4,107 matches
-
deal). Opera eminesciană este o sinteză a spiritului autohton prin felul în care evidențiază natura, "spațiul mioritic", cu peisajul tipic românesc: codrul marea (Mai am un singur dor), satul în amurg (Sara pe deal), lacul (Lacul), comuniunea om-natură (Ce te legeni), crângul (Dorința). Cunoscător al culturii antice (indice: Rig-Veda, Mahabharata), al filosofiei grecești (Heraclit, Platon, Aristotel), al culturii și filosofiei moderne (Descartes, Spinoza, Hegel, Kant, Schopenhauer), poetul a cunoscut și marile valori artistice ale romantismului european, a studiat românismul prin Lepturariul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mult pe frunte și pare să intre într-un fel de transă. Ne e foarte frică: nu cumva este epilepsie?“ Într-adevăr, atunci când îi era somn, fetița se așeza pe spate, își lua ursulețul în brațe și începea să se legene. După ce se legăna, strângea puternic picioarele unul lângă celălalt și începea să le frământe puțin. Tot așa, legănându se și frământându-se, fetița ajungea până la urmă la un fel de extaz. Când am îndrăznit să le spun părinților că fetița
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și pare să intre într-un fel de transă. Ne e foarte frică: nu cumva este epilepsie?“ Într-adevăr, atunci când îi era somn, fetița se așeza pe spate, își lua ursulețul în brațe și începea să se legene. După ce se legăna, strângea puternic picioarele unul lângă celălalt și începea să le frământe puțin. Tot așa, legănându se și frământându-se, fetița ajungea până la urmă la un fel de extaz. Când am îndrăznit să le spun părinților că fetița lor a descoperit
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
este epilepsie?“ Într-adevăr, atunci când îi era somn, fetița se așeza pe spate, își lua ursulețul în brațe și începea să se legene. După ce se legăna, strângea puternic picioarele unul lângă celălalt și începea să le frământe puțin. Tot așa, legănându se și frământându-se, fetița ajungea până la urmă la un fel de extaz. Când am îndrăznit să le spun părinților că fetița lor a descoperit cum se obține o mică satisfacție genitală, erau cât pe ce să se supere pe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
tocmai urmează. Trebuie să-i spun toate acestea, ca să văd cum reacționează atunci când e vorba despre ea. — Tu vezi foarte bine cu coada ochiului, nu? — Da, văd tot ce se întâmplă în jur. Cum stă picior peste picior, Laura îl leagănă ușor pe cel de deasupra. — Nimic nu-mi scapă, continuă ea. De exemplu, și pe Marius îl văd atunci când se uită după femei pe stradă; el crede că nu-l văd, dar eu îl văd. Dar ce naiba vede la tipele
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
toți ca nefiind întreagă la minte, punând în pericol viața copilului abia născut. Ea refuză să-l alăpteze, dar nu-i refuză dragostea maternă. Așa că oridecâteori poate, îl răpește pe micuț de la doică „și-l punea în albie, și-l legăna, și nu vrea să-l dea la altă parte“, povestesc vecinii speriați. Povestea este la trecut pentru că pruncul n-a trăit decât trei săptămâni, iar moartea lui a contribuit la deteriorarea sănătății mamei care, timp de alți trei ani, a
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și putea distinge șapte culori și cinci forme! Prima noastră întâlnire s-a petrecut la Bamako, în iulie 1989, într-una dintre halele vechii piețe, unde, văzându-mă (reperând într-o clipită Albul în trecere), un Negru veni la mine legănând colivia ca pe o cădelniță. Două sau trei vizite, o pălăvrăgeală interminabilă pentru fixarea unui preț, și a treia zi, preafericit mai ceva decât Papa, ajungeam la domiciliu cu acea cutie a întâmplării care se zgâlțâia odată cu pasărea. În amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
sentimental de recunoștiință , și evocarea ei e plină de nostalgie. E a devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag. Sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat , și a vorbi de la dânsa am învățat.... -.Alături de mamă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
la ceva. Lui Harap-Alb nu-i venea să i-o ducă Spânului pe fata împăratului Roș, de care se îndrăgostise. Căci era boboc de trandafir din luna lui maiu, scăldat în roua dimineții, dezmierdat de cele întâi raze ale soarelui, legănat de adierea vântului și neatins de ochii fluturilor. Sau, cum s-ar mai zice la noi în tărănește, era frumoasă de mama focului; la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Și, de aceea Harap-Alb o prăpădea din ochi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
i-a ajutat pe români să-și strige iubirea de conducător fără a răguși. Imn bucuriei naționale de partid Totu-i surâs E strălucire Lumea e blândă Și toți românii se iubesc De parc'ar fi surori Toți maiștrii-i leagănă-n uzine Pe bravii muncitori fruntași Ce strălucire, dragi tovarăși Și fericire! Îngrămădite-n staul vacile nu se-mpung Rezervele de furaj le ajung Atâta mulțumire în lume stăpânește Când știi să trăiești românește Încât și fericirea te neliniștește! O
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
proces reînnoit sufletul se epuizează, ca un pește pe care pescarul Îl manevrează la capătul undiței sale. Acest pescar este Satana. Prada lui este sufletul iar pentru a o ademeni ajunge să o obosească. ../'pe perna răului Satan Trismegist/ el leagănă Îndelung spiritul nostru vrăjit / iar prețiosul metal al voinței noastre / este În Întregime vaporizat de acest savant alchimist”. Tremurul din oglindă, vibrația pe care o induce Hyperion are menirea de a ține trează conștiința eroinei, a fetei de Împărat. Prin
