117,747 matches
-
forță analitice conduceau fără escală către imediat liminara generație 80, către Mircea Nedelciu & Co. Între timp, desantul ce părea definitiv stabilizat ca direcție s-a disipat mai mult sau mai puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au schimbat, din cândva explozivul textualism a rămas numai o amintire sumbră. A-l proclama, pe Răzvan Petrescu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi n-ar fi, ca atare, deplasat. Dar
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
care se revarsă în stradă. și consumatorii dinăuntru și cei din afară par împerecheați ca într-un tipic tangou parizian, cîte doi la masă. Atît de mică încît e mai curînd sprijin pentru mîini, coate și picioare, și element de legătură între cele două corpuri care astfel alcătuiesc o pereche, indiferent că sunt de sexe diferite sau nu. Scaunele și masa sunt orientate totdeauna către lumea care trece prin stradă. Bistroul apare astfel ca singurul loc unde buna-cuviință te-ngăduie să
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
capăt un posibil prim Pre-miu Nobel românesc pentru Literatură, iar la celălalt calificativul de scriitor mediocru. La această percepere oximoronică a foarte bogatei sale opere - aici toată lumea este de acord - a contribuit din plin și militantismul său în cauze fără legătură cu marile bătălii estetice (reactualizarea trecutului antisemit al lui Mircea Eliade, a fost, de departe, cea mai incomodă dintre ele), adepții poziției contrare devenind automat, așa cum se întâmplă de obicei la noi, contestatarii nenuanțați și agresivi ai întregii opere a
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
și care par a voi să exprime obiectele în ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus. Acest lucru nu poate fi definit altfel". După cum Merleau-Ponty constata încărcătura inconturnabil existențială, ideatică și chiar somatică a verbului poetic: "Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul locuiește cuvîntul (...). Sîntem obligați să recunoaștem o semnificație gestuală sau existențială a cuvîntului (...). Ce exprimă atunci limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
ceea ce au ele ca aparență de viață sau ca scop presupus. Acest lucru nu poate fi definit altfel". După cum Merleau-Ponty constata încărcătura inconturnabil existențială, ideatică și chiar somatică a verbului poetic: "Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul locuiește cuvîntul (...). Sîntem obligați să recunoaștem o semnificație gestuală sau existențială a cuvîntului (...). Ce exprimă atunci limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă, e luarea de poziție a subiectului față de lumea semnificațiilor
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
ale lucrării secunde amintite, documente de o importanță deosebită pentru urmărirea destinului creator al muzicianului, ce se apropie tot mai mult, cu trecerea timpului, de steaua geniului enescian, prin lărgirea și aprofundarea orizontului deschis de fiul Livenilor, mai ales în ceea ce privește legăturile cu creația populară și cu cea de factură bizantină, specifice spiritualității românești. Așa cum arată în prefața citată muzicologul Viorel Cosma, documentele originale, scanate și transcrise, dau posibilitatea de a „pătrunde în intimitatea omului”, ele oferind „portretul nefardat al unui artist
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
ludic, iese din atelierul de producție textuală (conștientizată ca atare), din citat, parafrază, pastișă, colaj, înspre o zonă a simplității lirice. Cele mai bune poeme din Nicolina Blues sunt, așa zicând, autonomizate în muzicalitatea, căldura și sugestivitatea lor, păstrând ca legătură cu sistemul generator numai o funcție de "aplicație". O. Nimigean nu mai teoretizează acum poezia: o face, pur și simplu, ca o demonstrație că liricul este încă posibil. Nu-ți garantează nimeni nimic e un poem puternic, dar încă dominat de
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
și referințe: individuale și istorice, existențiale și culturale. Fiecare frază e un posibil capăt și un nou început, într-o operă circulară și non-lineară, în care, fără materie verbală de prisos, pe coordonatele simetriilor și analogiilor de profunzime, totul are legătură cu tot. Să vedem mai întâi contextul strict biografic al scrierii Mitologiilor subiective, așa cum este el evocat în Convorbirile cu Octavian Paler apărute postum: "Aveam patruzeci și nouă de ani și, într-o zi, am constatat că mi s-au
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
