5,446 matches
-
cum să spună "nu", nu au avut cum să inventeze motive ca să nu fie acolo, până pe 22 decembrie. M. M.: Ce se întâmplă, tanchiști nu au fost. N-am cu nimeni nimic dar din Divizia de Tancuri nu au fost. Maiorul Barangă, care era Comandantul Regimentului 22 Tancuri de pe Olteniței, a primit ordin să iasă, să meargă. A ajuns numai până la Piață, la Big Berceni, unde a ieșit populația în fața tancurilor și, ce să facă cu ele, să-i calce? S-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
atâta lume, că era un puhoi de civili între tancuri? S. B.: Făceai o manevră cu tancul și îi zdrobeai. M. M.: Îi zdrobeai. La un moment dat, vine cineva de la Batalionul 2, locotenent-major Marian Ștefan parcă, și zice: "Dom' maior, se trage de deasupra mea!" "Cum, băi, să se tragă de deasupra ta?" Era Biblioteca Națională. L-am trimis sus să verifice, unde l-a găsit pe director, care strângea cărțile. Dar ajungem și acolo și vă povestesc mai pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
este Inspectoratul în Târgoviște? Peste drum de unitatea militară. Aici, dintr-o dată, intervine politicul și decizia politică, da? Ce să vă spun? Că unul dintre cei care a făcut parte din plutonul de execuție, Cârlan, după toate treburile acestea ajunsese maior și toată lumea-i dădea cu piciorul. A venit la mine, care eram șeful Direcției de Cultură, și m-a întrebat ce să facă iar eu i-am spus să vină la mine unde urma să-i găsesc eu ceva și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ei spun că doar cred. Și-atunci, ce să le fac? Îi las în pace și asta e. S. B.: Eu am văzut în presă: "Mircea Mureșan, cel care a incendiat Biblioteca". Și-am zis: "N-o fi vorba de maiorul Mureșan?" V-am văzut o fotografia și m-am convins că era vorba de dumneavoastră. Și pentru această discuție a noastră eu m-am documentat pe toate rețelele, să văd ce se spune din mai multe unghiuri. Dar, dacă nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
științific, searbăd pe lângă explicația lui Ilie, era că femeile dacilor mergeau călare și ca atare șlițurile le înlesneau mișcările. Ilie mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei de la Botoșani. Luat la ochi de mai demult de "Maiorul Caltaboș", a dispărut din cazarmă la o sindrofie sâmbătă și s-a întors luni, motiv pentru care a fost blagoslovit cu 7 zile de arest. Într-o dimineață când maturam amândoi prin curtea cazărmii, plutonierul care ne supraveghea ni se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru "apărarea patriei" timp de 2 săptămâni, modelându-mi "talia" la dimensiuni de invidiat și aducându-mă la o siluetă de manechin, cu 55 kilograme netto! Reușisem să intru în cele trei luni de cătănie în conflict cu comandantul companiei, maiorul "Caltaboș", un Moș Teacă țâfnos, gras și plin de sine, care ne-a declarat din prima zi, deși eram oameni în toata firea, absolvenți universitari, că nu admite în compania lui "efecte civile și beletristică", pedeapsa cu care ne amenința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
le anesteziase vigilența, m-am trezit cu "caltaboșul" în dreptul patului meu. Venise frigul de la sfârșit de octombrie și purtam pe mine un "efect civil", respectiv o flanea adusă de mama, iar în mână o "beletristică". Fiind împricinat în ambele delicte, maiorul mi-a ordonat să iau poziția de drepți, congestionându-i-se fața la vederea vestonului meu, care în final de cătănie din cei 6 nasturi regulamentari mai rămăsese doar cu unul și acela prins cu un chibrit. Ca un senator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Forum a tunat: "Compania a 6-a, priviți cum arată acest "elev" (apelativul nostru de cătane), ca ultimul om de la marginea societății. 7 zile arest!". Zâmbind în sinea mea de comicul situației, am avut o reacție promptă și salutară: "Tovarășe maior, cum puteți să mă calificați drept ultimul om de la marginea societății, când tovarășii de la CC, analizându-mi dosarul, m-au numit asistent la o catedră de științe sociale?". Fața i s-a făcut din portocalie roșie și a întors-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făceam "datoria față de patrie" și față de propriul proces de maturizare, fiind pentru 3 luni cătană la Botoșani. Într-o dimineață transpiram pe "țurțudan" la instrucția de front, pe o temperatură de 35 de grade, încheiat la copcă, fiindcă așa gândea maiorul "Caltaboș" călirea intelectualilor. În toiul manevrelor, ne trezim cu un răcan venit în trap de la cazarma. Gâfâind asemenea hoplitului de la Maraton, deșca a bătut reglementar călcâile în fața gradului și a menționat câteva nume de "elevi" chemați de urgență la tov.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