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și avînd unul din Însemnele consacrării poate să se Înfățișeze fetei. Marea a spălat caracterul stelar. Apa are atributele nopții, ale golului, al căldurii, al feminității. Marea mai simbolizează legănarea, este doica, este liniștea. Lamartine spunea: „apa ne poartă, ne leagănă, ne adoarme, apa ne-o restituie pe mama”. Scufundarea În mare este și pentru a căpăta o nouă identitate. Cătălina face doua propuneri prima astrului și Îl atrage sub boltă și a Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. doua pajului pe
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
arhicunoscut, descensus ad inferos: "Eram din ce în ce mai nestăpânit. Până când o sete cumplită, continuă, nefirească m-a făcut să cobor definitiv. Și când am intrat în apă mi s-a părut că nici nu cad la fund. Și-ntr-adevăr, o vreme m-am legănat sfâșietor de lin pe superficia verzuie și calmă, parcă amintindu-mi de copilărie, parcă respirând într-un fel gingaș, nemaiîntâlnit, cum doar plantele știu să respire sau poate îngerii o lungă și delicioasă desfacere a mirării în Ether" (Fântâna lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Astfel, materializat în mai multe poeme de Dan Laurențiu, tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de icoane ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat cum crește,/ Zidit de ochiul lunii, cu iarba
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el, dar și pentru acești emuli, rapiditatea și concizia stilului reprezintă deziderate fundamentale. Înlănțuirea termenilor trebuie să genereze pe neașteptate o mulțime de idei simultane sau care să urmeze atât de repede una după alta încât să pară simultane; [acestea] leagănă sufletul pe o mare de gânduri sau de imagini sau de senzații spirituale, atât de întinse încât el nu le poate cuprinde pe toate și nici pe fiecare în parte pe deplin, prin urmare nu are timp să lenevească sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn de aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma a pământului / unde, pe țărm cântă poporul meu (Pământ, trad. MB).325 Cântecul se află la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
căci ele cel puțin ne fac să trăim și-n viața altor oameni, să ne-amestecăm visurile și gândirile noastre cu ale lor...În ele trăiește Archaeus... Poate că povestea este partea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele... 56 ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 209). (h1d ) Toamna vieții vine fără să știi când, nici de unde...numai vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ș-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semne cu mîna, și dezvoltă un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salvări. Apoi, pe măsură ce perspectiva asupra realității se îmbunătățește, "autocorecția" fenomenologică îl aruncă în cea mai cruntă disperare: pe corabia în cauză sînt numai cadavre intrate în putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă, în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei lui Poe. Stranietatea terifiantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
simbolul unei trăiri plenare, al unei vârste ce își ține în mâini, cu putere, destinul, pentru ca în ultima strofă să devină simbolul unui trecut ce nu se mai regăsește în realitatea înconjurătoare"51: "Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,/ Călcam molozul cu ură în rând cu băieții-/ Pe dureroase străzi de mahala/ Târam tăcuți pisica moartă a ceții". (Învingători) "Poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu cunoaște replici propriu-zise"52, teoretizează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
brațele tale supus, aproape copil./ Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești/ Sau să plângi/ pentru fericirea aceasta,/ Mamă./.../ Neînțelegerile peregrinări și cuvintele,/ Ucenicii de care ești mândră și care te sperie,/ Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,/ Toate-s în urmă./.../ Legănându-mă, mamă./ Trei zile numai sunt lăsat sî m-odihnesc,/ În moarte și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru, care tronează asupra imaginii copilăriei și a părinților, este dublată de o tonalitate gravă și nostalgică, fiecare moment al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dat Elvira Sorohan, invocând în sprijinul propriei opțiuni estetice numele unor scriitori iluștri (Eminescu este citat de mai multe ori cu binecunoscutul fragment sentențios din Archaeus: "Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția profesoarei ieșene pentru povestire ca tip de discurs cu finalitate etico-pedagogică s-a vădit și cu alte prilejuri, de-ar fi să amintesc Cartea cronicilor (1986), o foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe globul ei, numaidecît sub ieșirea cîrjei aortice, se prăsiseră niște sîmburi creți de substanță cenușie, care aduceau aidoma cu niște muguri de creier". Iată și enunțuri în tonalitate poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre reverie. Nu erau adormiți în luluit sau cîntece, nu auzeau un basm, nu ascultau o poveste"; Această glandă spuneau superstițiile se proiecta afară din craniu la oamenii dinaintea noastră și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
m-ascund prin pajiști de interferente și iarăși ni se nasc înaintașii... D Lestine iterare 55 VIS LÂNGĂ MARE priveam din cer cerul bolnav de gripă. Marea jongla prin vânt cu pescărușii iar țărmul meu natal cutat cu riduri își legăna prin râpe mari scorușii. vroiam doar să mă-nchin a rugăciune și să mă ierte Marea c-am trădat-o. ea nu știe că-n biblia credinței prin mii de versuri mult am lăudat-o. delfinii vin și îmi sărută
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
curvă, asta ești, amăgito. Nu te vezi? Te duci pă lună plină și-i joci din buric lu' Chiru din Baltă și te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu' să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da' tace, că e frică de
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]