tactică dictată de situația în care se afla, la o manevră rece de care nu putea fi decît plenar conștient. "Naivitatea" și "optica idealistă" ce i se atribuie nu erau decît o postură amar-lucidă. N-am putea face cu seriozitate legătura între "ideile și convingerile lui intime, căpătate în perioada interbelică" și demersurile sale de "agent de influență", nesocotind "rezultatul nociv al unei munci de prelucrare ideologică", pe cît de "nociv", pe atît de, în fond, artificial. Noica nu putea deveni
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
asta fără a fi esențial discrepante față de restul antologiei și fără a trăda vreodată standardul valoric. Mă înșel eu? Până la un nou volum, compact, cu siguranță nu: "Istoria se repetă, Isus și-a dus crucea/ Așa cum și-a dus Isaac legătura cu lemne/ Așezată pe umerii săi de bătrânul Avraam/ Numai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuit// Ca al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se mai suflă o vorbă, dar ei
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
înjuri și prin frazele muzicale. După care au venit alți nebuni care au spus „trebuie să facem ceva ce n-a mai făcut nimeni, să facem zgomote.<footnote Alex Vasiliu - Convorbire cu Iancy Körössy. Înregistrare audio, iulie 2007 footnote> În afara legăturii puternice a jazzman-lui Körössy cu tradiția tarafurilor românești, a avut importanță opinia prestigiosului promotor american al jazz-ului, Willis Conover. Cunoscând la fața locului realitățile și speranțele muzicienilor de jazz din țările comuniste, admirându-l în mod deosebit pe pianistul
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
mai reușite armonizări, cele mai sofisticate. Ele rămân totdeauna moderne.<footnote lex Vasiliu - Convorbire cu Iancy Körössy. Înregistrare audio, iulie 2007 footnote> Datorită recomandării lui Willis Conover, considerat de mulți ani unul dintre experții necontestați în domeniul jazz-ului, grație legăturilor la nivel înalt pe care acesta le avea în mediile politice americane (în calitate de colaborator permanent al postului de radio Vocea Americii), Iancy Körössy a primit în scurt timp rezidența pe teritoriul Statelor Unite. S-a stabilit la Atlanta (Georgia), unde a
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
ușoara accelerare a tempo-ului, principiu caracteristic ritmului în jazz (swing). Abia după o substanțială improvizație în manieră bachiană este amintită, destul de clar, tema melodică Feuilles mortes de Joseph Kosma. Cu excepția „amănuntului” ritmic amintit, creația din acel moment nu are legătură cu jazz-ul, plasându-l pe Körössy în societatea selectă a virtuozilor în stare să inventeze variațiuni pe orice motiv melodic, în orice stil. De parcă și-ar fi propus o refacere a istoriei muzicii de la Bach și Mozart la modernii
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
coregrafice, de desene animate, etc). Ultima raportare la muzica europeană clasică (din recitalul american) este variațiunea pe tema din parte a III-a a Concertului în re major pentru vioară și orchestră de Beethoven. Din nou, variațiunile au prea puțină legătură cu jazz-ul, și, din nou, Körössy se avântă în terenul neîngrădit free. Cu măsură, fără să piardă din ochi reperul melodic, în același spirit ludic. Șapte din cele cincisprezece creații spontane au fost copleșitor de convingătoare în privința opulenței de
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
vibrant, care susține întreaga desfășurare muzicală-torent impresionează în cel mai înalt grad. Este o surpriză de proporții să îl descoperi pe Iancy Körössy, stăpânul inelelor istoriei jazz-ului american (blues, dixie, stride, bop, free), ofițerul stării civile care a oficializat legăturile considerate mult timp neserioase între folclor și jazz, între muzica clasică europeană și jazz, aducându-i într-o neașteptată și profundă comuniune pe Wagner, Liszt, Rahmaninov, Skriabin și Bill Evans. Aceste confesiuni de mare vibrație interioară exclud orice element facil
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
prezumându-i dpc cel puțin un reper de variabilitate constantă, crescătoare sau descrescătoare. Să nu uităm însă că Mins comportă simultan două moduri de abordare interpretativă: obiectiv sau instrumental, ca desfășurător al compusului dpc; subiectiv sau auctorial, ca parcursor al unității (legăturii) dpc. Prin abordările constantelor de variabilitate în-parcurs Mins se relevă instrumental, atât ca dezvăluitor (al unui dpc deja-dat), cât și, totodată, ca precursor-redator al desfășurării dpc, a cărui continuitate o menține alunecând pe o linie axială, reprezentând sintetic (neted) dpc
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
