3,495 matches
-
de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să etanșeizeze cu lut părțile În care se Îmbucă țevile de aramă ale alambicului. Mai are timp până ce vine cu caii cel care i-a Împrumutat pentru o noapte căruța. Nimeni nu mai are chef să povestească, iar cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în versurile lui Ovidiu Genaru exultă dragostea artistului, fiind ipostaza umană în stare să fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el suspiciune: Să fi greșit calea? Fiindcă larg răsună răsfățul unui lătrat al pustiului. În concluzie, acest volum al lui Ovidiu Genaru îi oferă cititorului o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe lamela / microscopului / viermuind, zărită cu luneta ori cea existând spre intra și ultraimperii, garantată de grilele aparatului roentgen la / ecograf sau la RMN. Un senzorial atașat de organele sufletului tinde spre omogenizarea planurilor alcătuind panopticul cutreierat de gândul poetului, mânat de Duhul Cărții, dar, în primul rând, de o carență interioară care se vrea convertită în edificare. În primele volume antologate, sentimentul religios este mai rarefiat, poetul e mai atașat de concretul laic, în care caută esențele, trandafirul de peste fire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
într-un război. În acel moment am fi imediat atacați și ocupați de Rusia bolșevică.” (Corneliu Zelea Codreanu) Azi nu mai avem istorie, biserică, nu mai avem suflet, nu mai avem credință, nu mai avem conștiință națională. Suntem o turmă mânată din spate cu hădăragul. România nu mai este suverană. Suntem un stat multinațional și pluri-religios. Vezi declarațiile nerușinate și provocatoare ale lui Marko Belafost vicepremier al guvernului român, condus de premierul Emil Boc! Vezi declarațiile instigatoare ale lui Laslo Tökes
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pătrundă, pentru a se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în ideea că nu e nebun cel care și-a pierdut rațiunea, ci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
privirile erau ațintite asupra mea, și totuși eram de neconsolat. Mi-au spus după aceea că părea că nu mă voi mai opri niciodată din plâns. Dar au reușit până la urmă să mă schimbe, să mă îmbrace și să mă mâne în lumea exterioară unde se întunecase deja, pentru că se anunța o ploaie torențială. — Ce rușine, spunea bunica. Îi spusese verde unuia dintre îngrijitorii bazinului părerea ei, lucru de nedorit nimănui. Trebuia să puneți un anunț. Sau o diagramă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările duminicale din copilărie. Fără îndoială că eram mânat și de un impuls pornit din subconștient. Voiam să revăd locurile unde fusesem fericit (și care fuseseră desigur scena primelor mele încercări literare), pentru că simțeam că îmi vor reda încrederea în mine, ca ființă unică și prețioasă și conștientă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
până în acest loc singuratic, uitat de Dumnezeu - un loc, aș putea adăuga, pe care nu le-a fost greu să-l evite în timp ce încă mai trăia proprietarul său? Răspunsul e simplu: vor fi îmboldiți de aceeași forță care i-a mânat întotdeauna - singura, de altfel - în comportamentul carierei lor profesionale. Mă refer desigur la lăcomie: lăcomia pură, brută, sufocantă. Nu contează că avem astă-seară la această masă șase dintre cei mai bogați oameni din țară. Nu contează că tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu mă întreba de ce, dar m-a plăcut și mi-a oferit slujba. — Și ai acceptat? De ce? — De ce crezi? Pentru că aveam nevoie de bani. Și nu te uita dezaprobator la mine: tu de ce ai acceptat să scrii cartea? Te-a mânat cumva integritatea artistică? Corect. — Te deranjează dacă mă așez aici? spuse Michael, arătând spațiul de lângă ea de pe pat. Phoebe clătină din cap. Arăta obosită. Își trecu mâna prin păr. — Ce-ai mai scris? întrebă ea. Ți-am căutat romanele. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol pe dinăuntru. Tot ce e gol poate fi mânat de voința mea, spune Xayide. De câte ori trec pe aici, îmi amintesc de asta. Îți spuneam despre gazda mea, cu copilul pe care l-au găsit la tomberon. Da, da, mai zi-mi odată cum o cheamă pe vecina aia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o lumină coclită. Intrând în raza ei, chipurile călătorilor devin hidoase, de coșmar. Oamenii se strâng însă în jurul stâlpului, înfruntând urâțenia, de frig. Chiar dacă un felinar de neon nu poate da pic de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Toadere? Lasă că am să încerc singur - a răspuns Toaibă, opintindu-se din greu să urce. După ce Maranda a scos căruța în drum, i a cerut hățurile: Ia să văd eu cum merge căluțul nostru. De mult n-am mai mânat un cal. 93 După ploaia de alaltăseară, drumul era greu, dar calul, odihnit și bine hrănit, mergea fără dificultate... Ajunși în târg, au găsit cabinetul doctorului știut de Maranda și au coborât. Doctorul i-a primit cu bucurie, exclamând: Iată