murit În 1869, pe moșia de lângă Volga a soției lui, În apropiere de Saratov. Era nepotul lui Wilhelm Carl, baron von Korff (1739-1799) și al Eleonorei Margarethe, baroneasă von der Osten-Sacken (1731-1786), și fiul lui Nicolaus von Korff (m. 1812), maior În armata prusacă și al Antoanettei Theodora Graun (m. 1859), nepoata compozitorului Carl Heinrich Graun. Mama Antoanettei, Elisabeth, născută Fischer (n. 1760), era fiica reginei, născută Hartung (1732-1805), fiica lui Johann Heinrich Hartung (1699-1765), patronul unei renumite edituri din Königsberg
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
front și odată mi-a povestit cum a scăpat el de la o moarte sigură. Ocupaseră un sat, controlau casele, una câte una, se răzlețiseră. Din această cauză probabil, domnul A. se trezise la un moment dat... luat prizonier de un maior beat criță, răsărit nu se știe de unde, cu un pistol într-o mână, cu cealaltă făcându-i semn s-o ia înainte. Unde vroia să-l ducă? Doar satul era ocupat de ai noștri. Iar de ucis l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ducă? Doar satul era ocupat de ai noștri. Iar de ucis l-ar fi putut ucide pe loc. Astfel escortat, domnul A. a mers cât a mers până când, găsind un moment favorabil, s-a răsucit fulgerător, l-a trântit pe maior la pământ și cât ai clipi i-a înfipt cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
frate mai mare, atent la tot ce se întâmpla în sufletele lor. Odată cu desghețul de primăvară își trimitea ordonanța acasă, lângă nevastă și părinți, să le fie de ajutor la munca pământului. Era un adevărat om. A făcut războiul ajungând maior dar, deși binemerita spre grade superioare, a fost scos pe motiv că avea rude chiaburi. Așa sunt vremurile. Strâmbe. Ca să păstrăm o frățietate permanentă, în lipsa unor surori de măritat ne-am prins să ne facem cumetri. Cine se va însura
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tragi? Trage o bășină măcar iar mie dă-mi să trag o țigară. Odată cu vacanțele școlarilor, vacanțele de Crăciun, veneau de obicei și concediile ori permisiile noastre. Trebuia să vină să ne vorbească despre Nașterea Domnului nostru Iisus Christos domnul maior Făiniță. Așteptam la un loc teriștii și soldații în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Statului. Cum să fie așa dacă la noi în cazarmă totul decurgea firesc și normal cu instrucție pe Dealul Gherțului și al Sohodoluluiăși iată că la două zile suntem strânși în curtea școlii. Au venit toți: colonelul Ciobanu, comandantul școlii, maiorul Herescu, adjunctul și ofițerii. Cu vocea strânsă de lacrimi colonelul ne-a spus că URSS ne-a răpit Basarabia și partea de nord a Bucovinei iar Ardealul de Nord a fost furat de unguri, toate acestea în urma înțelegerii dintre Stalin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la raportul ofițerului de serviciu pe regiment spune: știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânulă Mare, bun și adevărat om a fost colonelul Coajă. În fine, trecând peste altele, de la Munteni, după ce ni s-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Piatra, în județul Teleorman de unde am fost repartizat la Compania a 3-a sanitară cu sediul în Alexandria, mai exact în comuna Adămești. Aici conducerea era formată din oameni foarte însemnați, comandantul, colonelul Georgescu fiind șchiop iar ajutorul de comandant, maiorul rezervist doctor Lupescu posesor al unui ochi de sticlă. Numit comandant de pluton aveam sub comandă tineri între 35 și 50 de ani, mai ales peste 50. Ei bine, tocmai pe acești “copii” aveam ordin drastic de a-i instrui
