-si, femeie frumoasă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba / și gură a striga / Asupra luiî / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu». Bolnavul trebuie să bea din apa descîntată, pe nemîncate, trei zile: luni, miercuri, vineri”. Mai complicat, „descîntecul de ursită” are o desfășurare care i-ar putea face invidioși pe nuveliștii noștri amatori de pitoresc folcloric: „în afară de ulciorul cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De i-o fi făcut cu două? / Eu îi desfac cu trei! De i-o fi făcut cu trei? Eu îi desfac cu patru! / Etc. / De i o fi făcut cu nouă? /Eu îi desfac cu mîinile amîndouă! / Descîntecul meu / Leacul de la Dumnezeu.» După terminarea descîntecului, vrăjitoarea taie găina neagră și stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rezervele, vă voi pune la curent. (Nu vă ascund că și ăsta a fost un motiv de amânare a unui mesaj, pe care, dacă nu-l puteam Însoți cu o carte, mi-aș fi dorit s-o fac cu un leac Întru alinarea unor pătimiri atât de epuizante. Vă rog (ca și dvs. pe mine, Într-o scrisoare din iarnă), să nu vă obosiți excesiv cu un răspuns amplu. Îmi va fi de ajuns să confirmați primirea pachetului, să-mi spuneți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sa mi-a reorientat atenția spre cele două vedete care ne onorau, Lucian Pintilie și Adrian Păunescu, și, mai ales, spre tânărul Însoțitor al acestuia din urmă, poet frumușel și tăcut, În care nu aveam cum bănui mocnitele frustrări fără leac ale unui viitor disident vanitos și irascibil. În anii următori, m-am Întâlnit adesea cu Radu Petrescu. Ne-am plimbat Împreună, ne-am oferit și am discutat cărți, ne-am scris. Vorbeam, nu o dată, și despre presa literară a momentului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea alternativei și Înăbușirea brutală a oricărei critici boala fără leac și până la urmă mortală a comunismului est-european? Nu dominau, oare, În perioada postbelică românească, prostia și Îngâmfarea Nomenclaturii de partid? Comunismul internaționalist opunea, desigur, fascismului naționalist esențiale diferențe ideologice și nu numai. Sunt diferențe care nu ar putea fi ignorate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neobositul Michael Krüger, muncitor intelectual fără răgaz și călător pe toate meridianele, paralelele și iluziile, avea nevoie să audă, din nou și din nou, cele o mie și una de Întâmplări neîntâmplate din viața secretă a lui Oblomov, sedentarul fără leac al pustiului estic. Dinamismul tânjea după terapia indolenței imaginare. Un mod de a se auto-nega, răscumpărându-și excesul de dăruire, reîncărcându-și rezerva de reverii și melancolie. * Când mi-am luat, precum melcul, casa, adică limba, adică patria, și am pornit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum arată. Toată carnea îi era vânătă și pe spate avea răni din care curgea sângele. Acesta era al doilea „leac de frică” (vorba lui Lăpușneanu) pe care Administrația îl dădea lui Nicolae Petrașcu, care fără să vrea se gândea că după cei doi îi va veni și lui rândul și cine știe dacă va rezista. Lucrurile s-au desfășurat așa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Alecsandri din 1866, apreciată drept tezaur al poporului român. Transpune în germană doine și hore și, alături de balade ca Soarele și luna (pe care o compară cu versiunea tălmăcită de Fr. W. Schuster), Inelul și năframa, Bogatul și săracul, Leacul adevărat, Voinicul rănit. Tălmăcirile se detașează de cele oferite de Wilhelm von Kotzebue (Rumänische Volkspoesie, 1857), apropiindu-se de ținuta versiunilor realizate de Ludwig Vinzenz Fischer. Alte opt texte, doine selectate din antologia Jarník-Bârseanu, apar, în traducere liberă, în „Romänische
FRANKEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]