3,576 matches
-
Ca Mircea Bătrînul, ca Ștefan cel Mare.“ („Din istorie“, Steaua, ianuarie 1978) POPESCU Florentin, poet și reporter „Patrie-n august: la prova, lângă-naltul catarg Veghează un bărbat și-un partid și-un popor Și sufletul lor e istorie, gândire lucidă și zbor Pe-o corabie fără de seamăn navigând, navigând Cu toate pânzele, într-un pur viitor!“ („Patrie-n august“, România liberă, 23 august 1978) „Când zborul ne e lege și-avem o stea-nainte, Ni-i călăuză dreaptă, lângă al
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
partidului. Astfel, arta și cultura nu reprezintă domenii privilegiate în această sferă de preocupări, dar se bucură de privilegiul de a-și întemeia locul și rostul, în edificarea socialismului multilateral dezvoltat, pe cugetul revoluționar și pe forța înnoitoare a creativității lucide și avântate care imprimă fiecărei decizii și fiecărui îndemn al secretarului general specificul marxismului creator propriu gândirii sale și acțiunii sale.“ (Arta, 11/1977) ZAMFIR Vasile „Slăvind o țară adunată-n fii Și a comunismului cunună De aur cu aripile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
adică celor neserioși, dubioși, periculoși. A te lăsa pe mâna fluturașului (iertat fie-mi jocul de cuvinte!) era o enormă greșeală, pe care numai excesul de alcool, naivitate sau prostie ar fi putut-o motiva. Fiindcă orice persoană educată și lucidă era pe deplin conștientă că aceste prezervative erau o ruletă rusească: nu știai care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ne îmbibam cu alcool trupurile caraghioase și inutile, căutând instinctiv intimitatea de borcan a formolului. La școală, profesorii ne detectau din prima clipă, după uniforma strâmtă, prea scurtă, panglicuța, urechiușele și unghiuțele murdare, numărul matricol descusut, privirea plină de ură. Lucidă. Un copil care a înțeles tot e un monstru. Aveam o privire de fiară încolțită, mă numeam „Vieru“ și-atât. Eram un mutant fără nici un ideal, prea devreme conștient de putrefacția generalizată a lumii. Nici Che Gueva și nici John
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
românească. Pe parcursul elaborării noului Regulament, ziariștii (care află tot) pretind că s-au auzit voci care cereau să se prevadă în acest document școlar normativ dreptul elevilor de a contesta notele acordate de profesori. Consider că nici o persoană cu minte lucidă nu ar concepe ca actul de evaluare a muncii elevilor, de o mare responsabilitate și cu încărcătură educativă, să fie transformat într-o tocmeală ca la tarabă. Guvernanții și toți cei ce sunt responsabili de bunul mers al învățământului ar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul la care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Palierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon, altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă, și totuși aceeași, cu aleile sale înguste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ei, adolescența se caracterizează totuși prin tot ce tinerețea a avut întotdeauna mai frumos și mai nobil: idealizmul, generozitatea și iubirea de oameni... În adolescență, și nu în copilărie, omul ia primul contact cu realitatea vieții, primul contact conștient și lucid, primul care contează. Căci fiecare generație reia din nou contactul acesta, ca și cum viața ar începe numai cu ea și numai de la ea. În adolescență simțim pentru prima oară bucuria de a trăi, odată cu uimirea pe care ne-o inspiră miracolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
face astfel întrucâtva proba nobilei sale origini. Și al doilea, că l-a ajutat să transforme sentimentul nativ, instinctiv, de iubire de țară, într-unul cu mult mai larg și de o superioară valoare morală, de iubire de neam, cu lucida înțelegere a lucrurilor și cu libera acceptare a datoriilor pe care le implică. Nici nu mai vorbesc de imensele binefaceri pe care i le datorim în ce privește formarea limbei literare, care, în unele scrieri ale timpului, capătă o mlădiere, un colorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dar procesul acela era natural și simplu. Pe când ceea ce mi se întâmplă acum, când inima mea a început a-și câștiga calmul al care aspir de atâta timp, iar cugetul meu devine, pe zi ce trece, tot mai rece, mai lucid și deci mai sceptic, lucrul e întrucâtva neașteptat. Grădina mea! Spalierii mei cu roze urcătoare... Violetele, bujorii, clematitele, glicinele, daliile, crizantemele mele... De fiecare sezon altă toaletă, altă trenă, altă înfățișare... Mereu nouă și totuși aceeași, cu aleile sale înguste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez la Oedip pentru a afla că, peste o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația sa de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîndva, Olimpul din care am coborît și unde am crezut În toate poveștile, iar frunzele și iarba ude de ploaie foșneau de oracole subiective. Singurul paradis pierdut e această copilărie, acest Olimp În care nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe care penelul rațional al pictorului francez n-a reținut-o. Și de ce am uita că lumea clasică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vrut s-o cheme înapoi, să facă un gest, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Lăsase ușa speranței deschisă, amăgit de o iubire fără sens.Troienele reci așternute în sufletul său erau pavoazate cu aceleași sentimente. Nimic concret, nimic lucid și totuși nu-și găsise locul pe acest pământ și nu se simțea în siguranță, țipând în disperare după ceva. În timp ce mergea către locul ei preferat de lângă fereastră unde asculta cântecul unor porumbei, Carlina îl atinse pe umăr. Îl auzi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