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte Încet: „Ce tînăr sînteți... Vă iubesc! Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
SÎnt opt ani de cînd locuiesc aici, Îl văd aproape zi de zi, vorbim, rîdem, ne Întristăm, Îl am În față mereu, din cauza asta nu mi-am dat seama că au trecut anii. Doamna Pavel la fel... Numai că ea, mînată de nemărturisite Îngrijorări, Întîrzie cel puțin de două ori pe zi În fața oglinzii ovale, apoi În fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea Îi apare mărită pînă la deslușirea porilor; Își Îngrijește obrajii, fruntea, micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în sfârșit pe cel care le-a capturat, barbarii se luptau mânați de voința nu doar de a-i ucide pe cuceritori, ci și de a-i distruge, de a-i face să moară în cel mai îngrozitor mod cu putință, de a le face trupurile bucăți. Lupii, râșii sau urșii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și îi vorbi îndelung la ureche. Când Valerius părăsi satul, știa de ce soldații romani se luptaseră cu celții. Știa de ce se aflau pe pământurile acelea. 2 Valerius merse câteva mile prin pădure, trecu prin luminișuri pline de zăpadă și își mână calul de-a lungul albiilor torenților. Străbătu două coline și merse pe lângă un lac cu malurile înghețate. Când ajunse într-un sat, se opri la tavernă. Mâncă singur, într-un colț, ascultând glasurile negustorilor care umpleau încăperea. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plus, îți aduc aminte că femeile nu sunt primite în taberele romanilor. Mă mir că santinelele mele te-au lăsat să treci. Calvia se întoarse spre Antonius și ridică mâinile, cerându-i să se liniștească. N-am venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
administrație domnească în cea bisericească, boierească,și răzășească existau multe de spus. Însăși detalierea structurii administrativ-teritoriale de-a lungul timpurilor, mișcarea brauniană care a caracterizat-o cu stagnări și reveniri, dar de fiecare dată în involuții care pentru noi ro mâni i a însemnat s-o luăm mereu de la capăt, fără a evalua și păstra opera bună a înaintașilor , a fost, este și va rămâne o m are pierdere. Pierdere și pentru autori și pentru cititori care au scăpat prilejul ca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că interesele predomină încă iar mintea politicienilor le lucrează nu în direcția așteptată. Rămânând în zona modernismului în materie de pagină scris ă, u n cercetător, Ilie Dan, desfide unor monografi - preoți, în văță tori și profesori - care fac comentarii mânați de un patriotism loc al, cu trimiteri la tradiții, obiceiuri și folcloristică, chem ându -i către ,,cercetarea durabilă și multidisciplinară, pe grupuri de spec ialitate: istorici, arheologi, geografi, sociologi, căutători în topo nimie. Dezideratului promovat de Ilie Dan îi răspunde
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
interesați în rele, de care nu am dus niciodată lipsă... Alex Craus, soțul doamnei profesoare Demetra, fiica cântărețului bisericesc Alexa din Priponeștii nat al, era prezent vară de vară în satul nostru. Către el, doamna sa, și către prof. Alex Mână stireanu, alt fiu al satului nostru Priponești, goneau privirile, gândurile, aspirațiile mele, luându i ca modele de urmat. N-am ajuns profesor, ca ei, după cum se și știe. Dar întotdeauna i-am simpatizat, apreciat și iubit pe învățători, institutori și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
al instrumentelor create de dânsul .” Care era ieșirea din impasul în care se afla România? „Să privim lucrurile în adevărata lor realitate, să ne dăm seama că ordinea eternă a lumii este mereu aceeași, că în fond suntem aceeași oameni, mânați de aceleași gânduri, d e aceleași idealuri, de aceleași sentimente. Întreaga problemă e d e a ști să modelăm forma nouă a societății omenești pe același fond al ordinii eterne.” Setul de legi oferite „Din opera...” era rezultatul gândului unui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
unul din voi Mă va vinde." 22. Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?" 23. Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde. 24. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului. Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
acu’ face 23 de ani! Dați-i ceva electronic. I-aș da, da acu am mâinile ocupat. Apropos, mâna dumneavoastră e liberă? Mâna?!?...Fantastic , domnule, ați găsit persoana cea mai potrivită. Fiul dumneavoastră va fi cel mai fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
da, da acu am mâinile ocupat. Apropos, mâna dumneavoastră e liberă? Mâna?!?...Fantastic , domnule, ați găsit persoana cea mai potrivită. Fiul dumneavoastră va fi cel mai fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu ulei de măsline și dacă, pentru ornare, icrele negre sunt obligatorii
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]