3,986 matches
-
roți" / "trepte" ale cunoașterii / iubirii barbiene, carnală, intelectuală și celestă merge până la "dezvelirea" misterioasei "mirese", El Gahel, numele, prin anagramare, al iubitei Helga, conectându-se și în scandinavicul nume al Zeiței Infernului / Morții: "(H)Elga Hel" p. 369), ci și "luciditatea" unui patos relansându-se de fiecare dată în apolinic, sau înaltul spirit deontologic-literar, capacitatea de excepțional polemist (antimanolescian) etc. Th. Codreanu, prin foarte importanta sa lucrare, Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă (2011), "sparge" și "propulsează" orizontul acestui anotimp al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că el este ein aufgegebener Mensch ("un om sacrificat", n.n.), și în adevăr acesta e sentimentul ce pare că-l are despre sine". Urmează fireasca întrebare a lui Th. Codreanu: cum poate un nebun de duzină să aibă o asemenea luciditate? Să încerce cineva un răspuns, dacă nu cumva l-a și dat, încă de pe atunci, Ion Popescu, viitor membru de frunte al grupării de la "Fântâna Blanduziei". Iată ce spune acesta, printre altele, după ce l-a vizitat la puțin timp după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
împărtășit, însemnarea preotului duhovnic vorbind despre faptul că "M. Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist"; de aici el va expedia la "Convorbiri literare" poezia De ce nu-mi vii, Iacob Negruzzi apreciind ca fiind scrisă în "deplină luciditate"; Matei Eminovici își vizitează fratele, lăsând mărturie că "poetul avea conștiința sechestrării sale ilegale"; "deținutul politic" (după Dimitrie Vatamaniuc) M. Eminescu a fost internat și păstrat în ospiciu în mod ilegal, fără certificat medical semnat de doi medici, conform legii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu cerneală tipografică. Acesta, ca și altă dată, a răspuns cu „gentilețe” apelului său, și i-a dat-o personal la tiparniță, urmând să apară, dar timpul se grăbește încă odată... Vocea, după cum spuneam, părea tot mai stinsă, dar fraza, luciditatea și corectitudinea ei nu erau afectate, ci curgătoare, încărcate de conținut, într-un fel tonice, de natură să-mi aducă liniște, optimism pentru ceea ce înseamnă minune dumnezeiască. Deși nu-i plăcea să-și plângă durerile, mi-a confirmat mai apoi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
raporturilor speciale de parteneriat cu Ungaria și Polonia prin îndeplinirea înțelegerilor stabilite și deschiderea de noi domenii de colaborare; - transpunerea consecventă în practică a tuturor capitolelor Parteneriatului Strategic cu S.U.A., justificând astfel investiția de încredere acordată României; - înfăptuirea, cu consecventă, luciditate și pragmatism, a înțelegerilor realizate la cel mai înalt nivel în raporturile cu Republică Moldova, de care România se simte legată de mult mai multe fire decât simpla identitate lingvistică și culturală; - dezvoltarea în continuare a relațiilor prietenești și constructive
HOTĂRÂRE nr. 6 din 15 aprilie 1998 pentru acordarea încrederii Guvernului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120030_a_121359]
-
reprezintă statutul. Lista membrilor CONFEMEN este prezentată în anexa. Articolul 2 Sediul CONFEMEN este la Dakar. Sediul poate fi transferat în oricare țară membră. Articolul 3 CONFEMEN acționează prin voința comună de cooperare a țărilor participante, pentru a defini cu luciditate obiectivele și a ordona cu rigurozitate mijloacele, în vederea integrării adecvate a sistemelor educative naționale în procesul de dezvoltare economică și socială. CONFEMEN constituie astfel o structură de informare, de reflexie și de concertare între miniștrii educației. Articolul 4 Informarea reciprocă
LEGE nr. 176 din 4 noiembrie 1997 pentru aderarea României la Statutul Conferintei Ministrilor Educaţiei din statele care au în comun folosirea limbii franceze - CONFEMEN, adoptat prin Rezoluţia 94-46-01, Yaounde - iulie 1994. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117986_a_119315]