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Cel care conducea mașina nu a scos nici un cuvânt tot drumul și nici banii pe care i-am oferit nu a vrut să-i ia. Aveam să aflu după un timp că fusesem adusă în ziua aceea la comună de către maiorul de securitate care răspundea de comună. Acesta era prieten bun cu părintele Domnescu și cu preoteasa Frosica, unde înnopta adeseori. RĂU CU SECRETARA, DAR MAI RĂU FĂRĂ EA După terminarea campaniei de recoltare a păioaselor am aflat cu bucurie că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Dramă în 8 acte, 12 dosare, 350 de file, prolog și epilog I și II Personaje ( în ordinea apariției și dispariției): Regi, regine, președinți, "Odiosul și Sinistra", primminiștri, miniștri de externe, interne, turism, comerț exterior, secretari de stat, generali, colonei, maiori, căpitani, ofițeri acoperiți și descoperiți, sergenți majori și minori, 11 UMuri (unități militare), "sifoane", "colectori, "raportori", "diplomați" cu și fără ghilimele, șefi și agenți de firme turistice străine, judecători, procurori, fețe bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
DIE, Unitățile Militare 0195, 0544, 0625, 0198, 0185, 0201, 0920... și chiar celebra "doi și un sfert"! Gândind la titlul unui film, îmi zic: "Prea mic pentru un război atât de mare"! Atâția miniștri, secretari de stat, generali, colonei, locotenent-colonei, maiori, căpitani, locotenenți-majori, locotenenți! (având în vedere multitudinea de șefi, nu vreau să cobor "ștacheta" cu gradul urmăritorilor)! Pământul este generic numit "Planeta albastră". Și eu viețuiam într-o atmosferă "bleu", înconjurată cu "dragoste și atenție" de "ochi bleu și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1,65m și 55 kg neto! Și dacă-l mai trimiteam acasă și pe atașatul cultural pentru indolență crasă și neprofesionalism, cu cine-l mai "combăteam" pe Pinochet? Bașca faptul că mi-aș fi pus în cap toți generalii, coloneii, maiorii... de la UM..., UM..., UM..., unde cei în cauză figurau ca "referenți" cu ochi delicați de viorele! (În 1999, fiind șef de misiune la Montevideo și având o discuție pe aceeași temă "etilică" șoferul ambasadei mi-a prezentat un paragraf dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
menționându-se că "se află în atenția organelor noastre". M... nume conspirativ "Mihai" a beneficiat, din 24.11.1984 de un Plan de măsuri în D.U.I (NB: Cred că Dosar de Urmărire Informativă), întocmit și semnat olograf de maior Stănescu Nic. Dir. 3, Serv. 7, Bir. 3. Selectăm câteva "măsuri": pe perioada șederii sale în România va fi încadrat informativ... în vederea obținerii de noi date referitoare la activitatea, comportarea și caracterul relațiilor pe care le are în rândul cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tocmai ortodoxe, fapte evidente pentru care erau admonestați de chiar patronii lor. Și în apărarea "drepturilor și libertăților fundamentale" ale acestora, intervine CNSAS cu autoritatea sa. În urma "prețioaselor" indicații ale lui Gheorghe..., Secretar de stat la Departamentul Securității Statului, general maior, citat mai sus, un compartiment "generos" al "Dosarului" îl constituie "MATERIALE" T.O., respectiv înregistrarea convorbirilor telefonice ale subsemnatului și soției cu neamurile, prietenii, colegii de serviciu, cunoștințele..., materiale realizate cu "Tehnica operativă" instalat fraudulos la domiciliul subsemnatului. Pagini și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de mai sus, de precizat că Alecu și soția nu doreau să achiziționeze o locuință ci să facă un schimb de locuința, oferind "Titanul" pentru ceva mai central, "plus eventuala diferență"! De remarcat că "urechile" aparțineau unui ofițer superior, respectiv maior, și că în banala discuție erau implicate două UM: 0639 și 0625! Pe aceeași temă a locuinței, o nouă înregistrare din 16 febr. 1984: UM 0639 16 febr.1984 D00304746 Strict Secret 17febr.1984 Exemplar unic UM 0625/372 ALECU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vorba lui Conu Iancu! Cu fiecare filă a Dosarului descopăr lucruri noi și minunate, ca un copil care face primii pași (sau ca Alice în țara minunilor-hidoase): Cum un Lt. col. era de serviciu la "Cabinetul ORL" biroul "Urechi"? Am întâlnit maiori, locotenenți, sergenți, o să apară și generali care trag cu urechea? Încep să mă cred foarte important! Ce-i curios că "Italia" mai apare în alte două înregistrări, chemările fiind în realitate nu din Italia, țară membră NATO, deci periculoasă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]