5,997 matches
-
parte, instinctul de conservare evreiesc este fundamentat pe individualism, "care își atinge scopurile viclene prin exploatarea păcii"447. Cum e posibil ca un astfel de "individ" neînsemnat să "pună la cale un complot universal"448? Foarte simplu: Hitler scoate din mânecă "instinctul de turmă"449, atribut al gregarității evreiești, care îi ajută pe indivizi să se alieze în vederea realizării unui scop: evreii "nu manifestă nici un fel de solitaritate adevărată (real, în limba engleză), însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
care ai avut oarece discuții pe teme electorale, dar până la urmă ați devenit buni prieteni. Iată cam ce spune el: „ ... prezidentul sună Clopoțelul și-i îndeamnă toți tăcere să păzească, Căci Părintele Smântână acum vrea să le vorbească. <<Fraților!>> începe-acesta, mânecile suflecând Și potcapul ce-l apasă mai pe ceafă așezând; <<Fraților iubiți, eu știu desigur că voi gândiți ca mine Că-n iubita noastră țară n-ar fi rău să fie bine.>>...” Ne închipuim ce haz ai produs în adunare
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
în familie și printre prieteni), precum și pe consoarta sa, „coana” Viorica. Au venit în Frasin când aveam vreo 4 ani, în 1948 și peste 4 ani au început sa construiască casa parohială. Să-l fi văzut pe popa Ghiță cu mânecile suflecate, lucrând, cot la cot, cu constructorii, iar pe coana Viorica pregătindu-le de ale gurii. Familia Solcan a fost bună prietenă cu părinții mei, iar noi ne-am petrecut copilăria destul de mult cu Mia și Dana, fetele familiei Solcan
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
drept: tata mi-a dat în grijă, când am pornit de-acasă, ca să mă feresc de omul roș, iară mai ales de cel spân, cât oi putea; să n-am de a face cu dânșii nici în clin, nici în mînecă; și dacă n-ai fi spân, bucuros te-aș tocmi." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (b) "N-a mai mers mult până ce și văzu nourii din țara sa, simți suflarea vânturilor de acasă și zări din depărtare pe ici colea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
râdă. Râdeau, râdeau întruna. Degeaba își strângeau buzele ca să-și oprească râsul, căci se tăvăleau pe jos, hohotind și chicotind." (P. L. Travers, Mary Poppins) (d) "Fata, care știa că de făcut treabă nu mai cade coada nimănui, își suflecă mânecile, călcă lut și lipi cuptorul, îl humui ți-l griji, de-ți era mai mare dragul să-l privești! Apoi își spălă frumușel mâinile de lut și porni iarăși la drum." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (e) " Când
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
vedea copiii. Sunt rugată să mă îndrept spre ei. Cel mai mare e cățărat pe scaunul faetonului pe care-l va conduce tatăl său. E un băiețel de patru ani și jumătate, îmbrăcat cu o cămașă albă de mătase, cu mâneci scurte, strânsă cu un cordon de piele brodat cu aur. E foarte înalt și lasă impresia că e mai mare, pentru că e slăbuț și capul său e bine proporționat în raport cu talia, ceea ce nu e prea obișnuit la un copil de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
păstrat doar pentru mine, acele întrebări. Francezii spun că pui întrebări cuiva în care ai încredere. Iată, dvs vi le pun: Mai cunoașteți pe cineva în lumea noastră literară, culturală, lumea noastră, pur și simplu, care să te tragă de mânecă atunci când îl lauzi prea mult? Care intervievat de un om tânăr, topit de admirație, să-și poată învinge omeneasca vanitate și să-l "dezamăgească" spunându-i: Stai așa, că uite cine sunt eu, de fapt."? Îmi aduc aminte, în acest
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pe toate. De emoție, firește. Dacă aș fi fost la calculator, le-aș fi căutat pe google, dar acolo era numai între mine și Dumnezeu. Când m-am mai calmat, mi-a revenit și memoria. Aveam și un as în mânecă, cu care să-l uimesc pe preot: am auzit că-n textul original, de la mama lui, cele zece porunci nu sună așa imperativ: „Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine!”, „Să nu-ți faci chip cioplit“ etc., ci-s formulate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