către stadiul originar, survine printr-o schimbare de perspectivă, sensul inițial al temporizării articulându-se reversiv în detemporizare, prin limitarea (încetarea) temporizării, momentul (durata intervalică) tinzând reprimativ într-un cadru de continuitate minimă, sau clipă. Formal, momentul exprimă o constantă/legătură de variabilitate, clipa definindu-se ca valoare elementară de continuitate. Prin urmare, clipa poate servi drept unitate în măsurarea momentului, considerat ca valoare-cadru a unei stări de variabilitate în continuitate. Așadar, din perspectiva stadiului energetic secund se profilează tranzitul retractor
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Siegfried, interpretat de Alin Ghiorghiu (Deirfgeist) și Artem Shpilevskiy (Siegfried) și duetul Deirfgeist - Regina mamă, interpretat remarcabil de același Alin Ghiorghiu și de Adela Crăciun. Numai că aceste două momente de o mare plasticitate, inserate în spectacol, nu au nici o legătură cu el. În rest se merge pe stilul clasic tradițional în tablourile cu lebede și pe cel al dansurilor de curte sau a celor de caracter, la cele două baluri, cel din realitate și cel din vis. Or, aici măiestria
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
la adevărul propriu despre consecințele opresive ale ideologiei, punând în relief suferința umană. Literatura se vrea expresia unui adevăr estetic, ceea ce presupune particularizarea viziunii într-un mod subiectiv, pe când partidul cere adevărul politic într-o formulare standardizată, idealizată, adesea fără legătură cu realitatea. Diferența ireconciliabilă provine din opoziția dintre individualizarea limbajului artistic, fără de care nu există literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
poartă marca acestui talent care te face să-l citești cu participare, să comunici firesc cu autorul, care-ți vorbește parcă ție anume. Neputînd fi prezent la ceremonie, Matei Călinescu a trimis un text confesiv, în care amintește vechile lui legături cu universitatea clujeană (aici a obținut în urmă cu 36 de ani titlul de doctor în literatură comparată, cu o teză condusă de prof. Liviu Rusu), de marea prietenie cu Adrian Marino și soția acestuia, Lidia Bote, de numeroșii scriitori-universitari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
personajelor", una din principalele explicații ale convingerii că ne aflăm în fața unei capodopere. O știa Sebastian însuși, căci iată ce notează, parcă în treacăt, printre alte regrete de autor în criză de timp: "...și deodată am întrezărit întreaga rețea de legături, în care sînt prinși absolut toți oamenii pe care îi cunosc, ca și cum viața fiecăruia din ei n-ar fi decît o ramificare a unei vieți sociale comune. E de-ajuns să iau un singur nume, un singur personaj, aproape la
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
mii de discuții dezinteresate, se simte mai aproape de naturalețea bucuriilor mici decât în Disneyland (Milionarul american). Sunt, de bună seamă și alte proze care și-ar merita, dacă nu antologarea, măcar o repovestire lapidară de acest fel. Și nu datorită legăturii lor intime cu realul mărunt al ultimilor cinci ani de experiență comunistă, ci pentru efectul lor memorabil, de mici construcții paradoxale desprinse complet de logica istorică. De abțibilduri pliate perfect peste cutele unei epoci. Minunată într-adevăr, pentru că asamblată pe
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
sumbră filtrată prin porozitatea și impresia de fotografie veche a cadrelor sepia se amplifică prin această stare de fapt: copilăria lui Simon nu are șansa de a continua, ea va rămîne pentru totdeauna suspendată. Moartea prematură este cea care face legătura cu ceilalți, cu vechii locatari ai casei, orfelinii morți reveniți că prieteni imaginari în ceea ce pare inițial a fi doar un joc al imaginației. Lăură nu pare impacientata de această achiziție a fiului, lumea invizibilă este parte a fabulosului copilăresc
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în anii cei mai triști a purtat numele lui Petru Groza -, făcea legătura cu centrul, străjuit de falnici castani ce-și uneau coroanele de pe o parte și alta a căii, într-o fantastică boltă. Trecător pe lângă case cu mister și amator de lecturi exotice, mă simțeam undeva în America de Sud, pe o avenida din
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
Dans un mois, dans un an), piese de teatru, autobiografii. Deși mereu în plină lumină, știe să cultive penumbra și chiar obscuritatea. Fiul său, Denis Westhoff, mărturisește într-un interviu, cu totală ingenuitate, că n-a avut niciodată idee de legăturile homosexuale ale mamai sale: "Riscând să par un naiv, nu mi-am dat seama de lucrul ăsta, chiar dacă știam că relația ei cu Peggy Roche era deosebită. O cunoșteam, desigur, și pe Annick Geille, dar n-am aflat că ea
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]