istorică, pentru că film istoric e o sintagmă demonetizată). Faptele de viață luminează discret sau insistent anumite cotituri ale carierei. Se pun punctele pe i în chestiuni ce țin de morala profesiei. Se explică secvențe și personaje. Cinematograful mondial este privit lucid, fără complexe provinciale, după cum se deplânge, fără tremolo inutil, neșansa de a face film în România. Peste tot, cultura autoarei, dar și un (explicabil) orgoliu de a ști, de a avea păreri întemeiate despre faptul cinematografic, subîntind aprecierile cele mai
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu dispariția planetă pe care traim: tindem să comitem o adevarată sinucidere colectivă, din care niciunul dintre noi nu va scăpa viu și nevătămat. Aceasta temere nu este, bineînțeles, o noutate. De la apariția înspăimântătoarelor mașini de distrugere, bombele termonucleare, spiritele lucide au tras un semnal de alarmă, arătând că omul ar fi capabil în viitor să pustiască toată suprafața planetei, să nimicească toate formele de viață. Acest pericol nu a dispărut, iar astăzi i se adaugă un altul, măi difuz, multiform
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la lectura printre rânduri din profilul și nuanțele unor personaje confruntate zi de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în parfum de vodcă și aburi de cafea. Ca după aceea să vină pe la miezul nopții la urgență, să-i fac calciu bromat, că i se deranjase tensiunea. Literatura aceea, indiferent cum a fost creată, a fost avizată de oameni lucizi și competenți! Dar nu mă face, omul lui Dumnezeu, să cred că așa se întîmplă și-n viață! Dar mi s-a întîmplat mie. De-aceea am și scris scenariul acela radiofonic cu-atîta patimă. Am întîlnit doctori care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
etc. Toate acestea se știu. Ceea ce se știe mai puțin, sunt consecințele, de o extremă gravitate, ale acestui metodic asasinat al culturii românești. [...] E vorba, pur și simplu, de un ma sacru cultural până în cele mai mici amănunte. Se urmărește lucid și conștiincios decapitarea noastră spirituală. O asemenea decapitare spirituală se poate dobândi cu prețul a o mie sau a zece mii de creatori și intelectuali; dar, din nefericire, ea se poate dobândi... Și se poate dobândi pentru că, astăzi, orice se poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să lupt ca să te merit iarăși înapoi, ca să te obțin. Dacă n-aș fi bătrână aș avea măcar forța tinereții, care e tenace și plină de viață. Sunt, însă, bătrână. Într-o zi un om, beat sau nebun, sau poate lucid, mi-a spus trecând pe lângă mine: „N’ai mai murit?“ M-a lovit drept în inimă. Chiar așa bătrână am ajuns? Și atunci, cum am să pot să-mi mai aștept fata? În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Petru Culianu comentând după mai mult de un secol, În 1990, discursul lui Petre Carp la care m-am referit mai sus : „P.P. Carp, șeful partidului [conservator] din care Eminescu făcea parte, era fără Îndoială unul dintre românii cei mai lucizi ai tuturor timpurilor. (De asta Eminescu polemiza cu el constant.) La protes tele liberalilor că evreii trebuie frânați În libera Întreprindere fiindcă altfel vor lua cu totul locul românilor, P.P. Carp răspundea : Pretindeți că evreii sunt bogați (unii erau Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clișee În scopuri strict electorale <endnote id="(vezi nota 863)"/>. Dar sunt Îngrijorătoare tocmai supraviețuirea În imaginarul colectiv a acestor clișee, rezistența lor la erodare, faptul că genul acesta de discurs mai poate atrage astăzi milioane de voturi. Acest „creștin lucid și cinstit” (cum se autodefinește C.V. Tudor) a fost votat de 32% din electoratul care s-a prezentat la vot la alegerile prezidențiale din 10 decembrie 2000. Este probabil că ponderea mare În opțiunile votanților nu a avut-o atât
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rea, da). Numai sub conducerea lui Ibrăileanu și prin Ibrăileanu era, a fost ceva. Ibrăileanu a creat o sectă ca [și] cele religioase: ibrăileniștii. Aceștia jură numai în numele lui. în afară de el nu mai există nimic. Poți înțelege d-ta: spirit lucid, sobru, independent, neangajat pe acești fanatici? Privește-i cu simpatie, nu cu compătimire, căci de te-ai fi născut cu 40 de ani mai de vreme, cu toate atributele înșirate mai înainte, renunțai la ele și umblai ca ucenicii lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vom constitui și pe viitor în părți oficiale, ci vom rămîne colegii de altădată, prietenii dintotdeauna. Cu, bineînțeles, tot respectul cuvenit. Prozele trimise revistei Ateneu și citite de tine sînt, în general, slabe. Nu e modestie rău înțeleasă, ci apreciere lucidă făcută prin comparație nu cu alții, ci cu ceea ce eu aș dori să dau și aș putea să dau. Cum aș mai vrea ca tot ce scriu să fie strașnic de bine scris, frumos scris, genial scris! Dar... E la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]