de o clipă. Când ziaristul a văzut-o „purta o rochie de batist, vergată cu roz și alb, fără garnitură. Dungile erau așezate când în lung, când de-a curmeziș. Corsajul se termina cu o platcă bebe de tulle alb“. Mâneca era „delicioasă, prinsă în mici pliuri, aranjată de-a lungul brațului până la cot“. Pe cap avea „pălărie albă cu bujori rose, iar sub un voal de tulle cu mici puncte negre obrazul surâdea viesel“. În picioare - „colțuni albi ajurați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Încă un fenomen La noi se zice „gură-cască“, iar la francezi „badaud“ (un cuvânt greoi, care te trage parcă în jos când îl rostești). Scriu despre ele pentru că le văd umblând în fiecare zi pe stradă și trăgându-ne de mânecă („nene, nene“ sau „tanti, tanti“), rugându-ne să ne oprim în mijlocul drumului și să ne uităm la ceva: la un accident, la un papițoi care se ceartă cu iubita la telefon, la un polițist care dă o amendă, la lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
rătăcit care tocmai se alesese cu un nou cucui. Dar bătăile s-au repetat și inima a început să-mi țopăie în piept. Mi-am tras capul sub pătură, cu speranța că nu mai aud nimic. O cam băgasem pe mânecă. Trebuie să recunoașteți că nu e nici o rușine să tremuri din pricina unui vizitator necunoscut, în plină noapte, la etajul opt. Puțin a lipsit să nu urlu către părinții care se aflau în camera alăturată, cu ușa deschisă. Așa aș fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
astfel n-am respectat ora, iar eu că eram convinsă că pupasem o broască ordinară și scârboasă, și nu un broscoi înlănțuit de farmece. Până dimineața, n-am făcut decât să visez pocitania și să mă șterg pe la gură cu mâneca pijamalei. Când m-am trezit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă spăl pe dinți. Un sfert de oră, cu un sfert din tubul de pastă de dinți. - Ei, bravo, așa îmi place, mi-a strigat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
rând „a money machine“ și că, fără niște bani la tine, supraviețuirea va deveni un task important. Altfel ești deportat, nu ca Napoleon, ci ca un junker. Dar dacă ai mai fost, știi că ți se oferă niște ași în mânecă sau brățară. De aceea există vestitul cort Hare Krishna, care îți urează să be happy, cu două mese indiene pe zi. De acolo te descurci, pentru că la un moment dat nu-ți mai trebuie decât să fii prezent, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
picat într-un moment prost, chiar după celebrul comunicat, lucru care m-a făcut să nu-l primesc în casă. Și, ca să închei cumva legându-mă de ultima ta epistolă, hai să ni-l imaginăm pe Preafericit trăgându-l de mânecă pe părintele iconom: Sfinte Părinte n-ai cumva vreun milion până luni? Am auzit c-au apărut Versetele Satanice... P.S. Să analizăm data viitoare sintagma Funcționarul lui Dumnezeu?
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
timpul din lume. Pentru criticii anglo-saxoni, Ó Ceallaigh a excelat prin „forța imaginativă“. Nici nu e greu să dai impresia asta, când stai în bloc „cu toți nebunii, toți frustrații de pe lumea asta“ și grotescul, neprevăzutul te trag zilnic de mânecă, într-o Europă de Est a tranzițiilor greu de digerat. Ai trăit de nevoie în Titan sau pur și simplu ca experiment literar, pentru inspirație? M-am mutat aici în 2000 și am vrut să-mi cumpăr o casă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Îl îngropi și pe ăsta și gata. O să vorbesc cu domnul profesor să-ți încheie media ca să poți trece clasa. Dar nu-ți mai dau voie să mergi la ora lui. Respiră greu, ridică mâna și-și șterge nasul cu mâneca. M-ai înțeles? Șuvița rebelă îi alunecă în dreptul ochiului și-i acoperă, discret, lacrima de pe obraz. Te rog, dă din cap ca să știu că m-ai înțeles. Își scutură capul de câteva ori, în sus și în jos, fără să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
firesc pentru o persoană ca el și se înălța mai departe încrezător. Uneori, se întâlnea cu cei ce cădeau, supărați și fără chef de vorbă. Doar câte unul mai binevoitor îi comunica impresii din înalturile de unde se prăbușea. Odată, de mânecă i s-a agățat un individ mic, gras și chel care-l ținea cu putere de haină strângându-i mâna stângă aproape de cot. Ar fi vrut să se debaraseze de el, dar nu era ușor din motive lesne de înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