-
îi umple existența, ieri și azi și din aceste laturi de vid se sfîșie țesătura, ițele, desenul din covor la competența critică, textilă mai înainte, intrat în poveste, într-un timp de făcut povești ulterioare doar lor, alt mod al lucidității cînd priveam din privirea copilărie, acest tronson n-a fost călătorie, a fost amintire și uitare, idee fecioară între atîtea orgii ceferiste, povestea se pierde în șocul afazic al fericirii, dacă n-o fi sfîrșitul, șocul suprapunerii cu principiul plăcerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
copiii și pleacă acolo! duduind ca să tragă la garare personalul Adjud Pașcani, perorația bătrînei cînd să se ridice, stau într-un picior, dorm pe calorifer cu capul peste genunchi, ce apă este pe acolo, pe lîngă București? în condiții de luciditate poate să curgă orice, femeia la ieșire, dacă soacră-mea știa să numere banii! trimitea bani! personalul Suceava Pașcani îl repeți murmurat, polițiștii civili pe noua intrare, unde mergi, hodorog? nicăieri, dorm în gară! ieși afară, nu poți să dormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
stilistică pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient, avându-și "rădăcini împlântate în cuiburi dincolo de lumină" (ibidem). Prin intermediul mecanismului "personanței", "inconștientul răzbate cu structurile, cu undele și cu conținuturile sale, până sub bolțile conștiinței
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p. 425). Pe întreaga lungime a manualului subzistă o tensiune funciară, care pe alocuri ia forma unor contradicții manifeste, între naționalismul pătimaș și rigorile criticismului istoriografic. După ce într-un pasaj al lucrării este demonstrată cu maximum de detașament emoțional și luciditate critică imposibilitatea existenței conștiinței naționale în epoca premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
putere, ci și diferite forme de colaborare, de coalizare sau de consens. În ceea ce privește statul, acesta reprezintă o for-mă tranzitorie de organizare politică. Este o afirmație destul de împărtășită la sfîrșitul anilor `90, pe care Easton o adusese în discuție, cu luciditate și precauție, cu mai bine de treizeci de ani înainte. Politica a existat înainte de a lua ființă statul, așa cum îl cunoaștem de cîteva secole [Ruffilli 1979]; va exista politică și atunci cînd statul va fi înlocuit prin alte forme de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cele mai multe imagini teoretice (în fond, judicative) ale lui Dumnezeu și tot de aici provine și confruntarea ideologiilor religioase. Am putea admite că teologia apofatică, prezentă în creștinism încă de timpuriu (la Dionisie Areopagitul, spre exemplu) s-a născut tocmai din luciditatea neputinței de a-l exprima judicativ pe Dumnezeu. Sunt însă și alte "subiecte logice" care nu pot fi constituite decât în modalitatea aceasta: de exemplu ființa și, de fapt, toate categoriile și "existențialii". Capătă expresie astfel imposibilitatea trecerii lor ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
stăteam de vorbă față către față, eram stingherit să reacționez obosit, sceptic, demobilizator. Însă îmi era imposibil să cauționez o specie de entuziasm pe care, după ’89, l-am împărtășit și eu, dar care s-a dizolvat, încet-încet, într-o luciditate mai curând amară. Nu că mi-am pierdut orice speranță, nu că m-am resemnat să supraviețuiesc marginal, fără participare și fără iluzii. Dar nu (mai) cred în rețete grandioase, cu rezultat garantat, nu (mai) cred în posibilitatea unei re