amândoi doreau cu ardoare să ajungă cât mai sus, chiar mai sus decât sus. Apoi au intrat în vorbă convinși că vor călători cu mai multă plăcere: Mă iertați că am îndrăznit să mă sprijin de dumneavoastră... Nu cred că mâneca mea va rezista să ne țină pe amândoi! Mi s-a întâmplat și altă dată ceva asemănător. Când mâneca s-a rupt nu era cusută cu ață rezistentă la smucituri cel cu care călătoream s-a prăbușit în gol. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
convinși că vor călători cu mai multă plăcere: Mă iertați că am îndrăznit să mă sprijin de dumneavoastră... Nu cred că mâneca mea va rezista să ne țină pe amândoi! Mi s-a întâmplat și altă dată ceva asemănător. Când mâneca s-a rupt nu era cusută cu ață rezistentă la smucituri cel cu care călătoream s-a prăbușit în gol. Cu eforturi disperate a reușit să-și oprească căderea. Acum se află sub noi. E bine pentru el că merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
deveni palid, oftă adânc și închise ochii un timp. Apoi zise cu sfială: Vă rog, nu aș putea... Cum să vă spun? Pentru echilibrul nostru. Dacă tot ne-am întâlnit... O.K., întindeți mâna și prindeți-mă și de cealaltă mânecă. Gândi că astfel va călători fără să-și rupă haina și nu se va plictisi de unul singur. Ar fi preferat să fie o femeie, partenerul de voiaj, dar lucrurile s-au aranjat altfel și acum nu avea de ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
registrul, i-a deschis porțile unui repertoriu din ce în ce mai vast. Viorica era una dintre acele cântărețe - specie pe zi ce trece mai rară - care dădeau impresia că nu-și folosesc niciodată la maximum resursele vocale, că își păstrează un as în mânecă, armă secretă folosită doar la momentul potrivit. Scena a fost regatul ei. O stăpânea de la prima apariție, fie rolul pro tagonist sau episodic, precisă, imperială. Marea sală de la Garnier păstrează și astăzi amintirea undelor irizate ale acestui timbru cărnos, care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Mai încoace, aș fi putut face Sfinxul. — Erwartung de Schönberg nu ați cântat niciodată. — Nu am vrut. — Vi s-a cerut? — Da, când am făcut Castelul lui Barbă Albastră de Bartòk la Paris. Nu aveam nici în clin, nici în mânecă. Vocea umană nu mi s-a cerut niciodată. — Medium însă, da. — O, da, prima oară la Paris, în franceză, apoi la Catania, în regia compozitorului însuși, Gian Carlo Menotti, extraordinar! L-am mai făcut în ultimii ani și la Sevilla
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și câteva alei frumos trasate precum și legătura cu șoseaua principală ce se dirija către oraș. Intru într-un viraj larg în jurul aerodromului, pierzând ușor din înălțime. Nici o activitate aeriană, nici în aer nici pe teren. Recunosc direcția de aterizare după mânecile de vânt de pe hangare precum și T-ul așezat pe marginea "pistei", de fapt, a câmpului, terenul neposedând o pistă specială de beton. Asigurat că totul este în ordine, reduc motorul, intru pe panta de aterizare și fără să am vreo
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cumpărături: ah! ce feerie, târguitul în nenumăratele prăvălii, una lipită de alta, care se înșirau și se înghesuiau pe strada Traian; nu dughene sau magazine pretențioase, doar prăvălii încărcate de fel și fel de mărfuri, unde vânzătorii te trăgeau de mânecă și nu te lăsau să pleci până nu cumpărai ceva, părând dispuși chiar să-ți facă un cadou, numai să nu-i părăsești cu mâna goală. Atare pitoresc mercantil n-am mai întâlnit decât în Africa de Nord sau la Constantinopol, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
David Copperfield își clădește prezentul pe un trecut, dar ce-l interesează pe lector este ce va aduce viitorul acestui trecut-prezent. Preocuparea romanelor scrise înainte de Fluxul conștiinței era ce va urma, incidentele viitoare. Intriga avea un unic mare atu în mânecă: încheierea. Odată ce romanul se încheia (fericit ori nu), istoria își încheia misiunea, romancierul nu mai avea nimic de demonstrat. Cu toate că Virginia Woolf nu și-a dat seama atunci când l-a acuzat de tradiționalism, John Galsworthy este de fapt un dușman
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]