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ai fost niciodată cu adevărat îndrăgostit. Faptul că i-ai auzit și pe alții vorbind la fel nu te demobilizează. Cu tine și cu amorul tău e altceva. Ceva profund, neconvențional, ireductibil. Într-o a doua instanță, urmează dez-vrăjirea, momentul lucidității, masivitatea cinică a bunului-simț. Vertiginosul afect originar se adumbrește, „se așază“, își pierde palpitul. „Veșnicia“ devine negociabilă. Pur și simplu nu se confirmă. Ajuns în papuci, domesticit prin rutină, erosul cunoaște calmul amărui al relativității. Ideea unei întâlniri „destinale“, pregătită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fi contemporan cu experiențele proprii. Altfel spus, e un viciu de concentrare. În loc să focalizezi extatic asupra punctului, te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăți, false lucidități, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplității sale. Dar, dacă te miști printre obiecte și realități pe care nu le recunoști ca atare, se cheamă că te miști într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu ai vicii. Ai „slăbiciuni“. „Omenești.“ Dar uită-te mai atent: deconstruiește-ți, cu o minimă luciditate, respectabilita tea, ia notă de toate câte îți trec uneori prin cap, fă inventarul a tot ceea ce ții să nu se știe despre tine, contemplă, curajos, cantitatea de inavuabil pe care o ascunzi clipă de clipă și ai să vezi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
utopice. Merită și el, în final, un pic de confort. Nu-i este ușor. Urme încăpățânate ale vechilor idealuri îl șicanează mocnit, îl încurcă. Se străduiește, din răsputeri, să-și confecționeze alibiuri, să-și cosmetizeze portretul. Își ambalează ticăloșia ca luciditate, ca imparțialitate înțeleaptă, ca probă de „independență“. Dar, de fapt, e confuz până la nevroză. E „ticălos“ în cealaltă accepțiune pe care o are cuvântul în românește: jalnic, vrednic de milă, sărman. Oarecum comic, deși nu mai puțin periculos, e ticălosul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
umorul. Și nu vorbesc doar de politicieni. În joc e întreaga societate. În familie, la slujbă, la piață, pe stradă, la televizor, toată lumea e înfierbântată, opacă la dialog, de neclintit în opinii, adeziuni și incriminări. Analiza e înlocuită cu bâzdâcul, luciditatea calmă cu partizanatul isteric, inteligența cu stupiditatea. Nu pot, în acest context, să nu amintesc o vorbă a lui Dostoievski din Însemnări din subterană: Aferim! VI „CETITUL CĂRȚILOR“ Cele 100 de cărți?<footnote id=”*”>Text publicat inițial în volumul Cărțile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
articol scris pentru Les Temps Modernes -, publicat în deschiderea prezentului volum. În acest text, Claude Lévi-Strauss scrie despre un ritual recent în Occident : . Prudent, el adaugă imediat că . În aceste cronici, care poartă pecetea ultimilor ani ai secolului XX, regăsim luciditatea marelui antropolog și pesimismul său tonic. Tradusă în circa treizeci de limbi, opera lui marchează de acum începutul secolului XXI. Maurice Olender Supliciul lui Moș Crăciun 1952 Sărbătorile Crăciunului din 1951 au fost marcate în Franța de o polemică la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
probleme filozofice pe care el le-a pus cel dintîi. Pentru gîndirea contemporană, ele nu și-au pierdut deloc din acuitate, ba dimpotrivă. Dar, de patru secole încoace, nimeni n-a reușit să le analizeze cu mai multă profunzime și luciditate decît Montaigne în Eseuri. Gîndire mitică și gîndire științifică în cursul secolului XX, cunoașterea științifică a făcut mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace. Și totuși - curios paradox -, cu cît știința avansa, cu atît reflecția filozofică asupra
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări: Ce e amorul? Ce este poezia? Ce e cugetarea sacră? Omu-i o lumină? Religia? ș.a.m.d. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost?99 Cât privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
rană/ Dând la patime repaos 119. Nici măcar Kamadeva, zeul indic, Fiul cerului albastru/ Ș-al iluziei deșerte 120, nu i-a adus alinare. Poetul meditează adânc la singurul lucru prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noii realități, căci fata de împărat, în povestea ei de dragoste cu luceafărul nopții, trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]